Pierderea credintei la vreme de necazuri

[zoridezi]

Va multumesc din suflet pentru sfaturi! Acum m-am mai linistit... Imi cer iertare daca am mahnit/smintit cu problemele mele. Simteam nevoia sa mai spun cuiva si sa primesc niste sfaturi. Totusi ma simt prost ca am spus problemele mele, parca trebuia sa mai fi avut putina rabdare. (multumesc Rodica50, asa este, rabdarea e scutul cel mai bun)
Sa va aiba Maicuta Domnului in paza

[costel]

Sunt multe lucruri care nu ne plac, altele se finalizeaza dupa cum nu ne-am propus si tot asa. Dar nimic nu trebuie sa ne opreasca de la credinta in Dumnezeu. A lepada credinta, nu echivaleaza doar cu a te lipsi de ajutorul lui Dumnezeu in aceasta viata, ci a fi lipsit de viata vesnica fericita.

[lavinia40]

Un mic raspuns..la o intrebare..prea complicata.suntem fiintze create..si nu putem intelege totul..acest lucru se intelege nu prin modul de a fi nishte ,,tocilari’’ ai poruncilor..ci prin acea atitudine ….dezinvolta de a ierta..si a iubi..stiu….generalitazi..dar un mic exemplu…
Eu am doua prietene din facultate , calugaritze.de mai bine de 15-18 ani..in fine…..
.Intr-o noapte /dimineatza pe la 4 ma gandeam..si-mi spuneam..,,Da, Domnul e clar ca nu ma iubeste!''..imi analizam toata viatza..totul..cu bune si rele..si plangeam in hohote..si suna telefonul..si aud..da' ce-i cu tine Lavinia?..era prietena mea..calugaritza.Ma sunase din ,,gresala''..vb aia..la 4 dimineatza..nu dai telefon.Dar acea ,,gresala''..era ca un raspuns la plansetul meu.Si ea s-a minunat.Da...Dumnezeu ne stie...asta e..dar..uneori...iti spun sincer..parca nici eu nu mai vad nimic....suntem bieti oameni..cu bune si rele..dar in primul rand trebuie sa ne acceptam, cunoaste, rabda, intelege….ierta pe noi insine..si apoi vom descifra..nu musai obligatoriu..ceea ce se intampla.. si cu semenii nostri…

[Rodica50]

La vreme de necazuri , daca ai avut credinta, o vei pastra, te vei apropia si mai mult de Dumnezeu,iar daca nu ai avut credinta, poti sa o dobandesti sau sa te ratacesti definitiv!

[colaps]

În prealabil postat de lavinia40

Un mic raspuns..la o intrebare..prea complicata.suntem fiintze create..si nu putem intelege totul..acest lucru se intelege nu prin modul de a fi nishte ,,tocilari’’ ai poruncilor..ci prin acea atitudine ….dezinvolta de a ierta..si a iubi..stiu….generalitazi..dar un mic exemplu…
Eu am doua prietene din facultate , calugaritze.de mai bine de 15-18 ani..in fine…..
.Intr-o noapte /dimineatza pe la 4 ma gandeam..si-mi spuneam..,,Da, Domnul e clar ca nu ma iubeste!''..imi analizam toata viatza..totul..cu bune si rele..si plangeam in hohote..si suna telefonul..si aud..da' ce-i cu tine Lavinia?..era prietena mea..calugaritza.Ma sunase din ,,gresala''..vb aia..la 4 dimineatza..nu dai telefon.Dar acea ,,gresala''..era ca un raspuns la plansetul meu.Si ea s-a minunat.Da...Dumnezeu ne stie...asta e..dar..uneori...iti spun sincer..parca nici eu nu mai vad nimic....suntem bieti oameni..cu bune si rele..dar in primul rand trebuie sa ne acceptam, cunoaste, rabda, intelege….ierta pe noi insine..si apoi vom descifra..nu musai obligatoriu..ceea ce se intampla.. si cu semenii nostri…

Vrem cunostinte, cunostinte, cunostinte, dar cunoastere adevarata greu capatam.
Duhovniceste suntem goi, purtati de vantul ispitelor si a greutatilor lumesti. Doar la asta ne sta gandul.

Mantuitorul Insusi a spus sa Ii trimitem Lui toate grijile noastre si toate gandurile rele. Apai de cate ori, de cate ori avem vreo problema sau grija, stam si gandim "Lasa, nu-i bai, Ii voi incredinta lui Iisus problema mea si El o va rezolva dupa voia Sa" ?

Ar trebui sa avem mai multa incredere in El, si sa ne dam seama ca nimic nu se intampla fara voia Sa.

Uita-te doar la care era limbajul veacurilor trecute: "Vai avva, te-a incredintat Dumnezeu de boala", "Vai frate, te-a incredintat Dumnezeu de necaz".

"Dar de ce plangi omule?", "Ca m-a lipsit Dumnezeu de ispite"
"Dar de ce plangi soro?", "Ca m-a lipsit Dumnezeu de greutati"

Asta cum spunea si parintele Amfilohie, vremelnicia noastra este o binecuvantare, pe care o putem folosi pentru urcusul nostru pe plan duhovnicesc.

[carmina]

Da, cred ca este pacat, dar nu este un drum fara de intoarcere.

Numai Domnul Dumnezeu stie sa intoarca si sa prefaca tot lucrul rau in lucru bun. Iar caile pe care ne conduce pe fiecare spre El ne raman necunoscute noua.
Nu doresc sa fac apologia pacatului, dar intotdeauna avem ceva de invatat din experienta proprie, fie ca ea inseamna cadere sau reusita. Totul depinde insa de noi, numai de voia noastra in a-I urma lui Hristos sau nu. Si de ocolirea deznadejdii, in oricare forma s-ar manifesta ea.

Doar cazand si ridicandu-ne, acum, alta data si inca o data, nu putem ajunge sa spunem si noi, asemeni marelui Apostol Pavel: "Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? "

(Epistola catre Romani a Sf.Apostol Pavel intareste si umple de speranta sufletele noastre.)
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=70&cap=8

[Marius22]

Atunci cand suferim, atunci cand trebuie sa facem fata necazurilor vietii si nu gasim sprijin in semeni, Dumnezeu este singurul care cunoaste inima noastra. El ne stie si necazul si nevoia. De aceea, se cuvine ca de la El, mai intai de toate, sa cerem ajutor. Insa, cum sa ne ajute daca nu intalneste in noi nici macar putina credinta?

[eclesiastul]

În prealabil postat de zoridezi

Daca cineva spune ca nu mai crede in Dumnezeu, la nervi, la o sminteala, etc., e pacat mare? Mai exista cale de intoarcere?
Am inteles ca asta se numeste lepadare de credinta si ca nu mai poti face nimic. Sau am inteles eu gresit?

Petru s-a lepadat si s-a intors la Dumnezeu dupa aceea. Deci exista cale de intoarcere.

În prealabil postat de zoridezi

Si mai vreau sa va intreb ceva: de ce Dumnezeu da uneori ispite peste puterea omului?

Dumnezeu nu da ispite, ci ingaduie sa fim ispititi. Aminteste-ti cazul lui Iov, Satana a fost cel care l-a ispitit nu Dumnezeu.
In al doilea rand, ispitele nu sunt peste puterea omului, Sf Scriptura afirma clar lucrul acesta:
Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda.

Unii isi gasesc scuze pt a pacatui mergand pe ideea asta "a fost ispita peste puterile mele"...dar e o minciuna.

În prealabil postat de zoridezi

Doar stim ca Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului, nu? Si totusi sunt multe cazuri in care multi oameni sunt luati din start cu probleme, cu sminteli si se netrebnicesc, nu mai au deloc credinta. De ce vrea Dumnezeu sa dea ispite spre sminteala si nu spre indreptare? Oare Dumnezeu in atotputernicia Lui nu STIE ca omul o va lua pe carari gresite?

Ma iertati ca va pun asemenea intrebari, sunt niste nedumeriri personale, la care eu nu gasesc raspunsul....

Revin la exemplul lui Iov care este elocvent. I-au murit copii, a pierdut averea, s-a imbolnavit etc si totusi nu s-a smintit. In viata fiecarui om vin incercari dar asta nu e un motiv de "sminteala". Pt unii tocmai incercarile sunt cele care ii aduc la Dumnezeu.
Omul care o ia pe cai gresite din cauza unor incercari nu poate fi considerat crestin.

[liviu_a]

Buna azi am picat un examen m-am rugat sa trec examenul respectiv dar nu am putut trece asta din cauza emotilor oricum intr-un final am fost suparat am fost buimacit de ce sa intamplat incat am renuntat la a mai avea credinta am renuntat aproape la tot la familie la ce aveam mai depret infine ce v-ar interesa viata mea daca nici la dumnezeu nu am gasit suport ce ma sperie e ca am devenit ateu

[Copacel]

În prealabil postat de liviu_a

Buna azi am picat un examen m-am rugat sa trec examenul respectiv dar nu am putut trece asta din cauza emotilor oricum intr-un final am fost suparat am fost buimacit de ce sa intamplat incat am renuntat la a mai avea credinta am renuntat aproape la tot la familie la ce aveam mai depret infine ce v-ar interesa viata mea daca nici la dumnezeu nu am gasit suport ce ma sperie e ca am devenit ateu

Mai pe scurt:
Un examen este o nimica toata.Din perspectiva vietii fie ca treci un examen fie ca-l pierzi nu conteaza absolut deloc.
Singurul examen care conteaz este examenul vietii in fata lui Dumnezeu.
Insa pt a da examen de credinta trebui mai intai sa avem credinta.N-ai cum sa pierzi ceva ce inca nu ai.Este foarte probabil sa te fi amagit singur ca ai credinta ca apoi sa constati ca nu exista de aici asa zisa concluzie ca ai pierdut-o.

Cand obtii credinta mai greu se pierde.Apoi ti-o repeg examenul ala care l-ai picat nu conteaza.Ti-o spune unul pt care restantele erau o placere si care a ajuns sef de promotie.

Daca te bazezi oe examene pt ai arata angajatorului ca stii ceva te inseli.Sinvura chesfie
care conteaza este ceea ce stii sa faci.
Deci nu-ti mai fa griji ca ti le faci degeaba.Apoi sa mai stii o chestie:la un examen daca ai invatat destul il treci daca n-ai invatat nu-l iei.Dumnezeu nu te pica sau iti da zece la examene in functie daca esti credincios sau nu.
Ce poate face Dumnezeu este sa te ajute sa-ti maximizezi randamentul insa pe baza cunostiintelor invatate si asta pt ca Dumnezeu este si drept.Daca stii iei daca nu stii nu iei.Insa noi oamenii cand vedem ca Dumnezeu ne intinde un deget hai sa-i luam toata mana.Hai sa fim un pic mai lenesi insa ne rugam la Doamne Doamne ca sa completeze El lipsurile noastre din propria lene.Nu.Asta este o ispita la adresa lui Dumnezeu .