Ati avut vreodata sentimentul... ?

În prealabil postat de ucenic

Cu adevarat Fericit de Hristos a fost acest Augustin, cata vreme intelepciunea Invatatorului sau, s-a revelat in el.

Citatul este din Filocalia 11 (din notele de subsol)...

[ioanna]

În prealabil postat de bluester

Vreau sa stiu daca mai este cineva care are acelasi sentiment pe care il am eu acum... .

Nu am avut, cred ca tot timpul am fost asa.

„ Noi nu ne mai închinăm, fiindcă nu mai credem. Sufletele noastre nu mai au nevoie de mîngîiere; inimile noastre nu mai au nevoie de tărie, fiindcă sînt de piatră, şi din piatra aceasta scăpărăm scînteile liberei-cugetări, noi românii foşti ortodocşi, cari sîntem mai deştepţi, mai luminaţi, mai mîndri, mai puternici decît toate neamurile lumii. (…)
Închine-se nerozii.

Filozofia noastră se pune mai presus de nevoile închinăciunii.
Clopotele – zgomot!
Icoanele – fleacuri!
Credinţa – moft!
Închiză-se bisericile, surpă-se zidurile lor!
Părinţii noştri cari le-au zidit erau nişte barbari, nişte primitivi, fără nici o cultură serioasă; ei nu aveau spiritual de examen. Noi sîntem oameni moderni. Măture-se dărîmăturile bisericilor, ca să se deschidă locuri largi, pieţe vaste, pe cari, după cerinţele progresului, să se zidească oteluri măreţe şi cluburi politice, teatre de varietăţi şi burse de comerţ! Şi nu care cumva să-ndrăznească a ridica glasul cineva! În cazul cel mai bun pentru dînsul, ar fi un om ridicul. E destul că biserica e tolerată.

Un slujitor al altarului cînd stetea sub loviturile unei cumplite prigoniri, unei năpăstuiri strigătoare la cer, izgonit şi maltratat ca odinioară Sf. Ignaţius al Constantinopolului, mi-a spus cu adînc amar
– Nu le e frică, fiule, de bătaia lui Dumnezeu?
– Nu, părinte, i-am răspuns; nu e frică nimănui de bătaia cui nu crede că este. Ai uitat că ai a face cu o lume care nu crede în Dumnezeu? cu o lume căreia nu i-a fost frică să prefacă în puşcării locaşurile sfinte, închinate credinţei străbune, unde zac osăminte de măreţi voievozi?
Se va schimba lumea noastră românească?
Va mai vrea Dumnezeu s-o reîntoarcă la dînsul?
Dumnezeu ştie.“

I.L. Caragiale, în Opere, vol. IV,1938

În prealabil postat de bluester

Ati avut vreodata sentimentul ca, noi crestinii ortodocsi ne imputinam din ce in ce mai mult ?
Vreau sa spun ca , de ceva timp , observ ca multe persoane (crestin ortodoxe) sunt foarte indiferente fara de Biserica (mai exact , nu vor sa sa aiba tangente cu Biserica); Alte persoane se smintesc foarte usor ,chiar si din cauza unor lucruri marunte, si imediat il ponegresc pe Dumnezeu. Un alt lucru , ce ma face sa am acest sentiment , este ca : acum cateva zile , m-am intalnit in autobuz cu o femeie - care tot incerca sa ma atraga catre secta ei (apartinea de martorii lui Iehova) , insa , nu am stat mult sa combat ereziile ei , pentru ca am mers doua statii... si ma gandesc , ce s-ar fi intamplat , daca in locul meu ar fi fost cineva naiv si care ar fi ascultat-o pe acea eretica....
Vreau sa stiu daca mai este cineva care are acelasi sentiment pe care il am eu acum... sau macar daca a avut vreodata acest gand. Imi pare rau , sa stiu , ca pe viitor nu o sa mai fie atat de multa lume credincioasa , precum in prezent.

Sectele au o anumita psihologie si anumite modalitati de abordare,unele extrem de subtile, dar,in general,exista cateva caracteristici standard.Ca sa parafrazez un text de analiza in acest sens:

"Persuasiunea, care se adreseaza mai degraba afectului decat intelectului, urmareste sa asigure trecerea de la planul realului, aflat la originea nelinistilor care l-au adus pe adept la secta, la planul irealului, care-i ofera solutii. Secta se preocupa in acest timp de reconstruirea personalitatii adeptului dupa modelul celorlalti. Acest proces de imitatie stimuleaza dorinta de competitie intre adepti care se straduie sa ajunga la rolul de discipoli model, in acelasi timp se prelungeste seductia pentru a mentine la noul adept ideea justetei alegerii sale. Pentru a ajunge la rezultatul scontat, recrutorul foloseste o multime de"trucuri", similare cu cele folosite de specialistii in marketing si publicitate.

Convertirea constituie punctul culminant al asimilarii sectare, proba cea mai sigura fiind ca adeptul a renuntat la sistemul de valori anterior pentru a-si insusi noile norme de viata care-i sunt propuse. Este momentul cand trebuie sa demonstreze atasamentul sau la secta si sa devina la randul lui recrutor. El adera la "limbajul de lemn" ale sectei, care nu permite decat repetitia si conformismul si care-l face surd la orice cuvant venit din afara."