Partener ateu

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de anna21

Plus ca un copil de mic observa ca tatal nu merge la biserica (nici bunicii, nici unchiul.. tot neamul) si se intreaba de ce. Foarte greu sa aduci explicatii echilibrate care sa nu loveasca imaginea celorlalti membrii ai familiei.

Când va veni această întrebare, spuneţi-le adevărul: credinţa este un dar de la Dumnezeu. El face mereu primul pas. Chiar şi când spunem "am să mă rog Spiritului Sfânt să-mi dea şi mie darul acesta al credinţei", în realitate Spiritul Sfânt ne-a trimis această dorinţă de a ne ruga. Dorinţa de a ţine post, tot de la El vine. El ne ajută şi să nu cădem şi ne întăreşte această voinţă, umplându-ne de bucurie deşi mâncăm grisine înconjuraţi de fripturi. "În El este şi voinţa, şi putinţa" au spus părinţii dinaintea noastră.


Marele meu noroc este că soţia mea, deşi este atee şi anticlericală, nu face parte din soiul acela militant, atât de prezent şi pe acest forum. Ea nu şi-a propus să mă elibereze din ghearele credinţei şi obscurantismului religios, nici nu-mi face urât că fumez opiul pentru popor. La rândul meu, nu o bat la cap, doar mă rog uneori pentru convertirea ei. Desigur că aş fi preferat să am lângă mine o soţie cu credinţă în Dumnezeu, dar ce am făcut ca să merit asemenea zestre de preţ ?

Citind ce a scris Anna si Mihnea, imi dau seama ca intr-un cuplu mixt ( credincios-ateu) este mai bine ca femeia sa fie cea credincioasa.Pentru ca femeia e cea care tine familia in armonie si trebuie sa asigure echilibrul.Si sunt convinsa ca sansele sunt mai mari pentru o femeie sa isi converteasca sotul la religie, decat pentru un barbat,sotia.

[I.Calin]

În prealabil postat de Melissa

Si sunt convinsa ca sansele sunt mai mari pentru o femeie sa isi converteasca sotul la religie, decat pentru un barbat,sotia.

În sfârșit, suntem de acord.

În prealabil postat de I.Calin

În sfârșit, suntem de acord.

pai da..niciodata nu e prea tarziu..

[anna21]

În prealabil postat de Melissa

pai da..niciodata nu e prea tarziu..

Cand vad vajnicii atei de pe acest forum.. imi amintesc de zilele copilariei mele: ma lua tata de la gradinita si mergeam pe jos pana in parc.
Pe drum, tata imi explica cu mult entuziasm cum oamenii sunt rezultatul evolutiei.. sa vezi treaba: de la supoa biotica primordiala, incetul cu incetul cum au evoluat animalele din unul in altul.. pana la maimuta pe care a pocnit-o mersul biped.. in fine, mult ii placea sa-mi explic astfel de lucruri.

Azi este nelipsit de la biserica in zile de duminica si sarbatori!

(si dupa ce-mi imbogateam cunostintele cu atata stiinta evolutionista, mergeam vara la bunici sa le explic si lor ca oamenii au fost maimute! Si bunicul raspundea ca pe el l-a facut Dumnezeu.. dar Ionica al din vale.. parca, parca seamana cu o maimuta!)

În prealabil postat de anna21

bunicul raspundea ca pe el l-a facut Dumnezeu.. dar Ionica al din vale.. parca, parca seamana cu o maimuta!)

ce tare!!

[gabriela8]

În prealabil postat de onyx235

Am 28 de ani...inca necasatorita. Sunt singura de ceva timp, si tot incerc sa gasesc pe cineva...poate prea mult. Insa, in ultima vreme dau numai peste barbati ( in jurul a 30-35 ani) care imi declara sus si tare ca sunt atei.
Eu merg la biserica...l-am descoperit pe Hristos acum recent si stiu ca nu as mai putea trai fara EL. Ori traiul langa un sot ateu...ar insemna ca practic, m-as intoarce de unde am plecat.
Sincer..chiar acum am avut o conversatie pe messenger cu un barbat..parea ok..pana mi-a zis ca e ateu si ca nu crede in existenta lui Dzeu..
I-am dat instant ignore, fara sa ma gandesc sa ma mai si vad cu el.
Poate sunt prea aspra..si nu astept macar sa ii cunosc..dar simt ca nu as putea trai langa un asemenea om.

Oare cum este viata langa un partener ateu?
Imi cer scuze, este un subiect destul de banal fata de altele..dar cred ca aici e locu potrivit sa il discut.

Incerci o data, de doua ori, de trei ori sa ii prezinti cum vezi tu lucrurile si daca e tot gica contra, nu are rost! Cel mai bine este sa nu te grabesti in decizii si nici sa ai sperante mari ca intalnesti marea dragoste pe net! Roaga-te, ca stie Dumnezeu ce e bine pentru tine!

[Adriana-Simona]

În prealabil postat de onyx235

Am 28 de ani...inca necasatorita. Sunt singura de ceva timp, si tot incerc sa gasesc pe cineva...poate prea mult. Insa, in ultima vreme dau numai peste barbati ( in jurul a 30-35 ani) care imi declara sus si tare ca sunt atei.
Eu merg la biserica...l-am descoperit pe Hristos acum recent si stiu ca nu as mai putea trai fara EL. Ori traiul langa un sot ateu...ar insemna ca practic, m-as intoarce de unde am plecat.
Sincer..chiar acum am avut o conversatie pe messenger cu un barbat..parea ok..pana mi-a zis ca e ateu si ca nu crede in existenta lui Dzeu..
I-am dat instant ignore, fara sa ma gandesc sa ma mai si vad cu el.
Poate sunt prea aspra..si nu astept macar sa ii cunosc..dar simt ca nu as putea trai langa un asemenea om.

Oare cum este viata langa un partener ateu?
Imi cer scuze, este un subiect destul de banal fata de altele..dar cred ca aici e locu potrivit sa il discut.

Depinde cum esti tu :)
Ce te face sa crezi ca daca ai rabdare si ii arati dragostea ta si cat de mult ne iubeste Dumnezeu nu se va schimba? Eu am vazut cazuri.
De obicei baietii astia care se declara atei, sus si tare, le lipseste dragostea, nu au primit iubire, deci nu prea au cum sa creada in ea.
Secretul e sa fii realista: daca baiatul pare bun si sensibil, da-i o sansa, vezi cum merge. Daca e intelegator si deschis, aveti toate sansele sa o scoateti la capat cu bine si sa va cununati si sa traiti asa cum se cuvine.
Daca e mandru si incapatanat, in schimb, mai bine lasa-l, caci in nimic nu te va intelege, nici in credinta, nici in pasiunile tale, ...in nimic.
Totul depinde de cum e inima lui, si desigur a ta. Iti doresc sa ai puterea sa faci o alegere buna, si nu uita, nici baietii din biserica nu sunt perfecti. Conteaza ce e in inima. Incearca sa ai rabdarea sa descoperi.

[guardian knight]

În prealabil postat de onyx235

Am 28 de ani...inca necasatorita. Sunt singura de ceva timp, si tot incerc sa gasesc pe cineva...poate prea mult. Insa, in ultima vreme dau numai peste barbati ( in jurul a 30-35 ani) care imi declara sus si tare ca sunt atei.
Eu merg la biserica...l-am descoperit pe Hristos acum recent si stiu ca nu as mai putea trai fara EL. Ori traiul langa un sot ateu...ar insemna ca practic, m-as intoarce de unde am plecat.
Sincer..chiar acum am avut o conversatie pe messenger cu un barbat..parea ok..pana mi-a zis ca e ateu si ca nu crede in existenta lui Dzeu..
I-am dat instant ignore, fara sa ma gandesc sa ma mai si vad cu el.
Poate sunt prea aspra..si nu astept macar sa ii cunosc..dar simt ca nu as putea trai langa un asemenea om.

Oare cum este viata langa un partener ateu?
Imi cer scuze, este un subiect destul de banal fata de altele..dar cred ca aici e locu potrivit sa il discut.

Viata langa un partener ateu este un dezastru,crede-ma !
Mie cel putin, in perioada cand aveam o prietena de acest gen,toate imi mergeau prost,si nici cu ea nu ma intelegeam, ca se certa mereu cu mine din orice.
Pe scurt, numai rele si blestematii,ba era si sa mor !!!

[floricica]

În prealabil postat de Melissa

Citind ce a scris Anna si Mihnea, imi dau seama ca intr-un cuplu mixt ( credincios-ateu) este mai bine ca femeia sa fie cea credincioasa.Pentru ca femeia e cea care tine familia in armonie si trebuie sa asigure echilibrul.Si sunt convinsa ca sansele sunt mai mari pentru o femeie sa isi converteasca sotul la religie, decat pentru un barbat,sotia.

Nu degeaba se spune ca femeia (sotia) este ingerul pazitor al familiei.