Tie , Doamne ! Un gand, o ruga sau un vers , Bunului nostru prieten - Dumnezeu !

[cristiboss56]

"Mare eşti Doamne şi minunate sunt lucrurile tale şi nici un cuvânt nu este îndeajuns spre lauda minunilor Tale!"


"Mare eşti Doamne şi minunate sunt lucrurile tale şi nici un cuvânt nu este îndeajuns spre lauda minunilor Tale!"

[cristiboss56]

Vine Hristos, să dea mântuire tuturor credincioșilor prin Botez, că întru aceasta pe Adam curățește, pe cel căzut înalță, pe tiranul cel ce l-a surpat îl rușinează, cerurile deschide, pe dumnezeiescul Duh îl pogoară, și împărtășirea nestricăciunii dăruiește.

[cristiboss56]

https://m.youtube.com/watch?v=msB4NTFbP6A

Troparele Botezului Domnului şi Sf.Ioan Botezătorul

[cristiboss56]

Doamne si Stapanul vietii noastre, Cela ce Te-ai smerit pana la moarte ca sa ne inveti pe noi caile Tale si sa ne scapi de duhul maniei, da-ne, Doamne, inima smerita, caci recunoastem ca suntem pacatosi inaintea Ta; nu putem noi sa indeplinim datoriile noastre pentru atatea binefaceri care ni le daruiesti noua, caci ne saturi din masa Ta bogata, ne hranesti sufletele si trupurile, iar noi nimic nu facem si nu-Ti aducem slava si cinstea care se cuvin Tie.
Porunceste Tu, Stapane, duhurilor necurate sa nu ne mai ispiteasca iar noi niciodata sa nu mai cadem in pacatul mandriei si sa Te vedem inaintea ochilor nostri, bland si smerit, aratandu-ne caile Tale mai departe. Amin.

[cristiboss56]

O, Doamne, învaţă-ne prin Duhul Tău Cel Sfânt să fim ascultători şi înfrânaţi. Dă-ne duhul pocăinţei lui Adam şi lacrimi pentru păcatele noastre. Dă-ne să Te slăvim şi să-Ţi mulţumim în veci. Tu ne-ai dat Preacuratul Tău Trup şi Sânge, ca noi să trăim veşnic împreună cu Tine şi să fim acolo unde eşti Tu, şi să vedem slava Ta [In 6,53-58; 17,24].

Doamne, dă noroadelor întregului pământ să cunoască cât de mult ne iubeşti şi ce viaţă minunată dai celor ce cred întru Tine.

Cuviosul Siluan Athonitul

[cristiboss56]

Ajută-ne, Doamne!
Ajută-ne, Doamne! Trezește-ne din somnul păcatului! Fă-ne să stăm atât de aproape de Tine, încât să nu mai picotim cu sufletul când vom fi chemați să facem lucrul Tău, când vei avea nevoie de brațe neputincioase precum ale noastre. „Secerișul este mult, dar lucrători sunt puțini” (Matei 9, 37). Tu însuți ai spus-o. Te-ai înălțat la ceruri, dar lucrarea Ta a rămas pe pământ. Fă ca să nu se împuțineze sfânta Ta lucrare din pricina nerâvnei noastre!

[cristiboss56]

Printre candelele stinse ale prietenilor mei, şi candela mea se stinge. „Nu fi prost”, îmi reproşez mie însumi, „şi nu regreta că această candelă a ta se stinge. Îţi iubeşti prietenii atât de puţin aşa încât ţi-e teamă să-i urmezi? Nu regreta că arde candela cu flacără joasă, ci că lasă în urmă o lumină obscură şi neclară”.
Sufletul meu s-a obişnuit să-mi părăsească trupul în fiecare zi şi în fiecare noapte, şi să se extindă până la limitele universului. Când face acest lucru, sufletul meu simte de parcă sorii şi lunile înoată peste el întocmai precum lebedele înoată pe lacul meu. El străluceşte printre sori şi întreţine viaţa pe planetele din jurul pământului. El susţine munţii şi mările; el controlează tunetul şi vânturile. El umple cu totul ziua de Ieri, de Azi şi de Mâine. Şi el se întoarce la adăpost într-o locuinţă strâmtă şi dărăpănată pe una dintre acele planete ale pământului. El revine în trupul pe care el încă, pentru încă un minut sau două, îl numeşte al său, şi care se leagănă ca umbra sa printre dâmburi de morminte, printre cârduri de fiare, printre urlete de nădejdi mincinoase.
Nu mă plâng de moarte, o Dumnezeule Viu, nu mi se pare ceva trist. Ea este o grozăvie pe care omul şi-a creat-o sieşi. Mai puternic decât orice de pe pământ, moartea mă împinge spre întâlnirea cu Tine.
Am avut un alun în faţa casei mele şi moartea mi l-a răpit. Am fost mânios pe moarte şi am blestemat-o spunând: „De ce nu m-ai luat pe mine, un animal nesătul, în loc de ceva fără de păcat?” Dar acum mă gândesc la mine de parcă aş fi mort, şi lângă alunul meu. O, Dumnezeul meu Nemuritor, priveşte cu milă spre o candelă care se stinge şi curăţeşte-i flacăra. Fiindcă doar o flacără curată se înalţă spre faţa Ta şi intră în ochiul Tău, cu care Tu priveşti spre întreaga lume.
Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici

[cristiboss56]

Ascultă, Doamne: îmi bate inima la Tine-n piept! În ziua în care ai zidit-o, i-ai adăpostit mişcarea în Tine ca într-un leagăn, să poată creşte fără teamă. Cu dulceaţa Ta nespusă ai mângâiat-o şi cu însuţi inima Ta ai hrănit-o. Cu vălul bunătăţii Tale ai acoperit-o şi-i porţi neîncetat de grijă, Mântuitorul meu.
În pieptul Tău, Bunule, s-a cuibărit zidirea-ntreagă şi prin Tine se bucură inima mea de semenii mei şi de binefacerile Tale. În casa inimii Tale, cu îngerii mi-e inima vecină, iar Sfinţii Tăi mă ţin în rugăciunea lor. Şi toţi iubesc tăcuţi, dumnezeiesc şi lin, căci îi copleşeşte smerenia Ta din care dă-mi, Iisuse, să mă hrănesc învăţându-o!
Am auzit de-atâtea ori chemarea Lumii şi ca un om nesăbuit am vrut să-mi fur inima din pieptul Tău şi să o fac numai a mea. Sărmana, s-a ofilit numai ştiindu-mi gândul şi-am înţeles atunci, Părinte, că ea nu bate fără Tine şi că, în braţele Lumii, inima mea ar muri de dorul inimii Tale.
Şi-atunci o las întreagă în pieptul Tău, iar Tu primindu-o, o înveleşti în haina milostivii Tale ca să nu se sperie de goliciunea sa, şi-o curăţeşti mai mult decât zapada cu Sângele Tău Scump.
Uneori, inima mea pitită în pieptul Tău, se linişteşte ascultând bătăile inimii Tale, aşa cum un copil se opreşte din gângurit ascultând cântecul duios al mamei. Şi-atunci îşi doreşte inima mea, Bunule, să facă loc inimii Tale să bată în pieptul de lut pe care i l-ai dăruit în mine.

[cristiboss56]

În zori, când mă trezesc, gândurile mele cuviincioase zboară direct la Tine; cele dintâi avânturi ale sufletului meu se îndreaptă către zâmbetul Tău; prima şoaptă din urechea mea este numele Tău, cea dintâi surpriză cu care mă întâlnesc eşti Tu, lângă mine.
Ca un băieţaş după ce a avut un coşmar şi care-şi îmbrăţişează mama, bucurându-se că visul nu l-a despărţit de mama sa, la fel şi eu, când mă trezesc, Te îmbrăţişez şi mă bucur deoarece călătoria mea în somn nu m-a îndepărtat de mâna Ta.
Cât de nerecunoscător sunt eu faţă de Tine, Dragostea mea! Ruşinea mă cuprinde fiindcă am fost nerecunoscător faţă de Tine. În timp ce Tu nu Te desparţi de mine nici o clipă, eu mă despart de Tine în somn ori în vis. De aceea nu sufăr somnul şi moţăiala şi mă minunez de cetele cereşti care nu-şi iau ochii de la Tine zi şi noapte.
Somnul mă face să fiu plictisit, dar Tu mă odihneşti. Nu există odihnă pentru cel plictisit dacă acesta nu se uită la Tine, şi nici dulceaţă pentru cel amărât dacă acesta nu discută cu Tine, nici sănătate pentru cel bolnav dacă acesta nu-Ţi atinge mâna, nici curăţie pentru cel necurat dacă unul ca acesta nu se îmbăiază în lumina Ta.
Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici

[cristiboss56]

Doamne, binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem. Ei au mărturisit în locul meu păcatele mele în faţa lumii. Ei m-au biciuit, când eu m-am cruţat de biciuire. Ei m-au chinuit atunci când eu am fugit de chinuri.

Ei m-au hulit atunci când eu m-am măgulit pe mine însumi.

Ei m-au scuipat atunci când eu m-am mândrit cu mine însumi.

Când eu m-am făcut înţelept, ei m-au numit nebun.

Când m-am făcut puternic, ei au râs de mine ca de un pitic.

Când am vrut să conduc pe oameni, ei m-au împins înapoi.

Când m-am grăbit să mă îmbogăţesc, ei m-au smucit înapoi cu mână de fier.

Când m-am gândit să dorm liniştit, ei m-au trezit din somn.

Când mi-am zidit casă pentru viaţă lungă şi liniştită, ei au răsturnat-o şi m-au izgonit afară. Într-adevăr, vrăjmaşii m-au dezlegat de lume şi mi-au prelungit mâinile până la veşmântul Tău.

Binecuvântează Doamne pe vrăjmaşii mei!

Binecuvântează-i şi-i înmulţeşte; asmute-i şi mai mult împotriva mea, ca fuga mea spre Tine să fie fără întoarcere; ca să se rupă nădejdea mea în oameni ca pânza de păianjen; ca smerenia să împărăţească deplin în inima mea; ca inima mea să devină mormântul celor rele. Ca toată comoara mea să o aduni în ceruri. Ah, de m-aş elibera odată de autoamăgire, care m-a încâlcit într-o mreajă cumplită a vieţii înşelătoare!

Vrăjmaşii m-au învăţat să ştiu ceea ce puţini ştiu în lume: că omul nu are pe pământ vrăjmaşi afară de sine însuşi. Doar acela urăşte pe vrăjmaşi, care nu ştie că vrăjmaşii nu sunt vrăjmaşi, ci prieteni severi. De aceea, Doamne, binecuvântează pe prietenii şi pe vrăjmaşii mei! Sluga blestemă pe vrăjmaşi, căci nu ştie, iar Fiul îi binecuvântează, căci ştie. Fiul ştie că vrăjmaşii nu pot să se atingă de viaţa lui. De aceea, El păşeşte liber între ei şi se roagă lui Dumnezeu pentru aceştia.

Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem!