Citat:
În prealabil postat de Ducutu
Acum, daca e sa ramanem in coordonatele faptice, doar apusul (mai) recunoaste astazi ecumenicitatea acestor doua sinoade amintite. Am afirmat acest lucru. Insa inafara unui conciliu ecumenic care sa se pronunte asupra acestei problematici cu autoritate suprema, nici nu cred ca este cineva indreptat sa se arunce acuze de erezie in stanga si in dreapta.
|
Asta este pur și simplu o eroare flagrantă că nu s-ar fi pronunțat în această materie un Sinod Ecumenic. Ba da s-a pronunțat, și anume Sinodul Ecumenic de la Constantinopol (381) care a mărturisit cu privire la purcederea Duhului Sfânt revelația dumnezeiască a purcederii Lui din Tatăl. Deci vezi că pe lângă autoritatea supremă a cuvântului Mântuitorului Hristos, mai există și mărturisirea Sinodului Ecumenic II (381). Nu ți se pare că în spatele acestei dogme este suficientă autoritate ? Mie mi se pare că da, că este suficientă autoritate, și în primul rând în Evanghelia după Ioan. Prin urmare, Bisericile Ortodoxe au destulă îndreptățire să se pronunțe ce este și ce nu este erezie în această materie, iar pronunțarea lor a fost aceea că filioque este erezie, iar aceia care susțin filioque sunt eretici (ereticii filiocviști).
Citat:
Ar ramane insa de afirmat ca in epoca sinoadelor ecumenice acceptate si in rasarit si in apus, nu exista nici un parinte care sa fi afirmat ca Duhul Sfant ar purcede NUMAI de la Tatal. Daca s-ar fi cunoscut faptul ca ar fi existat de vre-un parinte care sa fi afirmat, in periada de pana la cel de-al saptelea sinod ecumenic, ca duhul ar purcede NUMAI de la Tatal...sunt sigur ca o asemenea mentiune s-ar fi facut in sinoadele amitite mai sus, Lion si Florenta.
|
Tot ce-i posibil însă probabil pentru că nu era suficient de explicită erezia filiocvistă. Însă după ce această erezie și-a făcut apariția au fost destui care s-au pronunțat și inclusiv Sinoade din Răsărit care au condamnat în mod explicit filioque.
Citat:
In schimb au fost multi care au spus ca purcede de la Tatal PRIN Fiul, iar in apus au fost multi care au spus ca purcede de la Tatal SI de la Fiul. Alaturi de acesti parinti din apus, se afla si Sfantul Damaschin, rasaritean, celebru prin scrierile si viata sa.
|
Faptul că au fost mulți care, chipurile, ar fi spus aceste lucruri nu înseamnă chiar așa de mult. Posibil să își fi exprimat niște păreri personale. Nu văd de unde ai dedus că aceea ar fi fost în mod necesar credința apostolică a Bisericii. Mai este și problema interpretării sensului acestor expresii, pentru că de multe ori unii au făcut confuzie între purcederea Duhului Sfânt din Tatăl și trimiterea Acestuia de către Tatăl și Fiul. Cât privește pe Ioan Damaschinul, acesta a afirmat explicit în expunerea credinței ortodoxe că Tatăl este singura cauză (în sensul purcederii) a Duhului Sfânt.
Citat:
Rasaritul a afirmat in Crezul niceno-constantinopolitan ca Duhul Sfant purcede de la Tatal. Apusul a fost de acord cu acesta expresie.
|
Nu răsăritul a afirmat această dogmă, ci în primul rând această dogmă revelată este afirmată, descoperită de Fiul lui Dumnezeu în evanghelia după Ioan. Răsăritul, ca și apusul la acea vreme, nu a făcut decât să meargă pe drumul revelației dumnezeiești. Că apusenii s-au abătut după aceea este altă problemă. Și normal că apusul a fost de acord cu formula de la Constantinopol, doar era vorba despre revelația dumnezeiască a Sfintei Scripturi. Te așteptai cumva la altceva ?
Citat:
Deci acesta ar fi cadrul minimal in hotarele caruia cineva poate fi declarat eretic sau ortodox, asupra invataturii despre Duhul Sfant, asa cum a fost declarata solemn in concilii ecumenice.
Restul, sunt pareri individuale nesustinute patristic, sau, ce e mai important, sinodal-ecumenic.
|
Într-adevăr, acesta este cadrul în hotarele căruia cineva poate fi declarat eretic sau ortodox asupra îănvățăturii despre Duhul Sfânt:
- revelația dumnezeiască a Sfintei Scripturi
- sinodul ecumenic de la Constantinopol (381)
- unii adaugă și sinodul de la 879-880
- sinodul de la Vlaherne de la 1285
- sinodul de la 1583
- sinodul de la 1848
Restul, într-adevăr, sunt păreri care nu au susținere nici biblică, nici patristică suficient de concludentă și nici sinodală (și în primul rând nu ecumenică).
Citat:
Nu cred ca ni se cade noua, ca persoane private, sa dam sentinte categorice asupra parerilor private ale altor persoane. Putem sa fim sau nu de acord cu ele, caci sunt pareri private, asupra carora Biserica nu s-a afirmat solemn si categoric in cadrul sinodal si ecumenic.
|
Într-adevăr nu ni se cade nouă să dăm sentințe categorice (sau cel puțin așa ți se pare ție, mai exact) pentru că deja s-au dat sentințe categorice în Biblie, la Sinodul II Ecumenic, în operele multor părinți ai Bisericii, la sinoadele locale sau pan-ortodoxe mai sus menționate.
Citat:
Ramane autoritatea sinodului ecumenic. Doar un sinod ecumenic poate sa amplifice sau clarifice o formula dogmatica / un Crez, care a fost prezentat si aprobat intr-un sinod ecumenic.
|
Așa este, rămâne autoritatea dumnezeiască a Sfintei Scripturi și, pe urma ei, autoritatea Sinodului Ecumenic de la Constantinopol (381).