De ce?

[hmiron]

Suntem bucuresteni, stam la bloc. In mare suntem aceiasi locatari de 30 de ani. Intreaga scara e indurerata dupa cele intamplate si cu totii ne plangem vecinii. Incercam acum sa-i ajutam cu ce putem pe cei ramasi la apartamentul 44 sa treaca peste aceste momente.

Sotia supravietuitoare si-a revenit azi si a aflat de moartea sotului si a fiului sau, dupa ce fusese si ea tinuta in necunostinta de cauza un timp. Nu i-a mai putut ascunde nimeni adevarul pentru ca incepuse sa intre la banuieli si cerea mereu sa-i vada; acum plange incontinuu pe patul de spital si refuza sa manance. Maine are operatie la coloana si nu va putea asista la inmormantarea celor doi, mai mult ca sigur.

Este absolut ingrozitor ce se intampla.

[windorin]

Da, incerc macar sa'mi inchipui cat de dureros poate fi.
Insa, sa nu ne oprim la durerea actuala. Sa rabdam durerile celor de langa noi.

La sfarsit vom intelege toate !
Copilul nu poate intelege de ce parintele ii da o palma la fund sau il lasa sa cada uneori.
Mai tarziu insa, cand creste, el intelege toate si le face intocmai, la randul sau.

[The_Fallen]

Incercarea de a pune 2 morti lipsite de sens pe seama "bunatatii" divine mi se pare oribila.Ce fel de mentalitate morbida poti sa ai ca sa spui ca actele unui Dumnezeu care omoara fara discernamant sunt "benefice" doar ca nu suntem noi suficient de evoluati spiritual?

[Florin-Ionut]

Acum vreun an am trecut la limita pe langa un accident de masina care era sa-mi fie fatal. Din cauza semnalizarii proaste a drumurilor noastre, a neatentiei si a oboselii poate, dupa ce am mers pentru prima oara pe un drum cu prioritate vreo 100 de km de la Reghin spre Cluj, am trecut o cale ferata si m-am trezit brusc ca intru pe un drum mai prioritar care venea de la Bistrita la Cluj. Era acolo un "cedeaza trecerea" plantat chiar in intersectie, dar nu am fost avertizat din timp de patratul galben barat cu negru ca drumul cu prioritate e pe sfarsite, asa ca m-am trezit intrand cu vreo 40km/h in trafic intr-o intersectie in forma de Y in timp ce doua masini care veneau spre mine au franat brusc evitand o coliziune frontala. In masina eram eu cu sotia.

Slava Domnului ca traim amandoi. Imi pare rau pentru cei care au murit in accident si pentru biata femeie nenorocita pe viata.

Pot sa mai adaug ca de cand lucrez in Timisoara, opt colegi de-ai mei au murit in accidente cu masinile de serviciu. Colegi cu varste intre douazeci si ceva si treizeci si ceva de ani. Un altul a fost calcat de o masina mergand cu prietena lui pe trotuar (soferul a fugit de acolo si a scapat de orice pedeapsa, bineinteles). Astfel de evenimente sunt ca niste avertismente pentru noi, ca uneori viata se sfarseste brusc inainte de batranete.

Sa luam aminte.