Lume sau manastire?

[anamaria.lupu]

În prealabil postat de ionpat

Cred ca mai putin conteaza daca trebuie evitat sau nu, ci faptul ca la varsta lui corpul duce mult mai bine toate astea decat la 40 de ani, oricat ar fi de calit.

tu il instigi sa consume droguri,alcool si sa pice in desfranare? ce cauti pe site-ul crestin ortodox? sa ispitesti oamenii care vor sa mearga pe calea Domnului ?fara suparare......
Pace tie!

[cristina2012]

În prealabil postat de ionpat

goldfinger17: Si eu aveam ganduri de astea in liceu sa ma duc la manastire si tot tacamul, asta dupa ce am fost si baiat de altar la o biserica de cartier din orasul natal. Dar cand m-am mutat la facultate in Bucuresti, nu ai cum sa mai crezi chestiile astea...adica nu cred ca esti suficient de matur sa dai cu piciorul la fetele ieftine de la facultate, sexul si bautura, eventual niste prafuri. Cumpaneste bine... anii astia cand corpul duce excesele nu se mai intorc...asa ca degeaba la 50 vei dori sa gusti din toate asta...ai arata un fel de Columbeanu.

Ce jalnica e lumea... la 50 de ani ajungi doar sa jinduiesti dupa depravarea tineretii... Oare parintii induhovniciti jinduiesc dupa vremea cand, tineri fiind, spuneau rugaciunea inimii doar cu gura?
Spre rai se urca, te desavarsesti, spre iad se coboara, te perimezi... JALNIC, sarmane om!

[Fani71]

În prealabil postat de cristina2012

Ce jalnica e lumea... la 50 de ani ajungi doar sa jinduiesti dupa depravarea tineretii... Oare parintii induhovniciti jinduiesc dupa vremea cand, tineri fiind, spuneau rugaciunea inimii doar cu gura?
Spre rai se urca, te desavarsesti, spre iad se coboara, te perimezi... JALNIC, sarmane om!

Sigur, ai dreptate - daca e sa-l fi luat in serios pe ionpat (care vad ca a fost banat). Daca te uiti ce mai scria, eu cred ca pur si simplu facea misto de noi pe aici ;-)

[DAMIAN]

Clerici nevrednici, monahi nevrednici, preoti nevrednici slujesc in pacatele lor fara nerusinare, la liturghie, iar rasplata asta este. Rugaciunea lor este ca putoarea si ca noroiul si nu va atinge nici o data slava lui Dumnezeu, iar acest lucru nu va fi cu ratat decat prin foc. Iata deci invatatura direct de la Sfintii Parinti, legata de feciorie si de curatie: Sfantul Grigorie Taumaturgul arata clar ca cel ce vrea sa slujeasca lui Dumnezeu trebuie sa fie ca floarea de crin despre care se vorbeste in Scripturi: "Nici nu tese, nici nu coase si, in toata stralucirea ei, este mai frumoasa si mai imbracata si mai stralucitoare decat toata podoaba lui Solomon".Rugaciunea liturgica a Heruvicului spune asa: "Nimeni dintre cei cu pofte trupesti sa nu vina sa slujeasca Tie". Este clar si categoric ca aceasta invatatura despre feciorie nu este doar un simbol, o arta sau un joc de cuvinte. Este un lucru real si cert ca rugaciunile care strabat cerul sunt rugaciunile monahilor si clericilor, fratilor, pustnici lor care traiesc cu adevarat starea feciorelnica a mintii, nepatimirea de la trup si, in primul rand, neintinarea de la trup. Ca sa poti sa urci la Dumnezeu trebuie sa ai trupul curat, sa ai inima lepadata de cele lumesti. Si aici am sa va dau o pilda concreta. Un pustnic a murit cu oala de bani sub rogojina din pustie, unde se nevoia. Si–n clipa cand murea, foc din cer a mistuit si pe pustnic, si oala, si tot. Si atunci fratii au cazut la rugaciune si au intrebat: "Oare ce semn a fost acesta?" Si s–a auzit un glas din cer spunand: "Unde a fost comoara acolo a fost si inima", deci cu tot cu oala de bani s–a dus pustnicul in fundul iadului. Si o alta invatatura, tot din Pateric, unde unul arata ca s–a lepadat de sine si a intrat la saracia de bunavoie. Dupa ce staretul l–a primit in pustie i–a spus asa: "Frate, mergi si te nevoieste". Si a mers la parinte si a zis: "Rogu–te, da–mi voie sa pun acoperis la chilie ca o sa inceapa ploile si o sa ma ude." "Pleaca in lume, ca nu te–ai facut monah, leapada–te de tine si apoi sa mai vii." A venit din nou si a stat o vreme in pustie si a zis: "Parinte, da–mi voie sa fac un gard macar imprejurul chiliei, ca sa nu ma manance fiarele!Pleaca in lume, ca inca nu te–ai lepadat de sine." A venit si a treia oara si s–a dus la staretul lui si zis: "Da–mi voie macar o usa sa–mi fac la chilie, sa nu vina talharii peste mine." "Du–te in lume, ca inca nu te–ai lepadat de sine, du–te si ajungi la adevarata saracie." Si cand a vazut ca nu merge nici asa, s–a apropiat de staretul lui si a spus: "Acoperamantul meu este Tatal, Fiul si Sfantul Duh, asta e toata nadejdea mea. Rogu–te, da–mi voie sa ma fac calugar". "Mergi sub cerul liber care–ti va fi acoperis, pune–ti capul pe pamant care–ti va fi perna, acopera–te cu cerul instelat si Duhul Sfant te va pazi pe tine. Acum cu adevarat te–ai facut calugar. Asta e adevarata stare de calugarie, a unirii cu Dumnezeu". Si mai este o intamplare si mai frumoasa, cand un pustnic, dupa ce au venit talharii si i–au luat totul din chilie, in loc sa–i certe, s–a apropiat si le–a spus: "Fratilor, ati uitat punga aceasta, luati–o, nu cumva sa ramana si sa va para rau dupa ea". Si atunci de rusine au adus toata averea inapoi. Unui alt pustnic mai sporit, ce avea un banut pentru pesmetii lui de zi cu zi, din rogojinile pe care le impletea, un frate ii fura la inceput cate putin; si batranul scria de fiecare data pe un biletel: "Multumesc ca ma izbavesti de iubirea de arginti." Si batranul muncea, si facea rogojini, si punea acolo bani ca sa–i satisfaca fratelui pofta pacatoasa. Fratele, cand a vazut asa, a inceput sa ia tot. Si, cand a vazut batranul indrazneala fratelui, a zis: "Frate, ia totul, numai lasa–mi si mie cat de putin, ca sa am din ce sa tra iesc." Si s–a rusinat fratele si i–a adus inapoi toti banii.

[DAMIAN]

Exista monahi care traiesc monahismul pe dinafara!Monahul indeosebi are numai obligatii; nu are drept la nimic. Nu trebuie sa aiba pretentie de la nimeni pentru nimic. Faptul de a cere monahul drepturi in aceasta viata, din moment ce s–a lepadat de toate pentru dragostea lui Hristos, este cu desavarsire gresit.Monahul se îngrijeşte de mântuirea sa şi de mân*tuirea tuturor celor vii şi morţi. Pentru monah, dragostea adevărată, cea dumnezeiască se află înlăuntrul durerii pentru mântuirea sufletului său şi al durerii pentru mântuirea întregii lumi.Scopul mănăstirilor este duhovnicesc şi nu trebuie să existe în ele elementul omenesc, ci cel ceresc, pen*tru ca sufletele să fie inundate de dulceţi paradisiace.Unele mănăstiri s–au umplut de multe înles*niri şi îşi fac viaţa lor grea. Caută lucruri pe care nu tre*buie să le caute şi le lasă pe cele duhovniceşti cu care ar trebui să se ocupe.

[Iubirea]

Depinde de fiecare in parte ce motiv are sa aleaga unul din aceste trasee...nici un drum nu este gresit daca telul este Hristos.

[DAMIAN]

Monahul nu trebuie sa fie destrabalat!Sfantul Ioan Damaschinul spune asa: "Clericul sa fie sfant, curat ca ingerul si sfant ca Ioan Botezatorul". Mantuitorul spune: "Nimic necurat nu va intra in imparatia lui Dumnezeu". Rugaciunea liturgica a Heruvicului spune asa: "Nimeni dintre cei cu pofte trupesti sa nu vina sa slujeasca Tie!"Sunt destui monahi numai cu numele care trandavesc.Monahii sunt oamenii care au ales sa poarte jugul lui Hristos, lepadandu–se de lume si tinand votul ascultarii, al saraciei si al curatiei. Manastirile sunt locurile in care monahii Il lauda neincetat pe Dumnezeu!Manastirile sunt, ca si preotii, oglinda poporului. De unde sa apara monahi sfinti, cand multi intra in manastire pentru ca nu au fost in stare sa isi gaseasca un rost in viata, sau pentru ca au fugit de crucea casatoriei?La baza intregului monahism sta cuvantul Mantuitorului: "Cel ce vine dupa Mine sa se lepede de sine, sa–si ia crucea si sa–mi urmeze Mie".Prima ascultare a monahului, care trebuie indeplinita cu toata hotararea, este pazirea poruncilor lui Dumnezeu, date de insusi Mantuitorul Iisus Hristos care Ii cere monahului ca faptele sa–i straluceasca precum lumina in sfesnic, "ca lumea, vazand faptele voastre cele bune, sa slaveasca pe Tatal vostru cel din ceruri". Chemarea trebuie sa fie neaparat sfanta, sa fie la inaltimea chemarii ingeresti. Nu cum este chemarea rationala, publicitara: "Am depus votul si am rezolvat problema. Mi–am pus o carpa in spate, centura la mijloc, rasa si de acum eu sunt altcineva"Autenticitatea ascultarii monahale consta intr–o deplina armonie intre staret si ceilalti vietuitori, privitor la muncile de zi cu zi, la ascultarile de zi cu zi si la tot ceea ce se desfasoara intr–o manastire. Parintele Cleopa spunea: "Eu ma duceam primul la munca si ceilalti veneau toti dupa mine si cu dragoste munceam pana ce se batea clopotul de Vecernie, mancam si apoi mergeam cu totii la pavecernita, si apoi la chilie ne pregateam pentru Utrenie".Daca manastirile ar vrea sa progreseze sau sa faca un pas inainte in viata monahala, ar trebui ca toti monahii sa fie tratati la fel, indiferent de rang si de grad."

[Iubirea]

În prealabil postat de DAMIAN

Exista monahi care traiesc monahismul pe dinafara!Monahul indeosebi are numai obligatii; nu are drept la nimic. Nu trebuie sa aiba pretentie de la nimeni pentru nimic. Faptul de a cere monahul drepturi in aceasta viata, din moment ce s–a lepadat de toate pentru dragostea lui Hristos, este cu desavarsire gresit.Monahul se îngrijeşte de mântuirea sa şi de mân*tuirea tuturor celor vii şi morţi. Pentru monah, dragostea adevărată, cea dumnezeiască se află înlăuntrul durerii pentru mântuirea sufletului său şi al durerii pentru mântuirea întregii lumi.Scopul mănăstirilor este duhovnicesc şi nu trebuie să existe în ele elementul omenesc, ci cel ceresc, pen*tru ca sufletele să fie inundate de dulceţi paradisiace.Unele mănăstiri s–au umplut de multe înles*niri şi îşi fac viaţa lor grea. Caută lucruri pe care nu tre*buie să le caute şi le lasă pe cele duhovniceşti cu care ar trebui să se ocupe.

Damian inainte sa ne spui cum sunt si cum ar trebui sa fie altii ar fi bine sa te gandesti cum esti tu si cum ar trebui sa fii tu....iar daca te-ai gandit la aceasta, poate faci un pustiu de bine sa ne spui si noua cate ceva despre tine...poate meriti ceva inchinaciuni, ofrande...ca ma gandesc citind postarile tale ca a venit Hristos pe pamant, s-a apucat de judecata si noi il ignoram.

[DAMIAN]

Lepadarea de lume nu *presupune si lepadarea de delicatetea *sufleteasc`…În biserică, monahul să meargă cu bună cuviinţă, cu respect şi dragoste pentru Casa lui Dumne*zeu. Să evite privirea trufaşă, gesturile grăbite, râsul, dormitarea, căscatul, neatenţia. Să vorbească cu glas şoptit şi numai dacă este mare nevoie. Să cânte sau să citească atunci când i se dă să facă acest lucru de către cel rânduit să conducă strana, iar cântarea să îi fie firească, fără pretenţii de vedetism expirat, căci Biserica este locul unde ne rugăm, nu unde dăm spectacole, fie ele şi de cântări duhovniceşti. Călugării să nu discute sau să râdă în strană, căci pot pricinui sminteală sau întristare mirenilor, care vor să vadă în ei modele de vieţuire creştină. chilie călugărul îşi are momentele lui de intimitate duhovnicească, de meditaţii şi de nevoinţe. Chilia este ca o biserică, este un loc sacru unde fiecare nevoitor continuă alergarea sa individuală pentru Dumnezeu şi semeni. Fiecare călugăr după ce a intrat în chilie să fie cu luare aminte să îşi ducă la bun sfârşit pravila propusă de duhovnic şi să nu se lase ispitit de a face alte lucruri decât acesta, fie ele chiar şi duhovniceşti. Bine este să nu îşi umple atletul lui Hristos mintea cu lucruri care să îi strice echilibrul interior. Dacă tot are în chilia sa un mijloc mass–media sau de tehnologie modernă, măcar să îl folosească doar cu încuviinţarea duhovnicului şi, desigur, spre zidire sufletească. Acestea nu sunt rele în sine, ci felul în care sunt folosite… Să nu uite călugărul că îndeletnicirea sa de căpătăi este rugăciunea. Fără ea se va usca sufleteşte şi îşi va pierde sensul chemării sale. Aceasta va fi cea care îl va ridica şi din căderile sale, oricât de grele ar fi ele. În chilia sa călugărul să nu îşi ia mâncare ori băutură în afară de apă. Chilia să fie simplă şi curată, ca atunci când intră în ea, să îşi găsească odihna şi dorinţa de rugăciune şi meditaţie. Vizitele între călugări, la chilii, nu pot naşte decât lucruri rele, precum clevetirea, judecarea, răzvrătirea, îmbuibarea, beţia, desfrânarea, împrăştierea minţii, pierderea liniştii interioare etc. Călugărul în chilia sa trebuie să citească cât mai mult, să caute să aibă cunoştinţe cât mai cuprinzătoare, dar să nu îşi trufească mintea sa pentru aceasta.

[vlahmacedoroman]

În prealabil postat de DAMIAN

Exista monahi care traiesc monahismul pe dinafara!Monahul indeosebi are numai obligatii; nu are drept la nimic. Nu trebuie sa aiba pretentie de la nimeni pentru nimic. Faptul de a cere monahul drepturi in aceasta viata, din moment ce s–a lepadat de toate pentru dragostea lui Hristos, este cu desavarsire gresit.Monahul se îngrijeşte de mântuirea sa şi de mân*tuirea tuturor celor vii şi morţi. Pentru monah, dragostea adevărată, cea dumnezeiască se află înlăuntrul durerii pentru mântuirea sufletului său şi al durerii pentru mântuirea întregii lumi.Scopul mănăstirilor este duhovnicesc şi nu trebuie să existe în ele elementul omenesc, ci cel ceresc, pen*tru ca sufletele să fie inundate de dulceţi paradisiace.Unele mănăstiri s–au umplut de multe înles*niri şi îşi fac viaţa lor grea. Caută lucruri pe care nu tre*buie să le caute şi le lasă pe cele duhovniceşti cu care ar trebui să se ocupe.

te contrazic,damiane!
calugarii au drepturi in virtutea libertatii date de Dumnezeu!
tu nu poti intelege asta,nu ai cum !dar te asigur ca au drepturi,tocmai de aceea sa ajuns la o asemenea decadere a vietii spirituale,datorita negarii drepturilor acestor oameni(monahi....), s-a ajuns astfel la acest nivel de „privatizare” si transformare a manastirilor in centre turistice!
ierarhia doreste cu totul altceva.....monahii vor pace si rugaciune,insa cuvantul lor nu este ascultat pe motivul asa zisei „ascultari neconditionate”!
sper sa ma intelegi.....niciodata nu mai fa greseala aceasta de a zice ca monahii nu au drepturi!