Patimile

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de George.m

Ma gandesc si la episodul scripturistic in care Mantuitorului i se cere sa plece din tinutul gadarenilor. Locuitorii cetatii n-au vrut eliberarea. Le placea sa traiasca precum au facut-o pana atunci - in robia pacatului. Prezenta lui Hristos le era neplacuta, ii deranja foarte tare; dragostea Sa ii chinuia.

Da, de acord cu acest gand. Pentru ca liberul arbitru este un alt atribut al chipului divin imprimat in noi si Dumnezeu nu isi va suprapune niciodata vointa cu forta peste vointa omului. Cum zice Hristos? Iata, stau la usa si bat. De va auzi cineva glasul meu si va deschide, voi intra si voi cina cu el si el cu Mine.

[Dany_daniela]

e greu,foarte greu sa biruim patimile,toate,sa jumulim iarba rea si sa lasam curat pamintul roditor,dar incet incet cu ajutorul lui D-zeu se implinesc toate.

[George.m]

În prealabil postat de Dany_daniela

e greu,foarte greu sa biruim patimile,toate,sa jumulim iarba rea si sa lasam curat pamintul roditor,dar incet incet cu ajutorul lui D-zeu se implinesc toate.

Sa tinem seama de faptul ca ne va fi mai usor sa jumulim patimile daca nu le vom lasa vreme sa prinda radacini puternice in inimile noastre.
Sfantul Isaac Sirul spune ca patimile "sunt asemenea cainilor ce obisnuiesc sa stea in preajma macelariilor si care fug la auzul unui cuvant, dar daca nu sunt luati in seama se napustesc ca leii cei foarte mari.

Dispretuieste pofta cat timp e mica, pentru ca sa nu-ti aduci aminte de taria fierbintelii ei. Caci stapanirea peste cele mici alunga primejdia. Pentru ca e cu neputinta sa stapanesti peste lucrurile mari, daca nu biruiesti pe cele mai neinsemnate".

[dobrin7m]

Cum sa ne luptam cu patimile?

Crestinul trebuie sa se straduiasca sa faca ceea ce este potrivnic patimilor. De exemplu: patima te obliga sa te impotrivesti, dar tu te silesti sa taci; patima te obliga sa te imbuibi dar tu nu iti dai voie sa te saturi si asa mai departe.

``1000 de intrebari si rapunsuri despre viata duhovniceasca``

Recomand aceasta carte tuturor spre folos duhovnicesc

[George.m]

"Sufletul, cata vreme se afla intr-o stare potrivnica firii, salbaticit si napadit de spinii placerilor, este locuinta fiarelor straine, dupa cuvantul care s-a zis: Acolo se vor odihni centaurii, acolo s-a incuibat ariciul si dracii se intalnesc cu centaurii. Iar acestea sunt feluritele patimi de ocara.

Dar cand se va intoarce la starea cea dupa fire (caci, poate, daca vrea, pana e impreunat cu trupul) si se va imblanzi pe sine prin ingrijirea iubitoare a faptelor si va petrece potrivit cu legea lui Dumnezeu, fiarele incuibate inainte vor fugi si in locul lor vin ingerii, pazitorii vietii noastre, facand din intoarcerea lui zi de bucurie; si harul Preasfantului Duh coboara in el, invatandu-l cum sa se pastreze in bine si sa inainteze spre cele inalte" (Teodor al Edessei).

[Man Teo]

În prealabil postat de George.m

Parintele Staniloae spunea ca patimile reprezinta cel mai coborat nivel la care poate cadea fiinta umana. Acestea ar fi in numar de opt:
- lacomia
- desfranarea
- iubirea de arginti
- mania
- intristarea
- trandavia
- slava desarta
- mandria
Conform Sfantului Maxim Marturisitorul, egoismul este radacina tuturor patimilor: E clar ca cine poseda egoismul, poseda toate patimile.

Din pacate, preferam sa facem loc patimilor in inimile noastre, iar pe Hristos sa-L indepartam.

Pentru ca omul prefera sa stie care-i sunt patimile.

Cele zece carari ale dragostei, care ies una din alta sa fie la poarta ta, ca sa fie in gradina din spate rod.
Daca te uiti la o poarta si pe ea scrie caine bun, cum crezi ca e proprietarul?
Cunoasterea patimilor aduce doar cunoastere. Cunoasterea de cel rau.

Iubirea cere jertfa, dar patima o refuza.

Asta e crucea omului.

[George.m]

"Daca vrei - spune Sfantul Antonie cel Mare - esti rob patimilor; si iarasi daca vrei, esti liber sa nu te apleci patimilor, fiindca Dumnezeu te-a facut cu voie libera. Iar cel ce biruie patimile trupului, se incununeaza cu nemurirea. Caci de n-ar fi patimile, n-ar fi nici virtutile, nici cununile daruite de Dumnezeu celor vrednici dintre oameni" (Invataturi despre viata morala, c.67, Filocalia I).

În prealabil postat de George.m

"Daca vrei - spune Sfantul Antonie cel Mare - esti rob patimilor; si iarasi daca vrei, esti liber sa nu te apleci patimilor, fiindca Dumnezeu te-a facut cu voie libera. Iar cel ce biruie patimile trupului, se incununeaza cu nemurirea. Caci de n-ar fi patimile, n-ar fi nici virtutile, nici cununile daruite de Dumnezeu celor vrednici dintre oameni" (Invataturi despre viata morala, c.67, Filocalia I).

Da, George, minunat si eu ma bucur impreuna cu tine, din tot sufletul.
Dar stii cati alcoolici incurabili traiesc acum in Romania? .... In UE? ... In lume?...
Ai idee cati preoti din BOR sunt dependenti de alcool si nicotina si multe altele?...

Vrei sa spui ca ei nu vor sa se elibereze?
Ca tin mortis sa continue adictia?
Daca voiesti, fa o vizita la Balaceanca sau la Spitalul 9, sectia XVII, precum si XVI si multe altele, si vezi acolo ce fel de oameni gasesti. Vorbesc cu totul si cu totul serios.
Majoritatea sunt dintre cei care nu au vrut si nu vor sa se drogheze sau sa bea etc....... Si sunt crestini ortodocsi. Mergi si verifica, te rog, daca eu mint.

Eu am avut sansa si nesansa sa experimentez, pentru o vreme, dependenta de alcool. Crede-ma ca nu vroiam sa beau, o spun cu mana pe inima, o stia si parintele meu duhovnic si medicul si psihologul si familia.... Dar reluam consumul de alcool in fiecare zi si, in ciuda bunei mele intentii, sfarseam mereu de unde pornisem cu o zi inainte... Si ma rugam si multe altele... Vezi, asadar, lupta cu patimile nu e asa cum pare...


Nu doresc sa contrazic pe Sfantul Antonie, doar nu sunt chiar tampit de tot (sper).
Spun doar ca eliberarea de patimi este posibila PE UN TRASEU PE CARE IL DESCOPERA FIECARE, PRIN MILA DOMNULUI.
Iar pretul este limpede: "duhul umilit".
Si se lucreaza personal, intotdeauna intr-un mod unic, irepetabil, cum fiecare a fost daruit lumii, de catre Dumnezeu, in mod irepetabil.

Am omis un aspect fara de care dependenta mea nu ar fi fost de inteles si nici depasita. Sunt gata sa cred ca la fel e si la alti oameni, la fiecare in felul lui personal.
Iata: nu doream sa beau alcool (si nici nu consumam mult dar imi facea rau, fie si o bere, doua, sau un pahar de vin, cam cat beam zilnic), nu doream in nici un caz sa fac rau cuiva, cu atat mai putin celor din familie sau prietenilor. Nu doream decat ca viata mea sa curga frumos, ca totul sa fie curat si bun...
Si cum totul nu era curat si bun, ma pierdeam cu firea si ajungeam in acelasi haos sufletesc.

Ce doream de fapt? Ce doream si nu recunosteam in fata propriei constiinte?
Ce nazuinte ascunse aveam de fapt?
Si ce gunoi ascundeam sub pres?

Cu vremea am inceput sa dau raspunsuri, dureroase, la aceste ultime intrebari.
Au aparut, treptat, in constiinta mea cuvinte care dureau tare: putere, mandrie, recunostinta altora, stralucire, aplauze, placere, precum si razbunare, indreptatire de sine, libertate dupa criteriile mele, nesupunere, dispret etc.

Abia dupa ce am facut acest inventar am inceput sa pricep de ce, in ciuda tuturor bunelor mele intentii si rugaciuni, Dumnezeu nu ma auzea. Rugaciunile mele erau acoperite de zgomotul pacatelor mele ascunse. Inima mea murdara striga mai tare decat soapta gurii mele la rugaciune.

Am inteles viclenia dinlauntrul meu. Am luat contact, cu stupor, cu uimire grea, cu mine insumi cel ascuns. Cat de imaculata era imaginea mea despre mine si cat de straina de realitatea fiintei mele. In ce groaznica mizerie se sufoca omul meu launtric...
Cum de ceilalti vedeau iar eu nu vedeam?...

Acum stiu ca inlauntrul meu e un ogor pe care cresc deopotriva fire de iarba, grane, flori precum si mari balarii.
Rog pe Dumnezeu sa ma ajute sa plivesc balariile si sa ud florile.
Fie ca Soarele Hristos sa aduca rodul cel bun in tarina tuturor! AMIN+

[George.m]

Iti multumim, Cezar, pentru marturia si marturisirea ta. Ai dreptate, de patimi nu scapam clipind, sau plesnind din palme. Se cere din partea noastra o lupta pana la sange. Si cu cat patima e inradacinata mai mult in fiinta noastra, cu atat si nevointa trebuie sa ne fie mai mare.
Dumnezeu ne ajuta, dar asteapta si din partea noastra o lupta. De fapt, El lupta intru noi, El biruieste patimile intru noi. Si intru fiecare dintre noi lucreaza intr-un mod unic, pentru ca suntem irepetabili.

Desigur, se intelege ca nu-l contrazici in niciun fel pe Sfantul Antonie. Acesta aduce in atentia noastra elementul libertatii omenesti. Dumnezeu nu ar lasa pe nimeni sa cada in cloaca patimilor, sa moara, sa se indeparteze de El. Vrea ca toti sa se mantuiasca, doreste sa-i uneasca pe toti cu Sine. Dar cand omul se opune, Dumnezeu nu-l obliga in vreun fel, nu trece peste vointa lui.

Dumnezeu sa ne ajute tuturor sa dobandim dorinta sincera de a plivi "balariile" si de a uda "florile" ce cresc pe "ogorul" launtric.