Sfantul IOAN IACOB HOZEVITUL - Din Ierihon Catre Sion

[razvan.mn]

(Din veacul de acum)

În Pateric scrie că sfinţii Părinţi ai Schitului au profeţit despre neamul cel de pe urmă. A întrebat unul: Ce lucrăm noi? Şi răspunzând unul dintre dânşii, Marele Avă Ishiron a zis: noi am lucrat poruncile lui Dumnezeu. Şi iarăşi întrebând a zis: cei de după noi ce vor face oare? Şi a zis: vor face numai pe jumătate din cât am lucrat noi. Dar cei de după dânşii ce vor face? Şi a zis: neamul acela nu va putea face nimic; ci le va veni ispiă şi cei care se vor afla încercaţi în vremea aceea vor fi mai mari decât noi şi decât părinţii noştri.

Ce ispită înfricoşatoare va fi oare, să se arate lămuriţi cu toate că nu vor avea nici o lucrare şi vor fi mai mari decât pustnicii cei mai minunaţi?

Ispita neamului celui de pe urmă a şi sosit, mai grozav acum, cu apropierea venirii lui Antihrist încât ameninţă să-i piardă pe cei aleşi.

Şi nu-i atât de periculoasă ispita care vine de la vrăjmaşii lui Dumnezeu, de la atei, de la cei cu grija numai la cele pământeşti sau de la cei destrăbălaţi cari nu pot uşor să vatăme pe creştini. Pericolul vine de la fraţii cei mincinoşi, cari sunt duşmani ascunşi cu atât mai periculoşi, cu cât cred că ei sunt fraţi curaţi. Predică şi ei Ortodoxia, dar oarecum schimbată şi prefăcută după placul lumii acesteia şi a stăpânitorului acestei lumi.

Predica lor e ca o hrană prielnică care a început să se strice şi în loc să hrănească otrăveşte pe cei cari o mănâncă. Ei aduc tulburare în rândul creştinilor. Aceştia sunt ispita cea mare a neamului celui de pe urmă. Despre ei a profeţit Domnul că vor fi în veacul cel de apoi. “Mulţi vor veni întru numele Meu şi pe mulţi vor înşela.” (Matei cap. 5)

Vorbesc şi fraţii mincinoşi de sfânta şi prea dulce ortodoxie, de dragoste, de curăţie, pentru fapta bună, de smerenie şi de virtute, şi ajută obştile creştineşti. Cât de greu pentru ortodocşii cei curaţi şi simpli să înţeleagă pe cine au înaintea lor. Cât e de uşor să fie atraşi de ideile lor cele “filosofice” şi să îi creadă. Dacă răscoleşte cineva adânc în sufletele acestor oameni, va găsi nu dragostea cea fierbinte pentru Dumnezeu, ci închinarea unui idol care se numeşte “om” (tradusă din greceşte).

***

De multe ori înşeală răutatea, prefăcându-se în chipul faptei bune. După cum a spus şi Sfântul Dorotei: Nici o răutate şi nici unul dintre eresuri, nici însuşi Diavolul nu poate să înşele pe cineva, numai dacă se preface în chipul faptei bune. După cum şi Sf. Apostol zice că însuşi Diavolul se închipuie un Înger luminat. Neghină numeşte Sf. Vasile cel Mare pe ereticii cari strică învăţăturile Domnului şi amestecându-se ei cu trupul cel sănătos al Bisericii ca, fiind nevătămaţi, să facă vătămare. (Din Catehismul Sf. Chiril Patriarhul Ierusalimului pag. 121)

[razvan.mn]

Părintele Ioanichie s-a născut într-un sat lângă Râmnicu Sărat. A stat câţiva ani în Mânăstirea Ciolanu din judeţul Buzău, apoi împreună cu sora sa, maica Magdalena, au venit în Ţara Sfântă. A stat la Ierusalim la Mormântul Domnului, la Peştera Naşterii Domnului din Betheleem şi la Mânăstirea Sfântului Sava, unde a cunoscut pe Sfântul Ioan Iacob. La Peştera Colomona, lângă Marea Moartă, aproape de Valea Iordanului, s-a dus şi cuviosul Ioanichie ca ucenic al Sfântului Ioan Iacob şi i-a rămas intim şi credincios, până la moartea Sfântului în 1960. Englezii i-au închis pe toţi monahii români, germani, italieni într-un lagăr pe toată durata războiului al doile mondial. Aici au fost şi cuviosul Ioanichie împreună cu Sfântul Ioan Iacob. După lagăr ambii au revenit în Mânăstirea Sfântul Sava; după un timp au luat în primire Biserica română de la Iordan timp de 5 ani, după care s-au retras în pustie la Peştera Sfânta Ana deasupra pârâului Horat. În Peşteră, vara era foarte cald şi iarna foarte frig; Sfântul Ioan Iacob fiind şi bolnav, cuviosul Ioanichie a avut grijă de el.

După moartea Sfântului, cuvioasul Ioanichie s-a retras în Mânăstirea Sf. Gheorghe Hozevitul şi s-a ocupat cu editarea scrierilor Sfântului Ioan Iacob, tipărind două volume: “Hrană duhovnicească”, Ierusalim, vol I în 1968 şi vol. II în 1970, ce cuprind numai o parte din opera Sfântului Ioan. În 1980 a asistat la descoperirea Moaştelor întregi ale Sfântului Ioan – depuse în Biserica Sfântului Ştefan – şi de atunci a stat lângă Moaştele Sfântului până la moartea sa. Părintele Ioanichie era foarte necăjit că nu se găsesc români care să stea la Hozeva lângă Moaştele Sfântului. Părintele Visarion de la Mânăstirea Putna a stat un timp, dar a părăsit postul şi în prezent nu se mai află nici un român la Hozeva.

Sfântul Ioan Iacob şi ucenicul său, schimonahul Ioanichie, au fost apărători ai calendarului pe stil vechi. În anul 1924 Patriarhii Bisericilor Ortodoxe au schimbat calendarul Iulian, îndreptat de Sfinţii Părinţi la întâiul Sinod ecumenic, cu cel Gregorian ca să fie în acord cu Biserica din Apus. Au rămas cu calendarul vechi Patriarhia din Ierusalim, întreaga Rusie, Sfântul Munte Athos, Serbia şi parţial celelalte Biserici din ţările ortodoxe. Această împărţire a Bisericii Ortodoxe în două şi mai multe părţi a dus la conflicte şi certuri, făcându-se păcat mare.

În 1992 înainte de a muri, părintele schimonah Ioanichie a trimis ultima sa mărturie, despre “Măcelul de la Cucova”:

“Tulburările stiliste s-au aflat în discuţia parlamentului. În 22 decembrie 1935 distinsul nostru prieten, deputat de Cetatea Albă, d-nul Th. Iacobescu în urma intervenţiilor d-lui Nicuşor Graur a adresat domnilor miniştri de interne şi justiţie interpelări asupra următoarelor:

“În judeţul Putna, în tot timpul anilor 1934-1935 a fost dezlănţuită o adevărată teroare împotriva credincioşilor stilului vechi. Teroarea administrativă a culminat în măcelul de la Cucova: credincioşii Stilului Vechi din judeţele Putna, Bacău, Tecuci au hotărât ridicarea unei mânăstiri în jud. Putna cu autorizaţia primăriei Cucova. Având toate formalităţile legale îndeplinite, au cumpărat un teren prin act autentic făcut la primăria Sascut, au ridicat apoi mânăstirea şi câteva chilii, împrejmuind totul printr-un gard. Începură şicane administrative ziua şi noaptea, jandarmii încercând să pătrundă în curtea mânăstirii sub diferite pretexte insultând, ameninţând şi lovind. Credincioşii s-au plâns Ministerului de Interne, care a dat ordin la 14 mai 1935 legiunii de jandarmi Putna, să nu se mai amestece în chestiunile religioase şi să le lase libertatea de manifestare a cultului lor.

Cu toate acestea la 27 mai, două săptămâni după ordinul de mai sus organele administrative şi numeroşi jandarmi au descins la Cucova cu hotărârea de a pătrunde cu forţa în curtea mânăstirii. Credincioşii din interior s-au opus închizând porţile şi comunicând că nu primesc să intre jandarmii înăuntru, fiindu-le teamă. A început atacul care s-a transformat în măcel. S-au tras focuri, s-au aruncat pietre, s-a izbit cu ciomege şi topoare pentru a forţa credincioşii să cedeze. Aceştia, fără cel mai mic act de violenţă, au ridicat doar icoana Maicii Domnului, strigând: “Omorâţi-ne, primim moartea cu ochii!”. După o zi, jandarmii au pătruns în curte, omorând 5 oameni şi rănind grav 27, devastând tot şi distrugând icoane, cărţi sfinte, odoare bisericeşti etc. Astăzi pe locul unde a fost mânăstirea nu se mai găseşte nimic. Totul a fost ras până la pământ.

Cei care au putut să scape au fost fugăriţi prin pădure timp de două luni; cei prinşi, în frunte cu cei răniţi, au fost bătuţi, maltrataţi, raşi pe cap şi cu bărbile tăiate. 40 de oameni au fost deţinuţi 4-5 luni, torturaţi pentru a mărturisi lepădarea de credinţa lor. Apoi Parchetul Putna a dat rechizitoriul împotrva lor pentru rebeliune în masă.

Întrebăm: au cunoştinţă d-nii miniştrii de interne şi justiţie de măcelul de la Cucova? Cine sunt autorii crimelor şi ai barbariilor? Cine răspunde pentru sângele vărsat? “

La Cucova a fost măcel în toată puterea cuvântului, unii nu voiau să se apere; asasinii sunt acoperiţi; credinţa se plăteşte cu sânge. Eu am fost aici – m-am pus cu faţa la pământ ca să scap cu viaţă.

Monahul Ioanichie, rugaţi-vă pentru mine, păcătosul”!

[razvan.mn]

Paranteza (din veacul de acum) se refera strtict la secolul XX si cele ce vor urma.

Fragmentul: "Pericolul vine de la fratii cei mincinosi, cari sunt dusmani ascunsi cu atât mai periculosi, cu cât cred că ei sunt frati curati. Predică si ei Ortodoxia, dar oarecum schimbată si prefăcută după placul lumii acesteia si a stăpânitorului acestei lumi", se refera strict la ereticii si schismaticii care se autonumesc "ortodocsi", erezii si schisme aparutestrict in sec. XX, mai precis in timpul conferintei asa-numite "inter-ortodoxe" de la Constantinopol, unde s-a hotarat innoirea Sfintei Traditii (prin modificarea inainte cu 13 zile a calendarului iuliano-nicean" care cica nu mai corespundea cu calendarul astronomic. Sa fim seriosi, fratilor, oare calendarul gregorian sau cel numit "iulian-indreptat" (inventie masonica a "patriarhului" Meletie Metaxakis, care in 1923 l-a presat pe patriarhul de Constantinopol ales legitim, sa demisioneze din ratiuni financiare, Meletie fiind sponsorizat din belsug cu fondurile ereticilor anglicani; de mentionat ca singurul scop pentru care Patriarhia de Constantinopol isi calca marturisirea de credinta de la 1583- 1587- 1593 - 1756 -1848 - 1895-1902 cazand sub propriile anateme o reprezinta saracia financiara lucie de care a fost cuprinsa la sfarsitul primului razboi mondial).
Iar calendarul iulian indreptat coincide cu cel gregorian vreme de 800 de ani (perioada in care sunt valabile anatemele pronuntate de chiar Patriarhia de Constantinopol la Sinoadele Pan-Ortodoxe mentionate in anii anterior citati, asupra tuturor ereticilor in frunte cu catolicii), in vreme ce 100 de ani difera cu o zi de calendarul gregorian. Dupa care 800 de ani iarasi apare coincidenta cu cal. gregorian, 100 ani difera printr-o singura zi, s.a.m.d.

Cu alte cuvinte, Sfantul Ioan Iacob Hozevitul s-a referit cand a vorbit de fratii cei mincinosi care predica Ortodoxia, dar schimbata si adaptata la nevoile lor, la Bisericile "Ortodoxe" Autocefale membre ale CMB-ului sau/si sustinatoare ale curentului ecumenist, care au adoptat sau inca nu au adoptat stilul nou(cum e Patriarhia Georgiei, nemembra a CMB), ce se fac vinovate de DOUA erezii majore: sustinerea chintesentei tuturor ereziilor din veacurile trecute (=ECUMENISMUL) si a supunerii fata de stat ("bisericile" oficiale fiind secularizate si depinzand de stat care acorda salarii patriarhilor, mitropolitilor, episcopilor, preotilor si celorlalti slujbasi bisericesti de ranguri inferioare (cantareti, diaconi, etc), salarii pentru care ele (bisericile oficiale, canta dupa cum le dicteaza interesele satanice ale statului ateu), EREZIE ce poarta numele de SERGHIANISM (si manifestandu-se in Romania prin conceptul de "crestinism social" al patriarhului de trista amintire Iustinian Marina).

[razvan.mn]

"Mare război european. Înfrângerea Germaniei si ruinarea Rusiei si a Austriei. Înfrângerea turcilor de către greci. Întărirea lui Agar (adică a turcilor) de către popoarele europene si înfrângerea grecilor de către turci. Măcel în popoarele ortodoxe si mare tulburare la popoarele ortodoxe". (nota personala - sunt evenimente care deja au avut loc in prima jumatate a sec. XX)

Nota personala - Evenimente ce urmeaza sa se desfasoare in sec. XXI si urmatoarele, pana la inscaunarea Antihristului in Templul rezidit din Ierusalim :

Intrarea armatelor străine de la Marea Adriatică. Vai de cei ce locuiesc pe pământ. Iadul este gata.

Într-o clipă mare Agar. Un noi război european. Unirea popoarelor ortodoxe cu Germania.
Înfrângerea francezilor de către Germania. Răscoala Indiilor si depărtarea lor de Anglia. Anglia numai la Saxone. Biruinta Ortodocsilor. Înfrângerea lui Agar si tăiere de obste. Agar contra popoarelor ortodoxe. Neliniste în lume si deznădejde de obste pe pământ. Lupta celor sapte puteri la Constantinopol, trei zile si trei nopti măcel si biruinta celei mai mari puteri (Rusia adica, nota personala). Curmarea (orig. continuarea) războiului de către Îngerul Domnului Dumnezeului Hristos si predarea orasului (Constantinopol) grecilor. Întoarcerea latinilor la credinta nestirbită Ortodoxă. Lătirea credintei ortodoxe de la Apus până la Răsărit. Frică si cutremur Barbarilor de Ortodoxie. Sfârsitul Papei si
Proclamarea unui patriarh pentru toată Europa. În 55 de ani, sfârsitul nevoilor. În cel de-al 70-lea nu este necaz, nu este surghiunuit, venind în bratele mamei voioase.

Asa este si asa să fie. Amin. Amin. Amin.

Eu sunt Alfa si Omega, cel dintâi si cel din urmă.
Sfârsitul o turmă si un păstor ce este din credinta adevărată a ortodoxiei.

Asa să fie. Amin. Amin. Amin.
Robul lui Hristos, adevăratului Dumnezeu.

Hristos in mijlocul nostru si sa ne apere de toti dusmanii (pagani, schismatici si eretici necredinciosi) adevaratei CREDINTE ORTODOXE (cea "neintarita" de adaugiri masonice calendaristice sau de alta natura la Sfanta Traditie)!

Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara Maria, ai mila prin rugaciunile tale catre Fiul tau , Dumnezeul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, de noi pacatosii !