Habemus papam!

[dobrin7m]

În prealabil postat de cezar_ioan

Concluzia la aceste cuvinte cutremurătoare ale Sfântului,
care să fie, după unele interpretări, decât:
"ca urmare, urăşte-i pe papistaşi şi pe antihristul lor de papă!"

Aşa pricepem, oare?
Dacă aşa pricepem, ar fi mai bine să nu ne mai amăgim: mai întâi vindecare sufletască ne trebuie, nu lecturi cărora le răstălmăcim duhul aşa cum ne convine nouă ca să ne simţim bine/comod cu boala naostră.
Lecturile nu au vindecat pe nimeni, ele singure.
Priorităţile terapeutice sunt, categoric, altele; e alta ORDINEA.
Şi nu există vindecare în afara relaţiei interpersonale, faţă către faţă, experienţă cu experienţă... Dar cine are această smerenie?...

poate tu pricepi asa. eu pricep simplu. nu exista bucurie adevarata in acest veac al desertaciunilor decat bucuria ce vine de la Domnul.. asta nu se traduce prin ura. daca nu te bucuri de desertaciuni inseamna ca urasti? cam ilogic.

[dobrin7m]

În prealabil postat de mirela.t

Esti pe langa, ca de obicei. N-am zis ca oi fi vreun drept, ci ca m-am bucurat sincer pentru catolici si noul lor Papa. Crezi ca esti capabila sa intelegi asa ceva fara sa distorsionezi habotniceste? Eu inca mai sper ca da, altfel nu ti-as mai scrie.

noi decretam multe insa toate sunt adevarate?

În prealabil postat de mirela.t

Ha ha, cata fatarnicie!! Oare daca nu esti in stare sa te bucuri impreuna cu acesti vrajmasi ai tai, care sunt catolicii, de ce ai mai intrat pe topic, doar ca sa le strici bucuria?!!

Buna intrebare, doamna Mirela! Chiar ca sadismul si maraiala subiectiva sunt asa transparente.

[dobrin7m]

mirela ai spus ca te-ai bucurat fara de pacat. deci esti fara de pacat si bucuria ta e la fel. interesant. dar afirmi ca nu esti dreapta. acum cum e? ori cu pacat ori fara?

[dobrin7m]

În prealabil postat de celestial_pottery

Buna intrebare, doamna Mirela! Chiar ca sadismul si maraiala subiectiva sunt asa transparente.

in caz ca ai omis sa citesti.
nu te mai chinui sa jignesti. e inutil.

Asa este cand nu intelegi ca adevarata bucurie este doar bucuria intru Domnul!

" Nu ai tu omule, ceva cu care poti sa te mangai intru acest veac mult inlacrimat; dimpotriva aici trebuie sa plangi si sa te tanguiesti. caci nu locuiesti in taramurile patriei, ci in pribegie, nu in pace si liniste, ci in valtoarea unui mare razboi, nu in bucurie si veselie ci in valea plangerii. Cine se veseleste fiind datornic? Cine se mangaie fiind in temnita? Cine se bucura asteptand moartea? Nimeni.

Aceasta lume este plina de tanguire si nu de veselie, de necaz si intristare, iar nu de mangaiere. Nimic nu este intru aceasta lume statornic si nestramutat. Bucuria ei este amestecata cu amar, veselia cu intristarea, slava este schimbatoare, bogatia piere, frumusetea se preschimba in pulbere si cenusa, indulcirea trupeasca se preschimba in duhoare si puroi. In sfarsit toate acestea sunt intrerupte de o moarte napraznica, si pier.

Nimic intru aceasta lume nu este vrednic de bucurie si veselie, nimic nu este vrednic de mangaiere si de adancire intru cugetare, ci toate sunt pline de plans si tanguire. Veacul omenesc este "desertaciunea desertaciunilor". (Eclesiastul 1;2). Caci se naste omul din stricaciune, creste in boli si suferinte, isi cheltuieste viata in tristeti si necazuri, in griji, in furtuni, in intuneric si in toata nestatornicia. caci pretutindeni sunt necazuri, pretutindeni sunt parasi, pretutindeni sunt prigonitori, pretutindeni sunt lupte si nedumeriri, pretutindeni este teama si frica.

Toata lumea este plina de necazuri si de vrasmasie. Orisiunde te-ai intoarce, pretutindeni vei vedea lupta si incrancenare. Aici te lupta imbuibarea, acolo betia; aici lenevirea, acolo nesimtirea. Aici desfranarea, acolo pofta spurcata, aici frica, acolo pacatul si faradelegea. Nimic nu este de care am putea sa ne bucuram intru acest veac.

Apoi va veni moartea, va veni despartirea de toate si de toti, va veni schimbarea neasteptata a toate, sufletul va merge intr-un alt veac si va primi rasplata pentru faptele savarsite aici, iar trupul va ramane hrana viermilor, se va preschimba in puroi si duhoare. Nu este nimic imbucurator intru aceasta lume.

De aceea, nu te bucura in acest veac al plangerii, nu te bucura de nimic de ce este vremelnic, deoarece intru acesta totul este nestatornic, si pe de-a-ndoaselea, totul este mincinos si schimbator. Daca vrei insa sa te mangai, mangaie-te cu Unul Dumnezeu; daca vrei sa te bucuri, bucura-te de Unul Dumnezeu. Caci bucuria trupeasca in curand piere, iar bucuria intru Domnul de-a pururi este. Mangaierea pamanteasca se mistuieste naptrasnic si se preschimba in amaraciune, insa mangaierea Preasfantului Duh pururi intru Domnul ne mangaie si ne va mangaia in vecii vecilor, cu mangaiere negraita." Alfabetul duhovnicesc Sf. Dimitrie al Rostovului

[cezar_ioan]

În prealabil postat de dobrin7m

1) tu ce zici? cum ne manifestam iubirea , noi pacatosii? adoptand pacatele altora?


2) vorbesti de dispret? poti sa privesti cati oameni pe aici m-au dispretuit pe mine in loc sa dispretuiasca pacatele mele? unul nu m-a dojenit cu dragoste daca am gresit ci cu acuze. ce spun sfintii nostri? dojana cu acuze se numeste osandire.

1) Nu, nu adoptăm păcatele - lucru dealtfel imposibil... Dar nici nu adoptăm ideile delirante pe motiv că X e mare şi tare. Ci mai cugetăm şi noi, mai ne vedem şi de liniştea noastră...
Ţie îţi aduce pace sufletească tâlcuirea părintelui în legătură cu Papa şi cu antihristul? Mie, nu! În plus, văd clar şi cu amărăciune, a nu ştiu câta mia oară, vechea nebunie indusă de duhul dezbinării. Câtă discordie seamănă oamenii care se cred aleşii lui Dumnezeu... Cât de naivi suntem când credem că un călugăr, oricât de înalt în ierarhie, nu poate fi de-a dreptul rătăcit şi înşelat... NU AM ÎNVĂŢAT NIMIC DIN ISTORIA BISERICII? Lumea asta are nevoie de respingeri şi huliri? Nu e de ajuns de fărîmiţată? Nu e destulă tensiune şi conflict?

2) Nu prea am văzut să te dispreţuiască prea mulţi. Asta cred că e doar interpretarea ta! Am văzut că unii nu sunt de acord cu unele dintre formulările tale, asta da, am văzut. Nici eu nu sunt mereu de acord, că eu sunt eu iar tu eşti tu.
Dar să te dispreţuiască, pe tine ca persoană, nu prea mi s-a părut că văd. De ce te amărăşti singură cu idei de persecuţie?... Uită-te mai atent: cine te dispreţuieşte?

"unul nu m-a dojenit cu dragoste dacă am greşit"....
Hai, soro, chiar nici unul? Niciodată?....:) Şi apoi, tu nu greşeşti niciodată....:)

Ce-ar fi să laşi ochelarii cu dezbinare pe masă şi să îi iei pe ceilalţi, care văd binele şi fraternitatea?
Te rog frumos, nu te mai perpeli atât.... Tu ai obiceiul să discuţi mereu foarte pătimaş. Te înţeleg, şi eu am aceeaşi tendinţă, însă putem să ne opintim contra ei, să o analizăm, să o înţelegem în resorturile ei ascunse şi să căutăm alternative mai favorabile ... vieţii (împreună, de voie, de nevoie) pe Terra...:)

[tabitha]

În prealabil postat de dobrin7m

mirela ai spus ca te-ai bucurat fara de pacat. deci esti fara de pacat si bucuria ta e la fel. interesant. dar afirmi ca nu esti dreapta. acum cum e? ori cu pacat ori fara?

Ti-am mai explicat ce am vrut sa spun. Nu inteleg ce e asa de greu de priceput.

[Decebal]

În prealabil postat de mirela.t

Ca Papa e modest o dovedeste si inlocuirea unuia din jilturile papale cu un fotoliu mai simplu

În prealabil postat de mirela.t

Un exemplu (de umilinta) demn de urmat si pentru ierarhii ortodocsi.

Eu cred că este vorba despre strategii de marketing religios ale "catolicilor". Este evident, în urma scandalurilor legate de homosexualitatea şi pedofilia unora dintre preoţii catolici, că vaticanii vor să îşi îmbunătăţească imaginea în faţa adepţilor şi în faţa lumii. Chiar s-a observat o reală ofensivă mediatică în ultima vreme, a vaticanilor precum şi a celor ce stau să le mai facă drum, împotriva Bisericii Ortodoxe, ofensivă din ce în ce mai susţinută de slugăii mediatici ai vaticanilor, unul dintre motivele strategiilor de marketing anti-ortodox fiind "smerenia" lui Bergoglio. Pe mine personal nu mă impresionează acest Bergoglio, deşi s-a încercat punerea lui într-o lumină cât mai roz de marketerii şi vânzătorii de religie vaticană; eu nu văd decât multă "scremere", multă făţărnicie din partea lui ca şi din partea multor vaticanişti de a părea într-un anumit fel pentru a induce oamenilor părerea că ar fi cine ştie ce mare "brânză"; cred că este vorba despre crearea unei imagini populiste pentru publicul larg, aşa cum se încearcă şi pentru alţi "episcopi catolici", inclusiv pentru unii care au activat la noi în ţară, deşi realitatea lor spirituală este foarte săracă (şi nu este vorba despre sărăcia cu duhul). Însă având în vedere că pe ei nu îi interesează atât de mult fondul lucrurilor şi transformarea spirituală reală, ci puterea politică, etc şi împărăţia veacului acestuia lucrurile sunt explicabile.

[Decebal]

În prealabil postat de dobrin7m

Dl. Dragomir a spus asa: "Dar, s-a raspandit intre ortodocsi si aceasta aiureala: ca laicul ar trebui sa aiba "manastire in inima". Ce inseamna asta ? O aiureala. O cale sigura spre nefericire, daca nu chiar spre ratacire."

(...)

Doamnă Mihaela, lucrurile stau în mare aşa cum spuneţi dumneavoastră. Doar că eu nu i-aş spune "mănăstirea din inimă", mă refer efectiv la limbajul folosit. Învăţăturile apostolice ne arată nu recomandarea ci necesitatea ducerii unei vieţi de jertfă în Biserică; sf ap Pavel vorbeşte foarte clar de "răstignirea" faţă de lume şi "răstignirea" lumii faţă de sine; ascetismul este o componentă fundamentală şi necesară, definitorie, pentru viaţa oricărui creştin care se pretinde creştin, nu este doar pentru cei din mănăstiri. Şi bineînţeles că trebuie făcut ascetism creştin, fiecare după nivelul lui, în sânul lumii, nu doar prin mănăstiri. Acest duh al creştinismului decăzut s-a înscăunat, şi nu ştiu de când, inclusiv în Biserica Ortodoxă, unde s-a ajuns la o atât de mare diferenţă între lume şi mănăstire; şi la noi a pătruns un duh care spune că creştinii "din lume" ar trebui să ducă doar aşa o viaţă morală (şi de multe ori nici măcar pe aia, în fond pentru unii este suficientă plătirea taxelor în bani pentru "apartenenţa la Hristos"), şi că spiritualitatea, etc ar fi cumva rezervate doar unor retraşi din lume, "la mănăstire"; şi aceste cutume care au dus la o îndepărtare de creştinismul autentic sunt sprijinite atât de conducători, care nu vor ca duhul creştinismului autentic să pătrundă în cetate, pentru că s-ar mai diminua parohiile, veniturile, puterea, etc, şi ar presupune ca Biserica să fie într-adevăr, nu doar formalist, nu doar de făţărnicie, nu doar de faţadă, nu doar din interese, creştină, cât şi de oameni din mediul monahal (dar oricum cumva tot dintr-o zonă a puterii), care nici ei nu vor ca duhul creştinismului autentic să pătrundă în lume, ci lumea să aibă doar o aşa zisă viaţă morală, pentru că unii stăpâni din mănăstiri vor să inducă părerea că ascetismul, viaţa evanghelică autentică ar fi rezervată exclusiv monahilor, ceea ce este fals din punctul de vedere al Evangheliei. Dar am făcut aceste referiri la ceea ce se întâmplă în Biserica Ortodoxă tocmai pentru ca să se vadă că acel duh minimalizator, falsificator nu este prezent doar la "catolici", ci chiar şi în sânul Ortodoxiei, şi este la putere.

Ascetismul, rugăciunea, viaţa liturgică, Sfintele Mistere, precum şi viaţa creştină aşa cum este propovăduită de Hristos în Evanghelii, de Apostoli în Epistole, de Părinţi în scrieri sunt toate necesare, şi în fond în asta constă calea crucii de care ne vorbesc Hristos şi sfinţii apostoli şi sfinţii părinţi. Şi într-un anume sens i se poate spune unui astfel de mod de viaţă, autentic evanghelic, a îţi face "mănăstire din inimă". Însă tot o deviere care a pătruns şi stăpâneşte în Biserica Ortodoxă este aceasta a unui creştinism redus, limitat în care creştinul ortodox trebuie să îşi limiteze viaţa sau datoria creştină doar la participarea la slujbe duminica şi în sărbători, accentul pus excesiv pe "tipic, tipic, ...", în fond o deviere gravă înspre un creştinism tipicar de pe urma căruia cel mai mult de pierdut are creştinismul autentic ortodox, şi cel mai mult de câştigat au falsificatorii sau reducătorii, cenzorii creştinismului, cei care s-au făcut ei pe ei înşişi şi nu de la Dumnezeu propovăduitori ai unui "creştinism de pipetă", făcut aşa pentru masele largi, populare şi împotriva "turmei mici" care preferă calea cea strâmtă care duce la Viaţă, nu calea cea largă care duce la stricăciune, la putrezire.

Sunt de acord cu dumneavoastră în ceea ce aţi scris, dar am făcut aceste paralele pentru a vedea că şi în Biserica Ortodoxă se întâlnesc acel gen de devieri, şi poziţia mea este că nu întâmplător mulţi dintre cei care se bagă în, vorbesc despre, promovează ideologia ecumenistă (şi mă refer la ecumenismul eretic, al falsei reuniri, reîntregiri a creştinătăţii) sunt dintre cei care, fie că se află într-o tabără sau alta, într-o barcă sau alta, sunt în acelaşi duh decăzut, tocmai ei fiind cei care agită marota propagandistică a falsului şi ereticului ecumenism, sunt în acelaşi duh mistificator, condamnat de toată Sfânta Tradiţie a Bisericii.

[Decebal]

În prealabil postat de mirela.t

Dobrin draga, iar incepi sa aberezi. Am spus ceea ce am spus despre dl. Mihnea Dragomir nu pentru ca m-a laudat, ci pentru ca are dreptate in ceea ce spune. A urma cu ardoare in viata de mirean niste reguli manastiresti nu este decat o struto-camila, iar ca asta aduce si nefericire, nu ramane decat de incercat fiecare pe pielea lui, dupa cum ii da mana.

Tocmai aici este problema că nu are dreptate, iar doamna Mihaela nu se referea la practicarea unor reguli de mănăstire, ci la curăţia şi comuniunea cu Hristos. Astea sunt nişte obligaţii, deşi se pot spune mai multe cuvinte, nu ne putem neapărat reduce doar la exprimarea doamnei Mihaela, pentru orice creştin, nu doar pentru cei din mănăstiri. Deci este vorba despre două lucruri diferite.

Îţi recomand să ai grijă cu ortodoxia aia americană, că acolo tradiţia este destul de recentă în comparaţie cu zonele tradiţionale ale creştinismului răsăritean şi prin urmare nu există o înrădăcinare foarte corectă în Duhul Tradiţiei, mai ales şi ţinând cont de secularismul şi falsul sacramentalism al societăţii americane, care influenţează oamenii vrând sau nevrând. În general trebuie avut grijă cu ortodoxia din occident, pentru că este destul de vulnerabilă şi nici nu au oamenii pe care Răsăritul încă îi mai are pentru a fi ghidaţi corect în discernământul duhovnicesc şi lupta împotriva duhurilor malefice. Chiar îmi aduc aminte că văzusem într-o carte de ortodoxie franceză cum erau trecuţi printre sfinţi oameni ca Mahatma Gandi sau alţii de genul, de aceea spun că trebuie avut grijă pentru că în Ortodoxia din occident primejdia alunecării este mult mai mare decât în Ortodoxia tradiţională, Răsăriteană.