Erori in educatia religioasa

[urzicuta]

mie bunicii mi-au insuflat dragostea pentru Biserica,pentru Dumnezeu.parintii din pacate nici acum nu sunt convinsi ca este cel mai bun lucru pentru un copil sa asiste la slujba sau sa se impartaseasca..dar ma rog pentru ei si astept o schimbare de va fi sa fie.Bunica in schimb desi femeie simpla,taranca nu facea nimic fara sa se insemne cu semnul Sf.Cruci,imi spunea legende si-mi povestea din Biblie aveam povesti preferate de ex.Potopul lui Noe,avea casa plina de icoane.,nu stiam de desene animate,toata ziua ma jucam prin curte cu pamant cu papusi de porumb si sunt tare multumita pentru copilaria asta neviciata de calculator si televizor,nu aveam nici un fel de dointe asa cum au fetitele azi sa am papusi multe haine scumpe...mi-e dor de Anii aceia.Bunica era f.constiincioasa se trezea la 3 noaptea facea prescuri si le insemna pentu Biserica......erau momente magice pentru mine si nu mai puteam adormi de emotie fiidca urma dimineata sa mergem la Biserica,sa ma impartasesc,sa impartim..bineinteles ca ma bucuram si pentru cosnita plina ochi de gogosi,colaci,bomboane covrigi.Asteptam Pastele cu nerabdare tot anul nu pentru cadouri(ca nu prea primeam decat simbolic ceva) ci pentru atmosfera aceea de primeneala,de innoire,pentru bucuria de a merge la Biserica,pentru slujba,pentru a intra pe sub Masa,pentru a canta.Cam asta a fost.Anii au trecut si eu am fost prinsa in valtoarea unor evenimente mai nefericite ,am uitat de Biserica,m-am transferat la parintii in Bucuresti..si pana in urma cu vreo 8 ani nu am mai stiut nimic despre Dumnezeu,desi ii simteam prezenta clara in viata mea si sufletul meu tanjea dupa El.era atat de aproape ..apoi l-am regasit..si m-am trezit din amorteala in care zacusem.Imi cer scuze ca v-am ocupat atentia cu povestile mele deci pe scurt pentru mine a contat:felul(evlavia si explicatiile simple)in care imi povestea bunica despre Dumnezeu,fAPTUL CA MA LUA CU EA LA bISERICA si se intampla invers..eu ceream de multe ori ea refuza sa ma ia (era ger,vroia sa asculte in liniste slujba si eu o cam incomodam uneori)..baiatul meu nu cere sa mearga eu ii cer lui(celui mare)imi spune :mami eu merg la mamaie du-te tu la Biserica merg data viitoare,mamaie ma lasa sa privesc la desene vreau la ea.In sfarsit cand ii iau la Biserica sunt atenti,dar se mai si foiesc,ii mai apuca si joaca dar ii vad ca nu au bucuria pe care eu o aveam.Si se prea poate ca din cauza mea,cand ma rog sau citesc vreun acatist ma tot intreaba cand termin..de cateva ori insa cand eram f.trista si citeam destul de patrunsa cu lacrimi in ochi a devenit brusc interesat si a inceput sa-mi puna intrebari..modelul nostru ce important e..pacat ca nu avem trairea"cu noi"de fiecare data cand ne rugam...cred ca asta imi lipseste mie de nu ii pot atrage fara constrangere(ca am incercat de cateva ori si cu forta desi e nepedagogic m-au enervat)

[iosif]

Constragerea e foarte periculoasa, aduce cu ea uneori si drame si repulsii puternice. Chiar si discrepanta intre ceea ce credem si ceea ce facem poate sminti copilul indifernet de cat de mic sau mare este.

Cred ca e bine ca din ale noastre sa le aratam copiilor doar ceea ce pot intelege, ceea ce ii poate cu adevarat atrage, trezindu-le interesul.

Ma gandesc ca e foarte importanta rugaciunea la masa. Daca o va spune cel mai mic, atunci e bine. Daca nu vrea sa o spuna niciunul din copii, pentru ca se mai intampla, e bine sa o spuna parintii.

De asemenea, duminica trebuie sa ne straduim sa o facem cu adevarat o sarbatoare in casa noastra. Ar fi minunat ca duminica sa alegem un decor special pentru masa, anumit meniu special. Sa ne pregatim in ziua de duminica mult mia intens, atat sufleteste cat si trupeste. Si prin acest lucru, copiii vor intelege ca duminica este intr-adevar deosebita, sa facem din ea o zi a invierii, o sarbatoare. Cati fac asta?

[urzicuta]

in copil actioneaza f.bine principiul imitatiei..adica cinstim cum se cuvine sarbatorile,Sfintii pe Dumnezeu si ei vor face la fel..vom amana.vom teoretiza fara sa lasam sa se vada ca si noi urmam in practica ceea ce sustinem..ei vor fi confuzi dezorientati,vor avea indoieli.Trebuie sa recunosc ca e greu sa fii parinte...nici nu pun bine capul in perna ca incep reprosurile sa-mi dea tarcoale.adica de soarta lor ma simt mai raspunzatoare decat de a mea,ca-i am in gestiune.Copilul meucel mare a dezvoltat o oaresce trufie ref.la participarea lui la slujba..el nu vrea sa stea in Biserica ci in Sf.Altar cu preotii eventual si imbracat cu vesminte pe masura lui.Altfel nici nu vrea sa auda.Ma intreb cat este dorinta de a juca un rol si cat este dorinta de a fi aproape de Sf.Taina care se savarseste in Sf.Altar.Acasa se joaca de-a preotii cadesc ,canta..Eu precizez ca nu m-am postat niciodata in naosul Bisericii,am stat cat mai retrasa nu din fatarnicie si falsa evlavie ci ca sa nu fiu tinta privirilor,a ironiilor,ocheadelor s.am.d.p.Copilul e mic inca.O fi bine ce dorinte are?Eu nu prea am tinut cont de ele,am facut cum am vrut eu..ar fi potrivit sa tin cont de ceea ce-si doreste el?

În prealabil postat de cozia

surori vitrege poate, ...din Tati diferiti

Si cam care ar fi tatal catolicilor?
Sa-ti fie rusine Andrei! Tatal tuturor este Dumnezeu catolici/musulmani/ budisti...etc!!!!
Fratele tau de singe daca nu crede nu-ti mai este frate? Il judeci, il mustri, din partea mea da-i o palma doua.....da nu-l urii! Nu-i spune ca nu ti frate ca el este inferior tie. Of Doamne cita iubire avem noi ortodocsii!

[ancaemanuel]

Hitler sau Stalin ? care au distrus ? pina la de nerecunoscut ?
citat:
"unica in schimb desi femeie simpla,taranca nu facea nimic fara sa se insemne cu semnul Sf.Cruci,imi spunea legende si-mi povestea din Biblie aveam povesti preferate de ex.Potopul lui Noe,avea casa plina de icoane.,nu stiam de desene animate,toata ziua ma jucam prin curte cu pamant cu papusi de porumb si sunt tare multumita pentru copilaria asta neviciata de calculator si televizor,nu aveam nici un fel de dointe asa cum au fetitele azi sa am papusi multe haine scumpe...mi-e dor de Anii aceia.Bunica era f.constiincioasa"

care mai doreste educatie ateista ?

de ai stii, ce ma doare, sa nu mai vezi un om normal, asa bunica, vreau si eu, ...

[ory]

Din pacate se infaptuiesc multe erori in modalitatea unor parinti de-asi educa proprii copii,in spiritul religios,si nu numai din partea parintilor,ci si in general,din partea diferitelor persoane care vor sa faca cunoascut Cuvantul Lui Dumnezeu.
Referitor la parinti,multi dintre acestia au tendinta de-a impune cu forta credinta,copiilor lor,de-ai supune pe acestia la posturi aspre inca din varsta foarte frageda,sa-si ameninte odraslele,in cazul in care acestea nu doresc sa le impartaseasca credinta.Cunoasc doi baieti,a carosr parinti ai obliga de la 6-7 ani la post foarte aspru,fara ulei,tinerea posturilor in intregime,nici macar bomboane dropsuri(transparente)nu le permitea sa manance,fiindca nu erau siguri de aproape nimic,ca n-ar putea fi de frupt.Si asa au trecut anii,baietii acestia s-au facut mari si independenti,si "au evadat"din sanul familiei,nemaivrand sa mai auda de credinta si asprimea acesteia.
Este fosrte delicat sa modelam sufletele celor din jur,fiindca,pana la urma este vorba de ceea ce are mai important un individ,respectiv sufletul,si,deci,nu cred ca orice credincios,sau presupus credincios poate avea aceasta abilitate de-a intoarce pe cineva la Domnul,mai ales cand se porneste din start cu impuneri si prejudecati evidente.Ca sa nu mai vorbesc de capacitatea extraordinara a unor credinciosi de-a defaima si de-a critica intr-un mod josnic,aproape tot ceea ce este in jur,indiferent de calitatea acestor lucruri inconjuratoare.Efectiv unii dintre acestia parca nu mai rationeaza,impinsi de un impuls nestavilit si extremist de-a subestima tot ceea ce nu este conform convingerilor lor,excluzand orice incercare de intelegere a altor optiuni.
Insa,cel mai urat si din pacate cel mai evident aspect al unor credinciosi,care de altfel intra si in contradictie cu propriul crezamant,este RAUTATEA.Am vazut multi credinciosi care se usuca de post,care se roaga in cele mai intime si tarzii ore ale noptii,care si-au facut culcus permanent in biserica,dar care nu au reusit sau poate ca nici nu si-au dat interesul sa se departajeze de rautate,o reutate care-i schimonoseste cu atat mai mult,cu cat ridica atat de mult in slavi Cuvantul Domnului.N-am intalnit atata reutate si atata lipsa de toleranta,cum intalnesc adesea la batranele cele mai imbrobodite si mai "sfintite".Uneori poate reprezenta o rautate de nedescris,schimband chiar vietile celor din jur,intr-un mod nefast.Si tot pe considerentul religios isi permit sa blesteme si sa invinovateasca fara intelepciune,fara ca macar sa se gandeasca vre-un pic la propriile reactii.Uneori,chiar le compatimesc,fiindca acestia nu pot,efectiv,gandi mai mult,si chiar in sinea lor reusesc sa-si nascoceasca scuze si motivatii pentru atitudinea lor dezgustatoare.Pur si simplu nu le poti sta in cale,la astfel de persoane,fiindca sunt de temut.Si in manastiri se intalneste adesea astfel de "perceptii"asupra credintei...din pacate!!!!!Uneori dorinta spre mantuire poate face un om foarte egoist,intentionand in subcostientul sau sa-si salveze sufletul,ajunge in acest sens sa "calce peste cadavre",pentru a-si atinge scopul.
intr-o zi o crestina,aflata in autocar pentru un pelerinaj la diferite biserici,era fosrte flamanda,si dupa 1 noaptea a inceput sa-si rascoleasca prin bagaje ca sa manance ceva,ca era zi de casligi.Insa,pe bezna abia ca apucase sa bage o bucatura de mancare(carne),ca se trezeste cu o palma peste cap si cu tipete din partea unei batrane "supercredincioase",care spunea;"scoate,scoate mai repede carnea din gura ca este pacat sa mananci",si in timp ce tipa la ea ai dadea palme peste cap,si incerca sa o aplece ca sa-i dea mancarea jos din gura.Femeia care intentiona sa-si potoleasca foamea era sa faca atac de cord,tremura saraca....INCREDIBIL DAR ADEVARAT!!!Aceasta pare mai degraba psihoza religioasa,decat credinta,si credeti-ma,sunt multe astfel de exemple,traim printre ele,si mai degraba incercam sa le ignoram decat sa ne impartasim si sa ne minunam in mod pozitiv,de "credinta"lor.
Imi spunea o prietena ca a auzit fugitiv,cuvinte dintr-o predica a unui mare duhovnic,inregistrat pe o caseta(nu cunosc detalii,insa am retinut esentialul).Cica o femeie f.credincioasa s-a dus la respectivul duhovnic si i-a spus;"Parinte,vedeti,au aparut cardurile acestea bancare in care se pun banii,ce sa face sa le primesc,sau sunt de la vrajmasul???!!!",la care Parintele exclama catre aceasta;"femeie,du-te si scoateti mai intai dracul din suflet si lasa cardurile!!!!....".Foarte sugestiva afirmatie!
Credinta trebuie insuflata,trebuie exprimata,in primul rand,cu propria credinta care inconjoara propria viata si o face mai vrednica,aceasta credinta trebuie transmisa cu multa intelepciune,pentru a nu leza,sau pentru a nu fi inteleasa tocmai gresit,si marturisita la randu-i cu aceiasi eroare.Credinta,in sine,poate caracteriza in mod diferit persoanele care o adopta,aceasta este de-nteles,insa cand ea aluneca pe un drum razvratit si incalcit de-atata reutate,ea poate mai degraba osandi.Iisus a venit sa propovaduiasca pe pamant,in primul rand Dragostea,si speranta de-a ne izbavi de pacatul stramosesc,insa s-a jertfit pe sine si,mai ales,s-a dat pe sine exemplu pentru noroade.

[Z.Lidia]

:( Daca am avea ca model pe Domnul nostru Iisus Hristos n-am mai da palme cand vedem pe cineva ca mai greseste.
Credinta nu se impune cu forta. Am o banuiala ca nu se invata in scoli! Tocmai pentru ca e ceva ce trebuie facut, nu pentru ca acel copil isi doreste cu adevarat!
Exemplul personal e esential.
Cu critica nu se rezolva mare lucru, nici la adulti, nici la copii.
Daca am invata sa fim blanzi si smeriti cu inima!

[urzicuta]

profa de religie din scoala la care sunt angajata este atat de blanda buna si iubitoare cu copiii si-i invata atat de multe lucruri ca vin parintii sa ma intrebe de unde stie copilul lor sa se roage, ba mai mult ii pune pe toti ai casei seara la rugaciune...ce exemplu minunat copilul sa-si invete parintii sa se roage!nu toti profii de rel sunt rigizi si fanatici.Cat despre doamnele in varsta de la Biserici multa vreme m-au enervat si pe mine.nici acum nu scap de "sfaturile"lor cand impartasesc copii..dar m-am invatat sa nu le mai dau atentie ..am o prietena cu un copil autist si saraca a fost alungata de zeci de ori din Biserica de matusile astea binevoitoare.oricum concluzia la care am ajuns este ca ele nu-l cauta pe Dumnezeu in Biserica cauta vrajba,barfa sa-i faca pe plac celui rau..pacat de varsta pe care o au.Si sa ne fereasca Dumnezeu sa intram cu copiii in Biserica ..ca nu mai contenesc babele cu sfaturile;ba sa iesim afara,ba sa-i ducem in parc ca acolo e de ei,ba ii tocaie pe maini si pe fata,ba se uita urat,ba bodoganesc,ba se apuca in timpul slujbei sa provoace copilul la discutii desarte.Greu cu ele!Probabil ca preotii ar fi bine sa ia aminte la aspectele acestea multi tineri sunt alungati de batranele acestea care stau mot in fruntea Bisericii sa faca ordine.

[iosif]

Unii parinti fac educatie religioasa cu forta!
Unii parinti fac educatie religioasa combinata cu tot felul de aiureli.
Unii parinti nu dau nicio educatie religioasa copiilor!
Foarte putini parinti reusesc sa isi educe copiii in spiritul corect!

Ce trebuie sa contina o educatie religioasa pentru copii?

[cozia]

În prealabil postat de bmd

Si cam care ar fi tatal catolicilor?
Sa-ti fie rusine Andrei! Tatal tuturor este Dumnezeu catolici/musulmani/ budisti...etc!!!!
Fratele tau de singe daca nu crede nu-ti mai este frate? Il judeci, il mustri, din partea mea da-i o palma doua.....da nu-l urii! Nu-i spune ca nu ti frate ca el este inferior tie. Of Doamne cita iubire avem noi ortodocsii!

PAi cum draga Marius,nu stii,
Hristos este capul Bisericii noastre asa cum Papa este capul Biericii lor, si asta prietene nu este de la mine, ca cine sunt eu, un mic mirean incepator, ci de la teologi;)

Deci citeste ATENT intrebarea, nu era vorba de tatal OAMENILOR ci al Bisericilor "surori"

Din nou daca citesti atent eu nu am spus canu mi-i frate ci am fost OBIECTIV, am spus ca este vitreg
Palme nu le-am dat catolicilor ca ar insemna sa ne asemanam lor in impulsurile violente de care au DAT DOVADA, insa cind a fost sa-i mustram, bai nu se lasa neam! dar deh, ce ti-e si cu mindria asta combinata cu fudulie:D

Nici macar din Sf.Ap. Toma nu se trag, ca le-am aratat si dovezi si TOT NU CRED!:(