Pornind de la articolul domnului Radu Preda "Plagiatul ca pacat"

[Decebal]

Problema în definitiv nu este atât încadrarea plagiatului, care este aşa cum a remarcat şi Radu Preda un păcat strigător la cer, păcat de moarte, opritor de la împărăţia lui Dumnezeu (dar cui îi mai pasă în ziua de azi, chiar dintre ortodocşi, chiar dintre preoţii ortodocşi de împărăţia lui Dumnezeu?), ci mai mult este în raportul bisericarilor ortodocşi la plagiat, pentru că nu am dubii că dacă s-ar face o statistică s-ar ajunge la concluzia că cei mai mulţi plagiatori în Rumânia sunt rumânii "ortodocşi". Asta cred că ar fi adevărata problemă, anume a felului în care bisericarii coexistă cu şi tolerează păcatul, fenomenul tolerat şi practicat al plagiatului mergând în paralel cu încă un fenomen al nelegiuirii sociale practicat pe scară largă de "mult- şi bine-credincioşii" "ortodocşi", anume cel al fabricilor de diplome, reţinând totuşi amendamentul că principalii susţinători şi promovatori ai acestui sistem falimentar din punct de vedere educaţional sunt inşii care s-au perindat la puterea politică în ultimii 20 de ani şi în primul rând francmasonii care sunt arhitecţii şi proteguitorii şi profitorii acestui sistem de năruire a educaţiei serioase în Rumânia, aşa încât şi rumânii să ajungă un popor de prost educaţi, ne-educaţi şi uşor de prostit şi de fraierit oricând şi la orice oră. Loviturile de moarte care se aplică sistemului educaţional prin fabricile de diplome şi prin plagiat nu sunt altceva decât elemente componente ale războiului atipic dus de duşmanii Rumâniei şi ai Ortodoxiei împotriva naţiunii şi statalităţii rumâneşti şi împotriva creştinismului răsăritean ortodox. Faptul că Radu Preda vorbeşte, şi nu cred că este nici auzit şi nici ascultat de multă lume, nici măcar de bisericari, este însă mult prea puţin; nelegiuirile sociale merg mai departe, aducând cu ele consecinţe foarte grave pe termen lung, iar în tabăra bisericarilor şade o linişte de mormânt, ca o batistă pusă pe ţambal, asta în timp ce nelegiuiţii, dintre care foarte mulţi "buni ortodocşi", frecventatori fideli ai fumului de cădelniţă şi ai ipocritului sărutat de icoane (căci în cam atâta le stă lor "creştinarea"), mişună şi îşi fac de cap pretutindeni.

În prealabil postat de Decebal

Problema în definitiv nu este atât încadrarea plagiatului, care este aşa cum a remarcat şi Radu Preda un păcat strigător la cer, păcat de moarte, opritor de la împărăţia lui Dumnezeu (dar cui îi mai pasă în ziua de azi, chiar dintre ortodocşi, chiar dintre preoţii ortodocşi de împărăţia lui Dumnezeu?), ci mai mult este în raportul bisericarilor ortodocşi la plagiat, pentru că nu am dubii că dacă s-ar face o statistică s-ar ajunge la concluzia că cei mai mulţi plagiatori în Rumânia sunt rumânii "ortodocşi". Asta cred că ar fi adevărata problemă, anume a felului în care bisericarii coexistă cu şi tolerează păcatul, fenomenul tolerat şi practicat al plagiatului mergând în paralel cu încă un fenomen al nelegiuirii sociale practicat pe scară largă de "mult- şi bine-credincioşii" "ortodocşi", anume cel al fabricilor de diplome, reţinând totuşi amendamentul că principalii susţinători şi promovatori ai acestui sistem falimentar din punct de vedere educaţional sunt inşii care s-au perindat la puterea politică în ultimii 20 de ani şi în primul rând francmasonii care sunt arhitecţii şi proteguitorii şi profitorii acestui sistem de năruire a educaţiei serioase în Rumânia, aşa încât şi rumânii să ajungă un popor de prost educaţi, ne-educaţi şi uşor de prostit şi de fraierit oricând şi la orice oră. Loviturile de moarte care se aplică sistemului educaţional prin fabricile de diplome şi prin plagiat nu sunt altceva decât elemente componente ale războiului atipic dus de duşmanii Rumâniei şi ai Ortodoxiei împotriva naţiunii şi statalităţii rumâneşti şi împotriva creştinismului răsăritean ortodox. Faptul că Radu Preda vorbeşte, şi nu cred că este nici auzit şi nici ascultat de multă lume, nici măcar de bisericari, este însă mult prea puţin; nelegiuirile sociale merg mai departe, aducând cu ele consecinţe foarte grave pe termen lung, iar în tabăra bisericarilor şade o linişte de mormânt, ca o batistă pusă pe ţambal, asta în timp ce nelegiuiţii, dintre care foarte mulţi "buni ortodocşi", frecventatori fideli ai fumului de cădelniţă şi ai ipocritului sărutat de icoane (căci în cam atâta le stă lor "creştinarea"), mişună şi îşi fac de cap pretutindeni.

Domnule,

1. De ce nu scrieti corect numele tarii noastre(poate si a dvs.) România si numele poporului nostru (si al dvs.?): român?
Este de neconceput sa scrieti in continuare „Rumânia” si „rumân”. Este o lipsa de respect pentru România si pentru poporul român. Intr-o alta parte a lumii ati fi fost de mult sanctionat pentru un astfel de limbaj si pentru lipsa de respect de care dati dovada.
V-am mai intrebat si pe topicul Habemus Papam!, in 26 martie 2013, pag. 26, mesaj 251.

2. Ce inseamna „bisericari ortodocsi”?

3. De ce folositi un ton total lipsit de respect: << "mult- şi bine-credincioşii" "ortodocşi", „frecventatori fideli ai fumului de cădelniţă şi ai ipocritului sărutat de icoane (căci în cam atâta le stă lor "creştinarea")>>si altele asemenea?

4. Conform Regulamentului Forumului Crestin Ortodox:

- <<Comunitatea CrestinOrtodox.ro nu este un loc pentru insulte si jigniri
Discutiile ce au ca tema barfa, cat si cele menite sa produca scandal, discriminare si afectarea integritatii unei persoane/institutii, sunt interzise.>>(pct.7)

- <<Nu acceptam sa fie denigrata credinta ortodoxa.(pct.12)
http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=3



DECI:

I. Atitudinea dvs. este jignitoare refuzand sa scrieti corect numele României si numele poporului român, folosind in continuare termenul”Rumânia” pentru tara si „rumân” pentru popor. Nu este o jignire adusa unei persoane (chiar si o astfel de atitudine este grava) este o jignire adusa si unei tari si unui neam .


II. Cinstirea Sfintelor Icoane face parte din in Credinta ortodoxa.

<<Este bine cunoscută dragostea pe care o au creștinii față de icoană. În Biserică cinstim sfintele icoane în chip firesc, aşa cum au făcut părinţii şi strămoşii noştrii. Astfel, icoana şi credinţa în icoane este o zestre spirituală pe care o primim de la înaintaşii noştrii şi o lăsăm moştenire urmaşilor noştrii, ca pe un semn al statorniciei noastre în credinţa ortodoxă. De aici vine şi ataşamentul faţă de icoana păstrată de la străbuni, pe care o lasă, la rândul lor, ca pe un odor scump, urmaşilor.>>

http://www.revistaortodoxa.ro/?p=329

<<Închinarea la sfintele icoane face parte din cultul creştin ortodox, iar icoana concentrează imaginativul religios, fiind o adevărată „teologie în imagine”, şi egalând prestigiul cuvântului evanghelic cu imaginea „revelaţiei divine” instituind un tip de comunicare între om şi divinitate. Din perspectiva trăirii cu divinitatea religioasă, ea semnifică „Prezenţa şi Întâlnirea” cu divinitatea, este o epifanie şi „după cum în Euharistie, forma pânii şi a vinului nu este Hristos ci locul prezenţei sale reale, la fel icoana nu este Hristos, ci locul prezenţei Sale Duhovniceşti3]”.>>
http://www.revistateologica.ro/articol.php?r=37&a=3576

Daca in credinta dvs. nu sunt cinstite Sfintele Icoane corect ar fi sa va abtineti de la comentarii nepotrivite si necivilizate care pot fi considerate ca denigratoare pentru credinta ortodoxa.

III. Pacatele de tot felul sunt ispitele cu care se lupta toti crestinii de pe pamant (si nu numai) indiferent ca sunt:
ortodocsi, romano - catolici sau greco- catolici, protestanti etc.