De ce trebuie sa iertam

[Adrianna]

Multumesc de raspuns.

Intrebarea mea era alta: daca la spovedanie este dezlegat pacatul si deci este iertat dar acea persoana nu iarta la randul ei, cum se aplica atunci versetele:

"12. Si ne iarta noua gresealele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri;
[...]
14. Ca de veti ierta oamenilor gresealele lor, ierta-va si voua Tatal vostru Cel ceresc;
15. Iar de nu veti ierta oamenilor gresealele lor, nici Tatal vostru nu va va ierta gresealele voastre."
(Matei, cap 6)

?

Aceste versete sunt anulate prin spovedanie?

Si mai sunt si altele asemanatoare ca de exemplu sa nu ducem ofranda noastra la Altar inainte de a ne fi impacat cu dusmanii nostrii.
Citind cele de la evrei, am regasit in practica lor aplicrea acestor versete. La noi cum se aplica daca spovedania la preot sterge pacatul fara ca persoana in cauza sa fi iertat la randul ei si sa se fi impacat cu dusmanii? Nedumerirea asta am avut-o mereu si cel putin pana acum nu i-am gasit explicatie in Ortodoxie. Am gasit o singura explicatie pe un site care nu era ortodox, si care se imbina perfect cu tot restul, dar nu o sa o dau aici, ca iar imi primesc ceva pietre.

Multumesc de raspuns!

[cristiboss56]

Discuţia cu dumneavoastră nu este roditoare pentru mine , pentru că dumneavoastră aveţi complet alt scop pe acest forum Ortodox . Eu îmi urmez calea dată prin Botez , dumneavoastră sunteţi liberă a urma ce şi pe cine doriţi. O zi bună vă doresc. Punct !

[DragosP]

În prealabil postat de Adrianna

Aceste versete sunt anulate prin spovedanie?

Ia pune mâna şi citeşte rugăciuniea pe care o face preotul înainte de începerea spovedaniei. Şi te lămureşti dacă vrei,

[Adrianna]

Scopul meu este cunoasterea si cercetarea adevarului dupa cum ne invata Biblia in nenumarate locuri, a cauta si a cerceta adevarul legat de credinta. Am cerut explicatii ortodoxe la intrebarea pusa. Daca nu este roditor pentru dvs. inseamna ca dvs. nu aveti nevoie de atatea cautari si raspunsuri. Fiecare cu masura lui, de aceea si Dumnezeu nu da la toti la fel, ci da la fiecare dupa cat cauta si poate duce.

Va multumesc de raspuns.

[DragosP]

De fapt ce doreşti? Să vezi dacă te poţi hirotoni? Nup, nu poţi.

[Adrianna]

Multumesc de raspuns.


Uitati ce am gasit:

"Lucru deosebit de insemnat nu este insa numai marturisirea pacatelor, ci cainta, adica parerea de rau si durerea sufleteasca pe care o simte crestinul pentru pacatele savarsite in felurite chipuri. Caci fara de cainta, Sfanta Marturisire sau Pocainta nu ne aduce roadele dorite ; nu ne aduce iertarea si impacarea cu Dumnezeu . Iar cainta trebuie sa fie sincera, deplina (pentru toate pacatele) si sa izvorasca din credinta, nadejdea si iubirea lui Dumnezeu.
[...]
Marturisirea sau insirarea pacatelor fara cainta adevarata si fara hotarare de indreptare, nu aduce iertarea pacatelor (Luca XIII, 5)."


http://www.resurse-ortodoxe.ro/ortod...a-spovedaniei/

Doar mie mi se pare o contradictie intre faptul ca preotul da dezlegare de pacate si crestinul pleaca deci cu convingerea ca pacatele i-au fost iertate, insa de fapt, conform celor scrise mai sus, pacatele nu sunt deloc iertate fara cainta pacatosului?

Scrie apoi:

"Dupa ascultarea celor marturisite de crestin, daca din ele se vadeste cainta si hotarare de indreptare, preotul-duhovnic il dezleaga pe acesta prin cuvintele: “Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul si cu indurarile iubirii Sale de oameni, sa te ierte pe tine, fiule, si sa-ti lase toate pacatele. Si eu, nevrednicul preot si duhovnic, cu puterea ce-mi este data, te iert si te dezleg de toate pacatele, in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin”.

Cum poate preotul judeca cainta unui om cand inima omului doar Dumnezeu o cunoaste? De cate ori am fost la Spovedanie nu am vazut sa fi analizat preotul nivelul meu de cainta, pe langa faptul ca este nevoie de o empatie pe care putini preoti o au cu adevarat, dar toti te asigura ca prin puterea data lor, pot ierta pacatele. Si iata ca se contrazice flagrant cu cele scrise mai sus.

Iar daca cer lamuriri, sunt catalogata in fel si chip. Ma intreb de ce nu se poate purta o discutie constructiva si pasnica. De aceea ajung mereu la aceeasi concluzie: pentru ca nu sunt suficiente raspunsuri.

Si uitati ce mai scrie:

"Potrivit cu greutatea pacatelor marturisite si dupa cea mai buna socotinta a preotului-duhovnic, celui ce s-a spovedit i se da, inainte de dezlegare , un canon de pocainta, ca de pilda : rugaciuni, metanii, participarea la sfintele slujbe si indeosebi la Sfanta Liturghie din duminici si sarbatori, fapte de milostenie, infranari de la anumite mancaruri sau fapte. Toate acestea nu urmaresc pedepsirea celui ce s-a marturisit, ci indreptarea lui; ele sunt asemenea unor leacuri spre insanatosire duhovniceasca, spre intarire in virtute si indepartare de pacat.


Niciodata nu am primit canon inainte de dezlegare ci mereu dupa, si doar am citit intr-o istorie a bisericii ca asta a fost practica bisericii intr-o anumita perioada: de a da intai un canon si doar dupa infaptuirea lui, daca se vedea cainta penitentului si dorinta lui de a se reintegra in comunitate, era iertat si reintegrat.


Si daca tot este deschis subiectul iertarii, ce trebuie inteles dintr-o situatie de genul urmator (nu rara la noi): oameni spovediti si impartasiti ajung pe la cate o manastire unde se spovedesc si duhovnicul de acolo le spune ca preotul parohial nu ar fi trebuit sa le dea dezlegare, ca pacatele sunt prea grave si astfel de preoti ajung in Iad impreuna cu enoriasii lor? Daca nu ati intalnit astfel de caz, cred ca, cu o simpla cautare pe net veti gasi marturii. Eu am primit marturie si in mod direct, si bietul om convins ca duhovnicul calugar l-a salvat pentru ca i-a dat canon greu, in timp ce, ceea ce ii dadea duhovnicul parohial de ani de zile nu il ajuta cu nimic...


Multumesc de raspuns.

[Yasmina]

Iertarea pacatelor fara cainta ar deveni o investitie pusa intr-un sac cu fundul spart. Doar o actiune repetitiva,neconstructiva,care nu-ti este de nici un folos, necreindu-se nici un precedent.

De unde stie preotul cand are de-a face cu cainta autentica sau nu?
Bineinteles,din harul cu care a fost investit+ experienta in lucrul cu oamenii,ca orice functionar de relatii cu publicul.Fara a mai pune in discutie emotiile oamenilor care in general nu pot fi controlate, fiind foarte usor de reperat.

Este adevarat ca inima omului numai Dumnezeu o cunoaste,dar de unde stiti dvs ca la o spovedanie chiar insasi Dumnezeu nu insufla preotului un raport al celui pe care il are in fata??
La asta v-ati gandit???

[Adrianna]

Multumesc de raspuns.

Eu vorbesc din experienta, a mea si a altora. Din practica pot spune ca preotul nu isi da seama daca este cainta sau nu. Au fost unele pacate spovedite pentru ca asa scria in cartea de spovedanie, si nicidecum pentru ca eu le-as fi considerat pacate. Am primit mereu dezlegare de ele si permisiunea de a ma Impartasi. Era ca un ritual pe care il faceam pentru ca trebuia facut. Cainta am avut si am numai pentru ceea ce eu consider greseala, nici nu se poate altfel. Asta una la mana.

Doi la mana, daca preotul si-ar da seama intr-adevar de cainta omului prin harul primit, nu s-ar ajunge la situatia ca duhovnici din manastiri sa ii condamne pe unii duhovnici din parohii ca ar da dezlegare prea repede, si ca atare nu ar fi aparut povesti cu care sa te sperie ca poti ajunge in Iad cu preot cu tot pentru ca este preotul prea generos cu dezlegarile. Si nici nu s-ar ajunge la situatia in care om cu cainta adevarata pentru pacatele lui pe care le-a spovedit la duhovnicul din parohie sa fie apoi speriat de cel din manastire care ii spune ca, daca nu face un canon foarte aspru nu ca ala usor primit de la preotul parohial, nu i-ar fi iertate pacatele.

Si trei la mana, exista preot care in timpul studentiei spunea ca o sa aplice la sange canoanele, dar cand a ajuns preot a renuntat la idee gandind ca altfel nu ar mai veni aproape nimeni la el sa se spovedeasca.

Deci?...

[DragosP]

Deci desigur.

[Adrianna]

Daca ati cere cu adevarat scuze, nu ati mai raspunde in felul in care o faceti, parerea mea.