este prea tarziu pt iertare?

[ioana30]

poate o sa incerc candva. va multumesc. noapte buna

[Erethorn]

În prealabil postat de Rodica50

Spovedania este secreta. Incearca!

Aici pe forum poti sa discuti cu o gasca de indivizi la fel de, dar probabil mai pacatosi decat tine.

La spovedanie vorbesti cu Dumnezeu. Nu asa, teoretic, metaforic, simbolic.

Ci chiar cu Dumnezeu - cu Isus Cristos, Mantuitorul nostru, Regele universului.

Preotul e acolo... ca un telefon mobil; prin el vorbesti. Sigur, nu oricine are chemarea, cinstea si fericirea sa fie telefonul prin care vorbeste Dumnezeu cu noi; dar faptul ramane - la spovedanie discuti tete-a-tete cu Dumnezeu !

Si, de asemenea, prin rugaciune.

Roaga-te, Dumnezeu asculta.

[ioana30]

pt erethorn
stiti cum e? m-am spovedit in vara la o biserica din cluj, era inainte sa se termine Postul Sfintei Maria si a fost destul de multa lume, totul a mers ca pe banda!
dupa ce am iesit de acolo nu am avut impresia ca ma simt mai bine si nici nu am avut impresia ca preotul intelege ce vreau sa-i spun eu sau ca ma poate intelege pe mine.
poate nu a fost momentul si locu potrivit.
nu stiu cand si unde o sa gasesc eu un preot sa simt ca are mai mult de 5minute pt mine unde chiar sa poti sa povestesti in liniste?!

[ioana30]

va dorec noapte buna!

[Ovidiu Vasile Pop]

În prealabil postat de ioana30

pt erethorn
stiti cum e? m-am spovedit in vara la o biserica din cluj, era inainte sa se termine Postul Sfintei Maria si a fost destul de multa lume, totul a mers ca pe banda!
dupa ce am iesit de acolo nu am avut impresia ca ma simt mai bine si nici nu am avut impresia ca preotul intelege ce vreau sa-i spun eu sau ca ma poate intelege pe mine.
poate nu a fost momentul si locu potrivit.
nu stiu cand si unde o sa gasesc eu un preot sa simt ca are mai mult de 5minute pt mine unde chiar sa poti sa povestesti in liniste?!

Dute la o manastire,acolo au mai mult timp sa vorbeasca cu tine!...sa te asculte!De fapt de asta ai nevoie,sa te asculte...Doamne Ajuta!

[iustin10]

În prealabil postat de ioana30

ma scuzati,am avut un moment de slabiciune,banuiesc ca nu este bine sa scriu asemenea lucruri triste pt mine aici,dar unde locuiesc eu este o comunitate de romani,este si biserica ortodoxa,se tine slujba la 2 saptamani si se cunosc toti intre ei.
ca sa merg la preotul de aici sa-i spun toate gandurile mele sunt prea lasa...
m-am folosit de forumul acesta ca de o "spovedanie", ma scuzati

Eu tot cred ca e prima spovedanie adevarata care ai facut-o,chiar aici pe forum.Pentru ca doar astfel ai putut sa spui tot ce aveai pe suflet,si sa te caesti cu adevarat.E doar inceputul.De acum vei putea sa te spovedesti si unui preot ,caci primul pas l-ai facut,te-ai marturisit asa cum esti si cum simti tu,iar Dumnezeu asa si vrea sa ne marturisim,vrea cainta noastra adevarata.
:) Stii care e deosebirea ? Noi te putem intelege f bine,omeneste vorbind ,dar nici unul dintre noi nu iti poate zice :"Iertate iti sunt pacatele !"

[Ontario]

Ioana, stii cati sunt/em in aceeasi situatie cu tine? Ma manca limba sa-ti spun ca "Legheon ne este numele", pentru ca sunt/em multi. Dar ma abtin, pentru ca nu vreau pe de o parte sa te incurc mai mult (tu fiind incepatoare) si pe de alta parte nici nu vreau sa fiu ban-at din nou. Mai mult ca sigur tu asteptai un raspuns mult mai scurt si mai simplu. Dumnezeu lucreaza prin oameni, iar daca tu cauti doar (?!) un parinte duhovnic, sfaturi care mai de care in legatura cu aceasta gasesti printr-un simplu search pe forum. Daca ai vrut sa consonezi cu noi in problema ta, iti intelegem frustrarea si neputinta si iti suntem alaturi in durerea ta. Dumnezeu iarta, marturiseste-te! Dar incearca sa ti-l faci si pe preot prietenul tau, nu doar pe noi. Insa nu in sensul de a-l "cumpara", ci de a gasi in el raspunsul la problema ta. Poate ca ai ales o solutie nepotrivita mergand la spovedanie "la coada". Asa se intampla cu majoritatea dintre noi, care avem o viata dezordonata moral si umplem bisericile la refuz in preajma sarbatorilor mari, prin altele SI doar pentru a ne spovedi. Poate o sa ti se para ciudat, dar ORICE preot poate fi un duhovnic bun, cu conditia sa-l gasesti. Uite: mergi intr-un sat, oarecare, mai aproape sau mai departe de locul tau si, surprinzator, o sa gasesti cel putin unul pe potriva asteptarilor tale. Sau: alege o biserica de oras (daca satul nu este una dintre optiunile tale), vorbeste cu preotul de acolo, dar roaga-l sa-si faca timp pentru a te marturisi in alta zi, nu acolo, atunci, daca e aglomerat; hotarati impreuna o zi si o ora (eventual dupa slujba) cand biserica va fi goala... Si vei primi raspunsul la framantarile tale, cu siguranta. In schimb, ma tem ca problema ta, asa cum ne-ai prezentat-o nu tine doar de marturisire. Ai nevoie de cineva care, prin optimismul sau, sa iti alunge starea in care esti. Golul acesta din sufletul tau nu poate fi umplut decat de Mantuitorul Hristos. Roaga-te, pastreaza legatura cu biserica si cauta ca fiii tai (daca ai sau vei avea) sa nu aiba acelasi motiv de intrebare: "Este prea tarziu pentru iertare?"
Tatal tau te-a iertat chiar din clipa in care l-ai alungat, fii convinsa de asta



Cu respect, just_inn33

[iustin10]

În prealabil postat de Ontario

Tatal tau te-a iertat chiar din clipa in care l-ai alungat, fii convinsa de asta
Cu respect, just_inn33

Mi-au placut mult cuvintele tale.

În prealabil postat de Ionel S

Ca sa fi impacata imagineaza-ti ca el acum nu-i cu sfintii si are nevoie de ajutor in rugaciune: rugaciunea ta personala, zilnic, sarindare, pomeni. Fa toate acestea pana il scoti de "acolo" si cand o sa se intample acest lucru o sa primesti si "semn", si iertarea de care ai atata nevoie.

Acesta e raspunsul de care ai de fapt nevoie.Nu conteaza ce ai facut in viata pamanteasca cu tatal tau,daca tu nu il ajuti acum,prin parastase si pomeni.
E cel mai bun lucru care poti sa il faci pentru sufletul lui,si pentru impacarea ta

În prealabil postat de ioana30

am mai scris acum cateva zile...in primul rand faptul ca am "descoperit" acest forum este un lucru minunat, practic pot sa spun tot ce am pe suflet fara sa am frica ca,poate, cineva ar gandi ceva rau sau bine despre mine,si faptul ca nu am pe nimeni in fata imi da curajul sa spun ce gandesc.
as vrea sa va povestesc ceva si as vrea parerea voastra...
dupa cum am mai spus-o anul trecut a murit tatal meu. parintii mei au fost despartiti de cand aveam eu 7 ani si e ceva de atunci...pe tata il vedeam din cand in cand, uneori o data pe luna, alteori o data pe an, alteori la 2 ani si tot asa. cu toate cca nu a "participat" la cresterea mea si a surorii mele, l-am iubit amandoua tot timpul!!! uneori il uram pt ca nu a fost alaturi de noi, dar trecea repede datorita bucuriei de a-l vedea totusi.
anul trecut in vara,cu 3luni inainte sa moara, a venit la mama acasa si intamplator l-am vazut eu, era beat, m-am enervat si l-am gonit de la poarta.Ultimele mele cuvinta catre el au fost: "dispari si sa nu mai vii niciodata pe aici". Stiu ca-s groaznice cuvintele,dar nu le-am zis din suflet, au fost totusi ultimele si nu le mai pot lua inapoi. Imi cer aprope zilnic iertare de la el, ce ma enerveaza si ma distruge ii ca nu stiu daca ma aude acolo unde ii???
i-am aranjat mormantul superb,macar ultimul lucru l-am facut bine,dar parca as incerca sa-mi cumpar iertarea lui pt ce i-am zis...uneori ma simt ca un monstru,,,nu stiu cum o sa traiesc cu regretele astea...

Faptul ca ai astfel de mustrari de constiinta, e un semn foarte bun. Sfatul meu este sa iei lucrurile ca atare. Asa a vrut Dumnezeu si bine a facut. El, a venit foarte rar la voi, iar cand a venit pentru ultima oara a venit beat. De ce te condamni tu? Imi imaginez ca asta l-a trezit din mahmureala si a regretat profund greselile vietii lui. Poate chiar pentru asta venise: sa va spuna ca ii pare rau de ceva anume, sau ca e bolnav, dar cand ai asa ceva in minte nu-ti faci curaj cu bautura. Tu considera-te absolvita de aceasta vina, nu fiindca el o merita, ci fiindca n-ai banuit ca aceea va fi si ultima clipa in care il mai vedeai in viata.
E adevarat, trebuie sa-i spui duhovnicului si te asigur ca nu e un motiv de rusinare. Este necesara iertarea si nu e deloc prea tarziu. El STIE ca-ti pare rau, dar daca a trait cum a trait, ma tem ca ar trebui sa faci ceva mai mult decat doar sa-l ierti si sa te ierte. El oricum te-a iertat fiindca erai copilul lui. Dar de unde este el, trebuie multa osteneala din partea ta ca sa "depaseasca" starea in care se afla.
Nimic pe lume nu e intamplator, Ioana. Nici macar ca tu ai indraznit sa-l gonesti, iar acum sa te eliberezi spunandu-ne noua. Iata, dar, ca Dumnezeu ii da totusi o sansa prin tine. Fii buna si trimite-i o mana de ajutor! Iar tu la randul tau vei avea partea ta de "bine", cand te vei infatisa "acolo sus"!
Doamne-ajuta!

[ioana30]

pt OmuBun.

Va multumesc mult pt aceste cuvinte frumoase.
de cand a murit, am incercat sa aflu tot felul de lucruri despre suflet, rai etc, din pacate cunostintele mele sunt doar la inceput...
fac multa pomana la saraci,ajut un om orb gratis, toate le fac drept "pomana" pt sufletul lui tata! se zice doar ca asa de mai poate ajuta sufletul ,sa se ridice, pana la Judecata de apoi nu?
mormantul i l-am aranjat superb, parastasele le-am facut, ar trebui probabil sa ma rog mai mult pt el, dar nu prea stiu cum?
sper sa fie de folos ceea ce fac....