Despre suflet, duh si starea omului in moarte

[Mihailc]

În prealabil postat de Mihailc

Da, cum să nu! De pe aeroporturile adventiste din mediul rural decolează exclusiv avioanele teologice a lui Trices.

Erată: Da, cum să nu! De pe aeroporturile adventiste din mediul rural decolează exclusiv avioanele teologice ale lui Trices.

[grasu77]

În prealabil postat de preamultadezbinare

De fapt,referitor la parabola cu Lazar si bogatul'e mai bun likul asta(pt.cine are rabdare sa-l citeasca):
http://www.amazingfacts.org/FreeStuf...R/Default.aspx

Inainte de a citi anumite comentari la parabola cu bogatul si Lazar, este bine (si usor) de observat faptul ca atat Lazar cat si bogatul sunt prezentati cu parti trupesti, pe tot parcursul parabolei. In concluzie, consider ca este deplasata incercarea de a demonstra teroria "sufletului nemuritor" cu aceasta parabola (in care nu se foloseste deloc cuvantul "suflet").

[Savonarola]

Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul, cu care S-a coborât şi a propovăduit şi duhurilor ţinute în închisoare, care fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă. [1 Petru 3:18-20]

Hristos predică duhurilor ţinute în închisoare. Care duhuri ? Versetul 20 spune că duhurile sunt aceia care în trecut, odată au fost necredincioşi. Când au fost necredincioşi ? Tot versetul 20 ne spune că au fost necredincioşi în zilele lui Noe. Prin urmare este evident că acei oameni, care fuseseră necredincioşi în zilele lui Noe, morţi însă fiind, totuşi au primit predica sau predania Mântuitorului Hristos, acolo în închisoarea în care erau ţinuţi. Deci, Hristos Însuşi predică acestor duhuri ale acelor oameni morţi de atâta vreme. Concluzia este evidentă, şi anume aceea că omul continuă să existe, să trăiască după moarte, într-o formă spirituală (în acest versete se menţionează prin „duh”, la Matei 10:28 se menţionează prin „suflet”). Acestor eu-uri spirituale ale acelor oameni, eu-uri care continuau să existe după moartea lor, chiar şi după multă vreme, Hristos le-a predat şi evident asta conduce şi la concluzia nu doar a existenţei spirituale după moartea fizică, ci şi la concluzia existenţei spirituale conştiente, pentru că erau evdient conştiente de vreme ce au primit predania lui Hristos.

Cine s-a coborât să propovăduiască ?
Hristos.

Cui a propovăduit ?
Duhurilor ţinute în închisoare, care fuseseră neascultătoare altădată.

Când fuseseră neascultătoare ?
În zilele lui Noe.

Textele sunt prea evidente pentru a le mai putea răstălmăci. Şi este evidentă inconsistenţa logică a părerii tale (nebiblice) pentru că nu avea cum să le predea nimeni Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos acelor oameni din vremea lui Noe. Nici măcar Noe. Pur şi simplu nu avea cum. Iar versetul spune clar că duhurile erau ţinute în închisoare. Evident este vorba despre nişte oameni care muriseră. Ei, însă ca duhuri, aşa cum îi denumeşte sfîntul Petru, continuau să existe, acolo în acea "închisoare" spirituală. Când fuseseră aceia necredincioşi ? În zilele lui Noe. În zilele lui Noe aceia fuseseră necredincioşi; nu le predica nici Noe şi nici altcineva vreo Evanghelie a Mântuitorului Hristos. Nici nu avea cum, decât dacă venea Hristos în persoană să le-o predice. Iar Noe era prea ocupat cu construirea arcei, şi nu avea timp să le propovăduiască o Evanghelie pe care nu o ştia. Prin urmare, inconsistenţa logică este evidentă, iar minciuna (adventistă) şi mai evidentă. Hristos S-a dus să predea acelor duhuri ţinute în acea "închisoare" spirituală. Asta vorbeşte foarte clar despre continuitatea existenţei umane după moarte în acel chip sufletesc/spiritual, şi despre capacitatea de a fi conştienţi după moartea fizică. Hristos deci a predat acelor morţi, după cuvântul Bibliei. Şi a făcut-o pentru că ei existau şi erau conştienţi, că altfel nu aveau cum să recepteze nici o predanie de la Mântuitorul Iisus Hristos.

Aceste lucruri v-au fost explicate şi de membri ortodocşi, chiar şi de protestanţi (în speţă, Scoţianul). Este evidentă reaua-credinţă a adventiştilor pentru oricine care studiază atent acest forum. Aşa cum şi minciuna nebiblică a adventiştilor este evidentă. Errare humanum est, perseverare diabolicum.

[Savonarola]

În prealabil postat de delia31

In discutiile despre starea credinciosului dupa moarte, v-am tot intrebat ce se intampla cu Hristos din credinciosul care trece dincolo? Daca partea spirituala a unui asemenea om devine brusc inconstienta de prezenta lui Hristos din el, inseamna ca Hristos S-a retras, nu?

Aici mă tem că nu ai înţeles cu totul doctrina adventistă şi consecinţele ei. Conform doctrinei lor, lucrurile aşa ar părea că stau, şi anume că omul cade într-un somn inconştient. Dar aceasta este fals pornind de la premizele lor. Şi asta pentru că ei spun că sufletul fiinţează din momentul unirii trupului zidit cu suflarea de viaţă. Ori pe baza unor asemenea premize (false dealtfel, din punctul de vedere al adevărului) la moarte, fenomenul care se petrece este acela de des-fiinţare a sufleului, şi asta pentru că, prin moarte şi retragerea duhului inconştient de viaţă, sufletul nu trece în stare de inconştienţă, ci în stare de non-existenţă. Persoana sau sufletul NU MAI EXISTĂ, NU MAI FIINŢEAZĂ. Deci, nemaiexistând, nu are cum să fie nici măcar în stare de inconştienţă. Acestea sunt concluziile logice care decurg din teoria adventistă, iar ţinând cont de ceea ce ei susţin, se vede minciuna şi greşala lor şi din aceea că nu sunt consecvenţi nici măcar cu premizele propriei lor teorii. Pentru ei sufletul fiinţează din clipa unirii duhului inconştient de viaţă cu trupul zidit. Ori este evident logic că la moarte, dispărând condiţiile care au făcut posibilă apariţia în fiinţă a sufletului, dispare în neant şi sufletul. Astea sunt consecinţele logice pe care ei nu le pot evita. De aceea teoria lor este de fapt una a anihilaţionismului pe timpul morţii, şi nu una a inconştienţei. Prezenţa acestei teorii nu este de natură să surprindă; există mulţi "teologi" protestanţi care cred în anihilaţionism.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Savonarola

Aici mă tem că nu ai înţeles cu totul doctrina adventistă şi consecinţele ei. Conform doctrinei lor, lucrurile aşa ar părea că stau, şi anume că omul cade într-un somn inconştient. Dar aceasta este fals pornind de la premizele lor. Şi asta pentru că ei spun că sufletul fiinţează din momentul unirii trupului zidit cu suflarea de viaţă. Ori pe baza unor asemenea premize (false dealtfel, din punctul de vedere al adevărului) la moarte, fenomenul care se petrece este acela de des-fiinţare a sufleului, şi asta pentru că, prin moarte şi retragerea duhului inconştient de viaţă, sufletul nu trece în stare de inconştienţă, ci în stare de non-existenţă. Persoana sau sufletul NU MAI EXISTĂ, NU MAI FIINŢEAZĂ. Deci, nemaiexistând, nu are cum să fie nici măcar în stare de inconştienţă. Acestea sunt concluziile logice care decurg din teoria adventistă, iar ţinând cont de ceea ce ei susţin, se vede minciuna şi greşala lor şi din aceea că nu sunt consecvenţi nici măcar cu premizele propriei lor teorii. Pentru ei sufletul fiinţează din clipa unirii duhului inconştient de viaţă cu trupul zidit. Ori este evident logic că la moarte, dispărând condiţiile care au făcut posibilă apariţia în fiinţă a sufletului, dispare în neant şi sufletul. Astea sunt consecinţele logice pe care ei nu le pot evita. De aceea teoria lor este de fapt una a anihilaţionismului pe timpul morţii, şi nu una a inconştienţei. Prezenţa acestei teorii nu este de natură să surprindă; există mulţi "teologi" protestanţi care cred în anihilaţionism.

Domnule Savonarola, sunt încântat a vă face -iată-al doilea compliment. Ce ciudată e viaţa aceasta! În aceeaşi zi putem fi dezamăgiţi de comportamentul unor semeni şi surprinşi de schimbarea în bine a altora. Apreciez că faceţi efortul de a ne înţelege mai bine şi mai corect.

[delia31]

În prealabil postat de Savonarola

Aici mă tem că nu ai înţeles cu totul doctrina adventistă şi consecinţele ei. Conform doctrinei lor, lucrurile aşa ar părea că stau, şi anume că omul cade într-un somn inconştient. Dar aceasta este fals pornind de la premizele lor. Şi asta pentru că ei spun că sufletul fiinţează din momentul unirii trupului zidit cu suflarea de viaţă. Ori pe baza unor asemenea premize (false dealtfel, din punctul de vedere al adevărului) la moarte, fenomenul care se petrece este acela de des-fiinţare a sufleului, şi asta pentru că, prin moarte şi retragerea duhului inconştient de viaţă, sufletul nu trece în stare de inconştienţă, ci în stare de non-existenţă. Persoana sau sufletul NU MAI EXISTĂ, NU MAI FIINŢEAZĂ. Deci, nemaiexistând, nu are cum să fie nici măcar în stare de inconştienţă. Acestea sunt concluziile logice care decurg din teoria adventistă, iar ţinând cont de ceea ce ei susţin, se vede minciuna şi greşala lor şi din aceea că nu sunt consecvenţi nici măcar cu premizele propriei lor teorii. Pentru ei sufletul fiinţează din clipa unirii duhului inconştient de viaţă cu trupul zidit. Ori este evident logic că la moarte, dispărând condiţiile care au făcut posibilă apariţia în fiinţă a sufletului, dispare în neant şi sufletul. Astea sunt consecinţele logice pe care ei nu le pot evita. De aceea teoria lor este de fapt una a anihilaţionismului pe timpul morţii, şi nu una a inconştienţei. Prezenţa acestei teorii nu este de natură să surprindă; există mulţi "teologi" protestanţi care cred în anihilaţionism.

Intr-adevar, teoria inconstientei e versiunea edulcorata, soft a ereziei anihilationiste.
In discutiile cu az7 (mai degraba solilocvii) am tot vorbit degeaba si singura la peretii forumului despre om, creat dupa chipul NEMURITOR al Celui Vesnic Viu, despre alcatuirea lui noo-psiho-somatica, despre latura materiala unita simbiotic cu latura pur spirituala.


Am constatat cu durere ca az7 izbesc constant cu piciorul in tepusa logicii Celui ce e Logosul. Numai din rea-vointa poate cineva nega ca partea spirituala a omului, creata din suflarea lui Dumnezeu se poate anula, anihila, neantiza.

Ceea ce e creat din suflarea Celui ce este Fiinta nu poate deveni non-fiinta.
Prin suflet, omul e o fiinta aflata in cel mai intim grad de rudenie cu FIINTA-prin excelenta-ce-nu-se-descompune-niciodata incat nu are cum sa se neantizeze.

Fiind de origine divina, partea spirituala a omului este co-proprietatea persoanei careia i l-a incredintat Daruitorul iar Daruitorul nu are cum sa-si auto-desfiinteze propriul chip din omul creat dupa chipul si asemanarea Lui. Nu are cum sa-si trimita propria suflare in non-fiinta si inconstienta.

Prin latura lui spirituala, omul e in legatura continua cu Dumnezeu. Fie o legatura de iubire ( mai mult sau mai putin intensa), fie una de sfidare sau respingere a iubirii. In functie de alegerea fiecaruia.

Dar nu are cum sa nu fie deloc in vreo relatie. Nici atata timp cat vietuieste in trup, nici dupa ce se desparte de trup.

Latura spirituala e simpla, nu se poate des-compune si atomiza asemenea materiei trupului. Odata creata de Cel-ce-e-Fiinta si atribuita, asimilata, daruita unui trup, latura spirituala nu are cum sa fie a-nulata, redusa la nefiinta, la non-existenta de dinainte de a fi existat.

Ontologic vorbind, e imposibil ca ceea ce e creat din suflarea Celui-ce-e-Fiinta sa intre in non-fiinta, non-existenta, sa se neantizeze.
E efectiv imposibil ca ceva creat din suflarea Fiintei, odata adus la existenta, sa intre in starea de a nu fi existat niciodata.

Cu atat mai mult, erezia adventista isi arata fata schimonosita, demonica, atunci cand adventistii nu se opun inconstientei lui Hristos pe timpul mortii.

Din conceptia lor ca Hristos a fost inconstient in timpul mortii, rezulta niste consecinte, una mai aberanta si mai halucinanta ca alta:

1. Daca Hristos a fost inconstient, inseamna ca hristosul in care cred ei nu are fire divina, intrucat firea divina e VESNIC VIE SI VESNIC CONSTIENTA. Daca hristosul in care cred adventistii nu are fire divina vesnic constienta, INSEAMNA ca nu e Dumnezeu si om si deci e un hristos mincionos si fals, altul decat Hristosul in care credem noi.

2. Daca hristosul adventistilor a fost efectiv imobil, inert, anesteziat, inconstient, inseamna deci ca nu e una si aceeasi Persoana cu Unul din Treimea cea Vesnic Vie.
E imposibil ca Insusi Dumnezeu-Datatorul Vietii sa fie mort, total neputincios si sa nu se poata manifesta nicicum in timpul mortii trupesti, in timp ce diavolii sunt cat se poate de activi.

3. Daca az7 nu se opun pe fata ereziei inconstientei lui Hristos, atunci trebuie sa recunoasca pe fata ca Dumnezeu Insusi si-a trimis propria Fiinta in non-fiinta, adica un Ipostas divin s-a auto-desfiintat pe Sine prin moarte, ceea ce duce la concluzia ca a existat un timp cand Sf. Treime a devenit Sf. Doime.

Si cum Persoanele Sf. Treimi isi impartasesc una alteia starile, ar insemna ca intreaga Sf. Treime s-ar fi auto-desfiintat, s-ar fi trimis in non-fiinta. Cat de biblic, nu-i asa?

Deci... reveniti-va oameni buni din erezia adventista, cat inca se mai poate!

[Savonarola]

Am scris un mesaj anterior, la pagina

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=120

Poate te uiţi peste el, în cazul în care nu l-ai citit şi să vezi dacă ţi se pare pertinentă poziţia pe care am susţinut-o, deşi nu pretind nici o orginalitate.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de delia31

am tot vorbit degeaba si singura la peretii forumului despre om, creat dupa chipul NEMURITOR al Celui Vesnic Viu, despre alcatuirea lui noo-psiho-somatica, despre latura materiala unita simbiotic cu latura pur spirituala.

Delia, vei continua să vorbeşti singură şi cu pereţii dacă mai susţii asemenea enormităţi! Asemănarea cu Creatorul nu se referă în niciun caz la NEMURIRE (căci nemurirea a fost primită condiţionat), ori/şi la latura materială unită cu cea spirituală (căci "Duh este Dumnezeu", nu are corp material). Nu poţi susţine că omul a fost creat un fel de Iehova - cel ce este [Veşnic Viu NEMURITOR] prin Sine Însuşi. Niciuna din aceste calităţi nu se reflectă în sintagma "după chipul şi asemănarea".

În prealabil postat de delia31

Am constatat cu durere ca az7 izbesc constant cu piciorul in tepusa logicii Celui ce e Logosul. Numai din rea-vointa poate cineva nega ca partea spirituala a omului, creata din suflarea lui Dumnezeu se poate anula, anihila, neantiza.

Şi această constatare este nelalocul ei... adu-ţi aminte de câte ori ţi-am scris doar eu că suflarea lui Dumnezeu, suflarea de viaţă, spiritul, duhul nu trebuie confundat cu sufletul (Geneza 2,7). Suflarea de viaţă nu se anulează/anihilează/neantizează, ci se întoarce la Cel care a dat-o Ecl.12,7 (în original, ori în versiunile nefalsificate). Încep să-ţi înţeleg disperarea (nu exasperarea), dar asta nu-ţi dă dreptul să ne pui în gură vorbe ce nu le-am rostit niciodată.

În prealabil postat de delia31

Deci... reveniti-va oameni buni din erezia adventista, cat inca se mai poate!

Acesta este motivul pentru care ţi-am scris, căci se pare că ni te adresezi de fapt nouă, "ereticilor" adventişti, nu preafuriosului Savonarola. Pe care oricum am început [şi sub acest nick] să-l ignor până la îndreptare.

[delia31]

În prealabil postat de osutafaraunu

Delia, vei continua să vorbeşti singură şi cu pereţii dacă mai susţii asemenea enormităţi! Asemănarea cu Creatorul nu se referă în niciun caz la NEMURIRE (căci nemurirea a fost primită condiţionat), ori/şi la latura materială unită cu cea spirituală (căci "Duh este Dumnezeu", nu are corp material). Nu poţi susţine că omul a fost creat un fel de Iehova - cel ce este [Veşnic Viu NEMURITOR] prin Sine Însuşi. Niciuna din aceste calităţi nu se reflectă în sintagma "după chipul şi asemănarea".

Tricesimus, dar tu poti sustine ca daca NU AR FI INTERVENIT PACATUL, omul ar fi fost muritor?
Ar fi avut creatura Viata Vesnica daca nu ar fi fost pacatul? Sau nu?
Cum l-a creat initial Dumnezeu pe om? sa fie vesnic viu sau nu? Evident, nimeni nu sustine ca omul ar fi avut Viata de la sine si prin sine, pt. ca acest atribut al aseitatii apartine doar Creatorului.

Dar dupa restaurarea ontologica a firii umane facuta de Hristos, s-a anulat sau nu starea thanatos, de despartire de Dumnezeu datorata pacatului?
Daca omul e inca despartit de Dumnezeu dupa moarte, inseamna ca Hristos
n-a anulat nici un pacat, n-a iertat inca nimic iar intre uman si divin nu exista nici o punte.
Tricesimus, ce anume e moartea? Nu prapastia de netrecut cauzata de pacat? A desfiintat Hristos prapastia pacatului sau nu? A recreat Hristos situatia ontologica a firii umane, starea lui Adam de dinainte de a i se taia filmul? Sau nu?
Poate creatura sa se alipeasca in duh cu Creatorul sau nu, daca dobandeste starea metanoetica, starea de cainta si daca traieste apoi in Hristos?
"Cel ce traieste in Mine, chiar de va muri, va trai". Hristos dixit, Tricesimus.
Nu eu! Nu pe mine trebuie sa ma crezi, ci pe El!
Prin moarte trecem doar in alta stare de existenta metafizica: ori cu Hristos, adica vii si constienti de asta /ori fara El, adica intr-o stare asemanatoare cu cea a diavolilor, care sufera de moartea thanatos si care nu inseamna deloc non-simtire. "Cel ce mananca Trupul Meu, RAMANE INTRU MINE SI EU RAMAN INTRU el" ( evident, laolalta cu toate celelalte criterii).

Hristos cu tine!

[NeInocentiu]

În prealabil postat de DragosP

Da, Satu Mare. Doh!

Satu Mare este majoritar adventist ?