![]() |
![]() |
|
#1591
|
||||
|
||||
![]() În vremea aceea, iată s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui și zicând: Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatec și pătimește rău: de multe ori cade în foc și de multe ori în apă. Și l-am adus la ucenicii Tăi, dar n-au putut să-l vindece. Iar Iisus, răspunzând, a zis: o, neam necredincios și îndărătnic! Până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceți-l aici la Mine. Și l-a certat Iisus și diavolul a ieșit din el, și copilul s-a tămăduit chiar în ceasul acela. Atunci, apropiindu-se de Iisus când era singur, ucenicii I-au zis: de ce noi n-am putut să-l scoatem? Iar Iisus le-a răspuns: din pricina necredinței voastre; căci adevărat vă spun vouă că: de veți avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia, mută-te de aici dincolo, și se va muta; și nimic nu va fi cu neputință pentru voi. Dar acest neam de diavoli nu iese decât numai cu rugăciune și cu post. Pe când străbăteau ei Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului are să fie dat în mâinile oamenilor și-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Iar ucenicii s-au întristat foarte.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#1592
|
||||
|
||||
![]()
Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: vai vouă, cărturarilor și fariseilor! Pentru că voi zidiți mormintele proorocilor și împodobiți gropile drepților, și ziceți: dacă am fi fost noi în zilele părinților noștri, n-am fi fost părtași cu ei la vărsarea sângelui proorocilor. Drept aceea înșivă mărturisiți despre voi că sunteți fii ai celor ce au omorât pe prooroci. Dar voi umpleți cu vârf măsura părinților voștri. Șerpi, pui de năpârci, cum veți scăpa de osânda Gheenei? De aceea, iată, Eu trimit la voi prooroci și înțelepți și cărturari; dintre ei veți ucide și veți răstigni, dintre ei veți bate în adunările voastre și îi veți goni din oraș în oraș, ca să cadă asupra voastră tot sângele drepților, care s-a vărsat pe pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-ați omorât între templu și altar. Adevărat vă spun vouă că vor veni toate acestea peste neamul acesta. Ierusalime, Ierusalime, cel care ai omorât pe prooroci și ai ucis cu pietre pe cei trimiși la tine; de câte ori am vrut să adun pe fiii tăi, după cum își strânge găina puii săi sub aripi, dar n-ați vrut! Iată casa voastră vi se lasă pustie. Căci vă spun că de acum nu Mă veți mai vedea, până când nu veți zice: binecuvântat este Cel care vine în numele Domnului.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#1593
|
||||
|
||||
![]()
În vremea aceea, ucenicii lui Ioan și ai fariseilor obișnuiau să postească. Ei au venit și au zis lui Iisus: de ce ucenicii lui Ioan și ai fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc? Dar Iisus le-a răspuns: pot, oare, fii nunții să postească cât timp este mirele cu ei? Cât timp au mirele cu ei nu pot să postească. Dar vor veni zile, când se va lua Mirele de la ei, și atunci, în acele zile, vor posti. Nimeni nu coase un petec de postav nou la o haină veche; altminteri petecul nou întinde de haina veche și mai rea se face ruptura. Nimeni iarăși nu pune vin nou în burdufuri vechi; altminteri vinul cel nou va sparge burduful și se varsă vinul și burdufurile se nimicesc; ci se cuvine să se pună vinul nou în burdufuri noi.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#1594
|
||||
|
||||
![]()
În vremea aceea a început Iisus să învețe lângă mare și s-a adunat la Dânsul popor mult, încât El a intrat în corabie și ședea pe mare, iar toată mulțimea sta lângă mare, pe uscat. Și îi învăța mult în pilde și, în învățătura Sa, le zicea: ascultați! Iată a ieșit semănătorul să semene. Și s-a întâmplat, când semăna, că o sămânță a căzut lângă drum și păsările cerului au venit și au mâncat-o; iar alta a căzut pe pietriș, unde n-avea pământ mult, și îndată a răsărit, pentru că n-avea pământ adânc; dar, răsărind soarele, s-a pălit și, neavând rădăcină, s-a uscat. Altă sămânță a căzut în mărăcini și au crescut mărăcinii și au înecat-o și n-a dat rod; iar altele au căzut în pământ bun și, înălțându-se și crescând, au dat roade, aducând: una treizeci, alta șaizeci, iar alta o sută. Apoi le-a zis: cine are urechi de auzit să audă.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#1595
|
||||
|
||||
![]()
În vremea aceea a venit Iisus pe țărmul celălalt al mării, în ținutul Gadarenilor. Iar după ce a ieșit El din corabie, L-a întâmpinat îndată un om, din mormintele de acolo, cu duh necurat, care avea locuința în peșterile de îngropăciune. Și nimeni nu putea să-l lege nici măcar în lanțuri de fier, pentru că de multe ori fusese legat în obezi și cu lanțuri de fier și el rupsese lanțurile și obezile le sfărâmase; și, fiindcă nimeni nu putea să-l domolească, era el întotdeauna, noaptea și ziua, prin munți și prin peșteri de îngropăciune, țipând și izbindu-se de pietre. Dar, văzându-L de departe pe Iisus, a alergat și s-a închinat Lui și, strigând cu glas mare, a zis: Ce este între mine și Tine Iisuse, Fiul lui Dumnezeu cel prea înalt? Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuiești; pentru că îi zicea: ieși, duh necurat, din omul acesta. Și l-a întrebat: care îți este numele? Și I-a răspuns: legiune îmi este numele meu, pentru că suntem mulți. Dar se rugau de El stăruitor ca să nu-i trimită afară din ținutul acela. Iar acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci, care păștea. Deci se rugau de El și ziceau: trimite-ne pe noi în acești porci, ca să intrăm în ei. Și Iisus le-a dat voie. Atunci, ieșind, duhurile necurate au intrat în porci și turma, ca la două mii de porci, s-a aruncat de pe țărm în mare și s-a înecat în apă. Iar cei care păzeau porcii au fugit și au dat de veste în oraș și prin sate. Și au venit oamenii să vadă ce s-a întâmplat. Și s-au dus la Iisus și au văzut pe cel care fusese îndrăcit șezând jos, îmbrăcat și întreg la minte, el care avusese o legiune de diavoli, și s-au înfricoșat. Iar cei care văzuseră le-au povestit cum s-a întâmplat cu cel îndrăcit și cu porcii. Atunci ei au început să-L roage să se ducă din ținuturile lor. Iar, când a intrat în corabie, cel care fusese îndrăcit se ruga ca să-l ia cu Dânsul. Iisus însă nu l-a lăsat, și i-a zis: mergi în casa ta, la ai tăi și spune-le cât bine ți-a făcut ție Domnul și cum te-a miluit. Iar el s-a dus și a început să vestească în Decapole, cât bine i-a făcut Iisus lui; și toți se minunau.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#1596
|
||||
|
||||
![]()
În vremea aceea a venit la Iisus unul din mai marii sinagogii, cu numele Iair și văzându-L a căzut la picioarele Lui și L-a rugat stăruitor, zicându-I: fiica mea este pe moarte; vino de-Ți pune mâinile peste ea, ca să scape și să trăiască. Și a mers Iisus împreună cu el și după Dânsul a mers mult popor,care Îl împresura. Pe când El încă vorbea, au venit de la casa mai marelui sinagogii, spunându-i: fiica ta a murit; de ce mai ostenești pe Învățătorul? Dar Iisus, îndată ce a auzit cuvântul care s-a grăit, a zis câtre mai-marele sinagogii: nu te teme! Crede numai. Și n-a lăsat pe nimeni să meargă după Dânsul, decât numai pe Petru și pe Iacob și pe Ioan, fratele lui Iacob. Și, ajungând la casa mai marelui sinagogii, au văzut tulburarea și pe cei ce plângeau și se tânguiau mult. Și, intrând înăuntru, le-a zis: de vă tulburați și plângeți? Copila n-a murit, ci doarme. Dar ei râdeau de Dânsul. Iar El, scoțând pe toți afară, a luat cu Sine pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei ce erau cu Dânsul, și au intrat unde zăcea copila. Și apucând mâna copilei, i-a zis: talita cumi, care se tâlcuiește: copilă, ție îți zic: scoală-te. Iar copila s-a sculat în clipa aceea și umbla, căci era de doisprezece ani. Și s-au minunat cei de față cu uimire adâncă. Dar Dânsul le-a poruncit cu stăruință, ca nimeni să nu afle de aceasta. Apoi le-a zis să-i dea copilei să mănânce.
După ce a ieșit de acolo, s-a dus în orașul Său, iar ucenicii au mers după Dânsul.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#1597
|
||||
|
||||
![]()
În vremea aceea Iisus a îndemnat pe ucenicii Săi ca să intre în corabie și să meargă înaintea Sa, de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El va da drumul mulțimii. Iar după ce le-a dat drumul, s-a dus în munte să se roage. Când s-a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar El era singur pe țărm. Și i-a văzut pe ucenici cum se munceau vâslind, căci vântul era împotriva lor; iar spre a patra strajă a nopții, a venit la ei, umblând pe mare, și voia să treacă pe lângă ei. Dar lor, când L-au văzut umblând pe mare, li s-a părut că este o nălucă și au strigat tare, pentru că toți L-au văzut și s-au înfricoșat. Însă El îndată a vorbit cu dânșii, și le-a zis: îndrăzniți! Eu sunt, nu vă temeți. Apoi s-a suit la ei în corabie și a încetat vântul. Iar ei erau uimiți peste măsură de mult și se mirau între dânșii, pentru că nu pricepuseră nimic din minunea pâinilor, deoarece inima lor era împitrită. Și trecând marea au venit în ținutul Ghenizaretului.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#1598
|
||||
|
||||
![]()
Și L-au întrebat pe El fariseii și cărturarii: Pentru ce nu umblă ucenicii Tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile nespălate? Iar El le-a zis: Bine a proorocit Isaia despre voi, fățarnicilor, precum este scris: "Acest popor Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine". Dar în zadar Mă cinstesc, învățând învățături care sunt porunci omenești. Căci lăsând porunca lui Dumnezeu, țineți datina oamenilor: spălarea urcioarelor și a paharelor și altele ca acestea multe, pe care le faceți. Și le zicea lor: Bine, ați lepădat porunca lui Dumnezeu, ca să țineți datina voastră! Căci Moise a zis: "Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta", și "cel ce va grăi de rău pe tatăl său, sau pe mama sa, cu moarte să se sfârșească". Voi însă ziceți: Dacă un om va spune tatălui sau mamei: Corban! adică: Cu ce te-aș fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu, nu-l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl său sau pentru mama sa. Și astfel desființați cuvântul lui Dumnezeu cu datina voastră pe care singuri ați dat-o. Și faceți multe asemănătoare cu acestea. Și chemând iarăși mulțimea la El, le zicea: Ascultați-Mă toți și înțelegeți: Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă. De are cineva urechi de auzit să audă. Marcu 7, 5-16
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#1599
|
||||
|
||||
![]()
Și chemând iarăși mulțimea la El, le zicea: Ascultați-Mă toți și înțelegeți: Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă. De are cineva urechi de auzit să audă. Și când a intrat în casă de la mulțime, L-au întrebat ucenicii despre această pildă. Și El le-a zis: Așadar și voi sunteți nepricepuți? Nu înțelegeți, oare, că tot ce intră în om, din afară, nu poate să-l spurce? Că nu intră în inima lui, ci în pântece, și iese afară, pe calea sa, bucatele fiind toate curate. Dar zicea că ceea ce iese din om, aceea spurcă pe om. Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoțiile, uciderile, adulterul, lăcomiile, vicleniile, înșelăciunea, nerușinarea, ochiul pizmaș, hula, trufia, ușurătatea. Toate aceste rele ies dinăuntru și spurcă pe om. Și ridicându-Se de acolo, S-a dus în hotarele Tirului și ale Sidonului și, intrând într-o casă, voia ca nimeni să nu știe, dar n-a putut să rămână tăinuit. Marcu 7, 14-24
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#1600
|
||||
|
||||
![]()
Și ridicându-Se de acolo, S-a dus în hotarele Tirului și ale Sidonului și, intrând într-o casă, voia ca nimeni să nu știe, dar n-a putut să rămână tăinuit. Căci îndată auzind despre El o femeie, a cărei fiică avea duh necurat, a venit și a căzut la picioarele Lui. Și femeia era păgână, de neam din Fenicia Siriei. Și Îl ruga să alunge demonii din fiica ei. Dar Iisus i-a vorbit: Lasă întâi să se sature copiii. Căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci câinilor. Ea însă a răspuns și I-a zis: Da, Doamne, dar și câinii, sub masă, mănâncă din fărâmiturile copiilor. Și Iisus i-a zis: Pentru acest cuvânt, mergi. A ieșit demonul din fiica ta. Iar ea, ducându-se acasă, a găsit pe copilă culcată în pat, iar demonul ieșise. Marcu 7, 24-30
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
![]() |
Thread Tools | |
Moduri de afișare | |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Luca 13 Versetul 21 | Fratziorul | Din Noul Testament | 14 | 11.11.2009 22:28:37 |
Versetul care ne invata sa ne smerim | cristiboss56 | Despre Sfanta Scriptura | 7 | 11.11.2009 22:23:38 |
Versetul zilei | Daniela-Iulia | Din Noul Testament | 1 | 13.05.2009 09:22:30 |
|