Din minunata lume a necuvantatoarelor

[sia]

Pai , daca de la Craciun si pana acum a crescut atat ,te-nteleg de ce-ai dus-o la tara . Am vazut-o in pozele din albumul tau si mi-am dat seama cat a crescut ! Sper ca-i fericita acolo si nu plange dupa voi .
Cred ca-l darama pe Onut ,cu dragostea ei .
Dumnezeu sa te tina sanatos Cristi ,ai un suflet bun ..ai luat un sufletel de pe strada ,i-ai dat adapost ,mancare , afectiune si un nume ..
Domnul sa te ocroteasca ! SI ... stai ca e si-un si ... ferice de copilasul tau ca va creste in asa frumoasa familie ,unde credinta si bunatatea este pe primul loc!.

Vizualizand videoclipul de mai jos,am ramas fara cuvinte.Asadar am dorit sa va arata ceva din minunata lume a necuvantatoarelor ,care cu adevarat este extraodinara si minunata.
http://www.manuban.ro/2009/03/invata...re-nu-cuvanta/

[sia]

Probabil stiti filmuletul cu leul Christian dar , daca -l veti revedea ...nu aveti nimic de pierdut ...poate doar o lacrima.
Uneori ,noi oamenii nu reusim sa ne aratam sentimentele ,nu vrem sau nu stim sa daruim afectiune celor din jur ..multi considera ca dau dovada de slabiciune si-atunci tin inchisa-n colivie cea mai frumoasa traire si porunca ,pe care ne-a dat-o Dumnezeu , iubirea .


http://www.realitatea.net/imbratisar...eo_326327.html

Iubesc animalele pentru că prin ele îmi dau seama cât de mult ne iubeşte Dumnezeu. Fiecare fiinţă işi are rostul ei pe pămât şi de la fiecare avem ce învăţa. Aţi observat cât de fericit este un copil când se joacă cu un căţel? Cât zâmbet şi dragoste îi dăruieşte animalului…asta nu înseamnă decât un dar de la Dumnezeu, să ne facă să fim fericiţi alături de creaţia sa.

El nu a vrut ca noi să fim singuri, ne-a dăruit o mulţime de prieteni dar mai ales El stă lângă umărul nostru, când plângem El e sprijinul nostru, când râdem El zâmbeşte…când dăruim dragoste aproapelui nostru, El se bucură şi vine mai aproape de sufletul nostru.

“Aproapele” nostru sunt şi minunatele necuvântatoare…. O lupoaică îşi iubeşte toţi puii şi îi îngrijeşte pe toţi, îi apără cu viaţa sa…nu se plânge că are trei, cinci sau şapte, tace şi îi hrăneşte pe toţi, îi învaţă pe toţi să supravieţuiască, şi le oferă dragostea sa. O femeie când rămâne însărcinată fie ca mai are un copil, fie că nu este căsătorită, fie ca este prea tânără pentru copii, fie nu are posibilităţi materiale…se gândeşte dacă să-l păstreze sau nu…se gândeşte mai întâi la carieră, la bani, sau la frumuseţea ei.

De cele mai multe ori, multe dintre ele renunţă la mica făptură din ele, altele îl păstreză şi se bucură văzându-l crescând. Animalele nu fac aşa…şi sunt la fel ca noi creaţii ale Lui Dumnezeu. O căţelusă şi-ar da viaţa pentru puiul ei…gâsca îşi apără bobocii cu mare atenţie, chiar ne avertizează de la distanţă să nu ne apropiem ne ei.

Să învăţăm de la ele, ce minunaţi sunt copiii dăruiţi de Dumnezeu. Să învăţăm cât este de util să păstrăm tăcerea în unele momente, să învăţăm să fim curajoşi, să învăţăm să fim prietenoşi, să învăţăm să dăruim iubire, să învăţăm să ne jucăm, să învăţăm să fim tandrii şi curaţi….

Există multe zile în viaţa noastă când ne supărăm şi vorbim urât, să învăţăm de la animale să păstrăm tăcerea. Există momente când ne simţim singuri, să învăţăm de la vierme că nimeni nu e uitat. Există zile când credem că nu suntem liberi, să învăţăm de la păsări că putem zbura, ne putem înălţa, ridica, spera, prin rugăciune.

Să învăţăm de la flori să zâmbim mereu. Aţi văzut ce fericită este o fată când primeşte flori? Să învăţăm de la copaci să fim înţelepţi, să învăţăm de la albine să muncim cu drag, să învăţăm de la peşti să nu cădem în „plasa” ispitei…să învăţăm de la gărgăriţă să fim toleranţi…..

Să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru darurile minunate, să-i mulţumim pentru soarele din fiecare dimineaţă, pentru natura care ne taie respiraţia, pentru prietenii credincioşi, pentru toare visurile noastre pe care le avem, pentru dragoste, dar mai ales pentru că este lângă noi, aproape, trebuie doar să-l chemăm. Dacă nu-l găsiţi..căutaţi-l printre necuvântătoare…sărutaţi florile căci sunt făcute de El, mângâiaţi un pui de căţel cu dragoste, luaţi-l de mână pe prietenul vostru şi spuneţi-i că v-a fost dor de el…staţi întins pe iarbă şi lăsaţi-vă mângâiaţi de soare….acolo este bunul Dumnezeu!

(Oana Cristina)
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/

Era o dimineaţă de toamnă mai răcoroasă. Printre oamenii care veniseră să vândă la târgul de animale iepuri, pisici, papagali şi căţei, am observat un bătrânel mic de statură, slăbuţ şi cam subţirel îmbrăcat pentru vremea de afară. Avea de vânzare un pechinez cafeniu, slăbuţ şi el ca stăpânul. Bătrânelul avea în mână o sacoşă de rafie împăturită. Căţelul făcea ce făcea şi îşi înfingea colţişorii în sacoşa stăpânului, gest la care bătrânul întreba: "Ce-i, măi Miki, ţi-e foame?" Atunci mi-am dat seama că omul recursese la ultima variantă pentru a-şi putea cumpăra ceva de mâncare: îşi vindea căţelul.

Nu a trecut mult timp şi au apărut şi cumpărătorii, o familie formată din trei persoane - tata, mama şi o fetiţă de vreo opt ani. Întrebată dacă îî place căţelul, copila a răspuns că da. A urmat negocierea, care nu a durat mult, pentru că bâtrânul a acceptat preţul propus. Apoi a pus animalul în braţele fetiţei, mângâindu-l pentru ultima oară pe cap. A încercat să spună şi câteva cuvinte de despărţire, dar i s-a pus un nod în gât şi în ochi i-au apărut lacrimi. "Nu-l am decât pe el", a spus cu obidă bătrânul. Înţelegând parcă dramatica împrejurare, animalul stătea nemişcat, cu privirea aţintită asupra stăpânului său. Doar în clipa în când s-a întors şi-a plecat, a scos un scâncet stins şi am văzut, uimit, că avea lacrimi în ochi. Fără să vreau, am fost martor la o despărţire grea, dintre un animal şi stăpânul său.

Gheorghe NICOLAE - Formula AS, nr. 758 / 5 mart. 2007.

Şapte buburuze mici
Cu buline pe spinare
Au venit din zori aici
Să planteze câte-o floare.

Harnici grădinari, muncesc
De cu zori şi până-n seară.
Florile le răsplătesc
Cu parfum de lăcrămioară.

Socotind acum fetiţa,
Nu-i ieşeau la numărat.
Şapte-au fost de dimineaţă,
Însă una a plecat.

Nu-i frumos să-ţi laşi fârtaţii
Să lucreze pentru tine!
Însă a-nţeles secretul
După ce-a privit mai bine!

Cea de-a şaptea, bucuroasă,
A lăsat acum grădina
Căci, fiind bucătăreasă,
Ea le pregăteşte cina!

“O,Doamne,fa sa sporeasca in noi simtamantul prieteniei fata de toate fapturile, fratii nostri mai mici carora tu le-ai daruit acest Pamant pentru a sluji drept camin in care sa traiasca alaturi de noi. Fie ca noi sa intelegem ca acestea nu traiesc numai pentru noi,ci si pentru ele si pentru Tine,si ca se bucura de minunea vietii la fel ca si noi si Iti slujesc dupa puterea lor mai bine decat o facem noi dupa puterea noastra”!(Sf.Vasile cel Mare,370 d.Hr.)

Omul,animalele si plantele SUNT MARTURII VII ale Harului Creatorului. Noi toti putem vorbi cu animalele ca “de la minte la minte”si prin LIMBAJUL UNIVERSAL TACUT AL INIMII.Dragostea noastra pentru animale isi are sursa din dorinta interioara a fiecaruia ,de a darui prietenilor nostri,o Dragoste neconditionata-DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU!

Natura vie (si nevie)a suferit si sufera din cauza rautatilor neamului omenesc.Omul stapanit de patimi grele:lacomia,risipa,distrugerea,lenea,silnicia….a ajuns in loc de “prieten al Creatiei”,”dusmanul sau cel mai aprig.” Dumnezeu! nu este cunoscut in randul majoritatii,moralitatea este in pericol,iar: mila,toleranta,dreptatea,adevarul se pare ca au pierit din existenta omului,fiinta rationala si superioara de pe Pamant.Violenta asupra animalelor este din ce in ce mai raspandita,manifestata prin acte de cruzime de nedescris. “Cainii sunt mai buni decat omul,caci ei raman in hotarele impuse de firea lor,ca toate animalele;noi suntem animale lipsite de sensibilitate”.(Sf.Petru Damaschinul). Animalele sunt lipsite de ratiune fiindca sunt conduse de firile lor.Ele au fost inzestrate insa cu simtaminte,ascutime a simturilor si instincte.

Dar omul este fiinta rationala! Pentru ca sa devina Un om bun,nou din cel vechi,trebuie sa se apropie de Dumnezeu!. Parinti si Copii mai cu seama! Fiindca familia reprezinta nucleul de baza,al unei comunitati.Functia principala a acesteia fiind cresterea si educarea copiilor.VIOLENTA FAMILIALA insa ,din nefericire , exista in unele familii si constituie o problema foarte grava a intregii societati. Aceasta in esenta,ar fi definita prin orice atac vatamator fizic sau emotional ,sau verbal,care are loc intre membrii familiei.Evident asemenea familie ,devine un teren de manifestare a VIOLENTEI DOMESTICE! Copilul crescut prin violenta,se obisnuieste cu violenta si este traumatizat. Copiii care cresc intr-o atmosfera violenta in familie, prezinta o dezvoltare fizica lenta,tendita de izolare,sentimente de manie,anxietate,frica de abandon,frica de moarte, pasivitate in fata altor agresiuni.Iar psihoogic predomina depresia si neincrederea in sine,in cei din jurul lor.Urmarind comportamentul unui copil crescut cu violenta,desigur acesta se manifesta in comportamentul sau ca “un erou negativ”!Climatul familial deteriorat si slaba comunicare intre parinti si copiiduc la tentative deosebit de rele. Familia ar fi vinovata in principal! de atata violenta! existenta in randul copiilor.Dar sa nu omitem scoala,societatea civila,autoritatile.

Asadar amintesc,in acest context despre VIOLENTA manifestata de multi copii ,ASUPRA ANIMALELOR. Cazuri pot fi nenumarate,cunoscute de foarte multi iubitori de animale,implicati in lupta de a salva animale din pericole foarte mari. Tragica , ramane participarea efectiva a unor copii ,in acte de cruzime asupra animalelor abandonate prin agresivitate si pasivitate.Nu intentionez sa dezbat prin aprofundare aici,rolul parintilor in cresterea si educarea copiilor.Dar,modul agresiv,repetat al atitudinilor rele fata de animale oservat la copii,devine UN SEMNAL DE ALARMA ,DE ATENTIONARE! Cum sa-i oprim pe acesti copii,viitorii cetateni din violenta?! M-am intalnit des cu manifestari brutale si barbare exercitate de copii asupra pisicilor-pui ,blande si dornice de ocrotire si iubire,sau asupra cateilor.Inselandu-le increderea acordata,le-au maltrat si schingiut prin metode inventive agresive.ACTE DE CRIZIME! de ex. Sa sechestrezi timp de doua saptamani,intr-un mediu ostil vietii,un pisoi legat de un picior din spate,fara apa si fara hrana,ranit…intr-adevar denota MARE CRUZIME SI PASIVITATE intr-un suflet de copil. Ca parinte treci cu vederea,ierti mereu si mereu..ignori !nu vrei sa vezi aceste fapte rele ale copilului tau.Din pacate ar fi o atitudine gresita! Cu totii traim si asistam,la acte de cruzime efectuate de unii copii asupra adultilor(parinti si profesori,batrani) sau altor copii,nu numai asupra animalelor.VIOLENTA A AJUNS DEJA FOARTE DEPARTE in lumea copiilor.ESTE TIMPUL SA INTERVENIM IN STOPAREA EI! Sa incepem cu animalele.Daca ne vom impune sa fim mai toleranti,mai omenosi fata de ele,COPIII NOSTRI VOR INVATA ! VOR FI POATE MAI BUNI,MAI POZITIVI! in relatiile stabilite ulterior de ei, cu alti oameni. POATE ASA VA DISPARE VIOLENTA.

[windorin]

Singurul post TV pe care stau (in acele foarte putine momente din viata mea) este Animal Planet. Bineinteles, din cand in cand si Trinitas. Dar postul cu animale nu ma satura, nu pot crede cata minunatie si cate necuvinte izvoraste aceasta lume a animalelor.

Rescriu cele doua link'uri de mai sus. Impresionant.

[SIZE=3][COLOR=#800080]http://www.realitatea.net/imbratisarea-incredibila-a-unui-leu--surprinsa-intr-un-film---video_326327.html[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#800080]http://www.manuban.ro/2009/03/invataturi-din-lumea-celor-care-nu-cuvanta/[/COLOR][/SIZE]

Ispita mea este de a iubi mai mult natura si animalele decat pe oameni.

[Adelinne]

În prealabil postat de windorin

Singurul post TV pe care stau (in acele foarte putine momente din viata mea) este Animal Planet. Bineinteles, din cand in cand si Trinitas. Dar postul cu animale nu ma satura, nu pot crede cata minunatie si cate necuvinte izvoraste aceasta lume a animalelor.

Rescriu cele doua link'uri de mai sus. Impresionant.

[SIZE=3][COLOR=#800080]http://www.realitatea.net/imbratisarea-incredibila-a-unui-leu--surprinsa-intr-un-film---video_326327.html[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#800080]http://www.manuban.ro/2009/03/invataturi-din-lumea-celor-care-nu-cuvanta/[/COLOR][/SIZE]

Ispita mea este de a iubi mai mult natura si animalele decat pe oameni.

Te inteleg cu ispita asta...superba imbratisarea...

[sia]

[COLOR=purple][SIZE=2]Ispita mea este de a [COLOR=purple]iubi[/COLOR] mai mult natura si animalele decat pe oameni.[/SIZE][/COLOR] [COLOR=purple]( [SIZE=2][COLOR=black]postat de[/COLOR][/SIZE] [/COLOR][COLOR=#000000]windorin ) [/COLOR]

[COLOR=#000000][SIZE=2]Grea lupta cu ,,ispita ,, asta[/SIZE] .[SIZE=2]Povestea de mai jos ,este un fel[/SIZE] [SIZE=2]de ,,avocat ,, in apararea lui Dorin .[/SIZE][/COLOR]

• [COLOR=#da233d]Din lumea necuvantatoarelor[/COLOR] (http://www.formula-as.ro/2008/818/di.../good-boy-9566 )

[SIZE=4]Good Boy![/SIZE]






E un caine de talie mare, voinic, frumos, bun, curat, harnic, mandru, inteligent si... vagabond. N-are un nume.
Fiecare il striga cum ii trasneste prin cap. Eu ii spun "Good Boy".

De ce?
Pentru ca: * Inghesuit de foame si frig s-a oprit intr-o buna zi, din intamplare (?!?), la usa unei vecine de la parterul blocului in care locuiesc. A primit mancare si o vorba buna, multumind in felul lui. Adica, a inconjurat cladirea vitejeste, latrand zgomotos si apucat dupa orice trecator, de parca ar fi vrut sa spuna: "Atentie! Tocmai am primit un job: sunt paznic de nadejde aici!". Noaptea a facut la fel, ca sa se stie ca e lucrator constiincios si neobosit, ce vrea neaparat sa castige, nu doar dragostea si atentia "sefilor" sai, ci si o promovare in noul post, de care avea mare nevoie. De ce?

Pentru ca: * Good Boy e familist. Unul neobisnuit. Are "familie grea", pe care a hotarat, chiar a doua zi, sa ne-o prezinte. Mai intai a aparut insotit de o catelusa timida, mititica si ascultatoare. Mai apoi, dupa ce au luat masa la cantina populara "La tanti Aneta" (vecina ce mai are-n grija si o "ceata" de porumbei, de vrabiute, si o pisicuta, cu nume de floare, Brandusa), Good Boy si consoarta lui ne-au condus la ei "acasa", un cotlon dosnic, confort III imbunatatit cu zdrente si cartoane "din import", unde asteptau cuminti, ordonati si aliniati, 7 catelusi dolofani si scancitori.

* Incredibil si stupefiant, proaspatul tatic patruped este responsabil, constient foarte de faptul ca e cap de familie, comportandu-se ca atare. Isi iubeste nespus consoarta si puiutii. O insoteste pe Micuta (catelusa lui) zilnic, la masa, si asteapta sa se sature si sa termine ea mai intai de mancat, pazind-o "cot la cot" cu tanti Aneta. Din cand in cand, scoate familia la plimbare, neincapandu-si, evident, in piele de incantare si alergand protector in jurul tuturor.
Nu pot sa nu ma minunez mereu de atata devotament canin, poate si pentru ca, acum multi ani, proaspata mamica a unui strasnic baietel, o buna prietena de-a mea a fost "uitata" (adica parasita) de un sot (depresiv post-natal cu siguranta) foarte ocupat, sef la serviciu, dar nu si acasa, unde un "puiut" dolofan (cu mult prea scancitor) ii ocupase "tronul", intr-o locuinta confort I sporit, cu mobila din import!
Am sentimente fratesti si prietenesti fata de Good Boy. Il iubesc, il inteleg, il respect, il admir. De ce?

Pentru ca: * N-a fost crescut in puf, nici scolit, n-are avere, rude importante sau pedigree, dar s-a descurcat mai mult decat onorabil intr-o viata caineasca, la fel de complicata si de grea ca a noastra, stiind sa atraga atentia asupra calitatilor sale deosebite si gasindu-si fara pile, pe merit, un "loc al lui". (Tot cartierul il iubeste si-i face daruri culinare.) De ce?

Pentru ca: * Latratul lui hotarat si tunator, in toiul zilei sau al noptii, ne da tuturor linistea si siguranta pe care nu ni le ofera patrulele Politiei, alunecand elegant, incolo si incoace, in masini sclipitoare, pe soseaua aflata la cativa pasi de cartierul in care locuiesc.
Invitata acum cativa ani la emisiunea "De 3 x femeie", am fost intrebata de Mihaela Tatu: "De ce frumoasa, desteapta si devreme acasa (adica singura), Cornelia?". Am refuzat atunci sa raspund unei asemenea curioase scotociri prin treburi personale. O fac acum, cu intarziere, dar din toata inima: "Pentru ca n-am intalnit niciodata un barbat "cu caracter", asa ca Good Boy". de CORNELIA BUIUM MIHAILA