Puratatorul de cuvant al Patriarhiei il acuza pe Parintele Justin de habotnicie!

[mihailt]

Cum ziceau cei din Sfanta Scriptura - Vechiul Testament si arata foarte clar si lamurit si Sfantul Grigorie Palama "Viu este Dumnezeu".

Fratilor, citesc si recitesc mesajele noastre..si cand vad cum ne adresam unii..imi vine sa plang.. Parintele Iustin a fost pus sa spuna acestea fara sa stie de ce.. Parintele Arsenie a fost dus cu presul... Nu toti cei care au facut puscarie sutn martiri...Bine ca suntem noi patrioti, suntem noi crestini..stim noi adevarul absolut..vai..vai...vai... Consider ca nu fac decat sa imi adun pacate la cate am deja.. Cunoscandu-i personal si pe unul si pe celalat , nu pot decat sa lacrimez..Cand parintele Iustin mi-a salvat copilul? Cand parintele Arsenie m-a invatat sa merg pe calea dreapta..atunci cum erau?? Sunt sigura ca fiecare dintre noi a [primit la randul sau invataturi/mangaiere de la acesti MARI duhovnici. Acum am ajuns sa spunem acestea....de ce?? DE CE????????? Oare de ce nu vedem ca prin comportamentul nostru (poate fara voie sau din prea mult patriotism...) am ajuns sa punem la indoiala ceea ce pana mai ieri laudam din toata inima?? Pentru mine una e ffff dureros..daca m-ati face pe mine nebuna, nu ar fi nimic dar cand vad..cum vorbiti de acesti parinti..
Iertati-ma si Domnul sa va ierte!

[C.tin]

[COLOR=#800000][SIZE=3]Sfantul Maxim Marturisitorul, nor calauzitor in intunericul generalizat al apostaziei prin tacere.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=#800000][/COLOR]
[COLOR=#800000]MOTTO: “Eu nu doresc ca ereticii sã patimeascã, nici nu mã bucur de rãul lor - fereascã Dumnezeu! - ci mai degrabã mã bucur si împreunã mã veselesc de întoarcerea lor; cãci ce e mai plãcut celor credinciosi, decât sã vadã adunati împreunã pe copiii cei risipiti ai lui Dumnezeu? Nu scriu nici îndemnându-vã sã puneti asprimea înaintea iubirii de oameni - nu as putea sã fiu atât de sãlbatic - ci rugându-vã sã faceti si sã lucrati cele bune pentru toti oamenii cu luare aminte si cu cercare multã si fãcându-vã tuturor toate, dupã cum are nevoie fiecare din voi. Numai un lucru îl voiesc de la voi: vã rog sã fiti aspri si neîndurati fatã de orice ar putea sã ajute la dãinuirea credintei lor nebunesti, cãci socotesc urã fatã de oameni si despãrtire de Dumnezeiasca dragoste ajutorul dat rãtãcirii eretice spre mai mare pierzanie a celor ce se tin de aceastã rãtãcire“. [COLOR=#000000]([/COLOR][/COLOR][COLOR=#000000][COLOR=#0000ff]Sfantul Maxim Marturisitorul [/COLOR][/COLOR]

[C.tin]

“[COLOR=#0000ff]Daca va aparea o vreme de framântare serioasa, atunci Parintii cu viata sfânta vor fi nevoiti sa paraseasca un sinod cazut în totalitate în ratacire. Sa credem ca Parintii acestia au discernamânt si sa ne tinem de marturia lor[/COLOR][COLOR=#0000ff].[/COLOR] [COLOR=#0000ff]Sa nu cadem în deznadejde, va rândui Dumnezeu si episcop si tot ce trebuie pentru ca Biserica sa dainuiasca[/COLOR]. Chiar daca acei episcopi nu se vadesc acum si nu fac deocamdata acte gratuite de marturie triumfalista, [COLOR=#0000ff]ei exista, fiindca Dumnezeu si-a pus deoparte marturisitorii Sai. Asa cum îi avea pe vremea Sfântului Ilie pe cei care nu-si plecasera genunchii lui Baal, asa îi are si în zilele noastre: monahi, monahii, diaconi, preoti, episcopi si credinciosi de rând“.[/COLOR]

[C.tin]

[COLOR=#ff0000]Practic, toţi erau împotriva lui şi a puţinilor săi ucenici. Tot imperiul şi biserica se lepădaseră de Hristos.[/COLOR] Acest bătrân duhovnicesc, deja trecut de şaptezeci de ani, cel mai luminat dascăl al Bisericii de atunci a fost luat la pumni, palme, înjurături şi acoperit, la propriu!, cu scuipat pe tot trupul şi pe toate veşmintele sale de către oamenii împăratului în faţa episcopului. În numele lui Dumnezeu, el a fost prigonit, bătut şi batjocorit. În numele lui Dumnezeu, a fost judecat, „anatemizat”, condamnat la tăierea limbii şi a mîinii drepte! Cel pe care noi astazi il pretuim ca pe unul din cei mai mari Filocalici, autor al unor scrieri teologice de o inaltime greu de ajuns si adesea greu de inteles pentru un crestin obisnuit a fost tratat ca un gunoi… si mult mai rau decat atat, a fost torturat cu bestialitate de catre reprezentantii de atunci ai institutiei ecleziale!
Acum devin foarte limpezi [COLOR=#0000ff]cuvintele Sfântului Nectarie de la Optina[/COLOR], care afirma că în vremurile de pe urmă Biserica o să fie sub chipul unui episcop, unui preot şi unui mirean, ca păstrători ai credinţei drepte. Chiar dacă nu trebuie luate literal, ele trebuie înţelese în sensul unui numar foarte mic de ortodocsi care vor refuza apostazia pana la capat. Vedem din viaţa Sfântului şi aceste acte că rămăsese, în răsărit, singurul mărturisitor al adevăratei credinţe.
Să luăm aminte şi la necesitatea mărturisirii explicite, asa cum este argumentata de insusi Sfântul Maxim, redând un mic fragment din timpul prigonirilor la care a fost expus:
[COLOR=#ff0000]ROILOS: Crede în inima ta cum vrei, nimeni nu te împiedică.[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]MAXIM: Dar Dumnezeu n-a limitat la inimă întreaga mântuire, atunci când a spus: „Cel care Mă va mărturisi înaintea oamenilor şi Eu îl voi mărturisi înaintea Tatălui Meu cel din ceruri” (Mt, X, 32). Iar dumnezeiescul Apostol învaţă spunând: „Cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire” (Rm, X, 10).[/COLOR]

[C.tin]

[COLOR=#ff0000]MAXIM: Dar Dumnezeu n-a limitat la inimă întreaga mântuire, atunci când a spus: „Cel care Mă va mărturisi înaintea oamenilor şi Eu îl voi mărturisi înaintea Tatălui Meu cel din ceruri” (Mt, X, 32). Iar dumnezeiescul Apostol învaţă spunând: „Cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire” (Rm, X, 10).[/COLOR]
Ce frumos ar fi să citească acest text şi cei care îl folosesc pe Sfântul Maxim (si nu numai pe el) pentru a îşi elabora complicatele şi lipsitele de viaţă raţionamente ale filosofiei „iubirismului“, moda fatarnica a zilelor noastre! Pentru că exisă nu puţini care cred că pricep ceva din scrierile filocalice ale Sfântului, foarte contemplative, foarte inalte, dacă ei le percep intelectual. Însă priceperea intelectuală este nimic dacă ea nu este luminată de trăirea prin duh, prin experierea, adică, a acelor principii expuse. Filocalia Sfântului este contemplativă în sensul în care autorul ei trăia şi experia cele descrise acolo, la un nivel de neimaginat pentru cititorii de astăzi. În lipsa experierii, scrierile Sfântului Maxim sunt transformate în filosofie abstractă, lipsită de viaţă, de duh. Cei care citesc astfel scrierile sale contribuie la formarea unei păreri de sine nocive care afirmă că deţin iubirea şi că o şi înfăptuiesc.
O “iubire” găunoasă, estetică, siropoasa, sentimentalista si inchipuita ce se exercită asupra unor “abstractiuni”, nu asupra unor oameni concreti - iubim homosexualii, dar nu pentru că trăim cu ei, ci aşa, de la distanţă, estetic, iubim pe eretici, iubim pe hulitori, în general, ne place sa-i “iubim” mai exaltat tocmai pe cei de care Scriptura zice sa ne ferim si de ale caror pacate sa ne delimitam. Ii “intelegem” si ii “iubim” nu pentru că simţim ceva pentru celălalt, ci pentru că ne place să ne considerăm, la rândul nostru, marginalizaţi şi neînţeleşi, eroi romantici ai unor drame care mângâie orgoilul nostru pitit sub masca smereniei. De fapt este vorba o forma mascata a iubirii de noi insine, [COLOR=#0000ff]asa cum magistral arata Oana Iftime.[/COLOR]
Cât de străină este această “dragoste” de sine de dragostea reală a Sfântului Maxim, acuzat că urăşte, acuzat de încăpăţânare şi calcat în picioare de cei care ziceau “pace, pace”! Si astazi, “atot-iubitorii” si “atot-tolerantii” fata de eretici, sodomiti, pagani, etc. ii zdrobesc, ii ponegresc, ii persecuta si ii urasc de moarte pe fratii lor care indraznesc sa se opuna ideilor gresite si planurilor ticluite de ei. Asta le si da in vileag falsitatea si caracterul inselator al vorbelor mari si frumoase despre iubire (pentru cine are ochi sa vada, [COLOR=#0000ff]dar…[/COLOR]).
Dar duhul scrierilor filocalile ale Sfântului Maxim nu poate fi înţeles decât prin înţelegerea martiriului său, a dragostei nefăţarnice, reale, dusă până la moarte, a Sfântului faţă de Mântuitor şi faţă de noi, Biserica Sa.

[C.tin]

ACTELE PROCESULUI SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL
ŞI A UCENICILOR LUI
Audierea de la palat (655)

“Relatare a acţiunii juridice ce a avut loc între domnul avvă Maxim şi cei dimpreună cu el şi arhonţii (din Senat) în Consiliul Secret:

1. În ziua în care domnul avvă Maxim şi cei dimpreună cu el au fost aduşi pe mare în acest oraş imperial (Constantinopol), pe la apusul soarelui, venind doi „mandatores” (trimişi) împreună cu zece „execubitores” (soldaţi din garda imperială) i-au ridicat din navă dezbrăcaţi şi desculţi şi, despărţindu-i unii de alţii, i-au ţinut în arest în diferite „excubita” (unităţi de gardă). Şi după câteva zile i-au adus la palat şi-l introduc pe bătrânul în locul unde era adunat Senatul şi o mare mulţime, îl pun să stea în picioare în mijlocul arhonţilor aşezaţi jos, iar sakellarul (trezorier al casei imperiale, sakellarul era în Bizanţ echivalentul unui ministru al finanţelor, al administraţiei publice şi al controlului funcţionării instituţiilor imperiale. În procesele de înaltă trădare intentate papei Martin, lui Maxim şi însoţitorilor săi, el joacă şi rolul de prim-procuror imperial. Potrivit „Memorialului lui Teodor Spudeul” care, pentru a-i sublinia cruzimea, îi dă porecla de „Bukoleon” - Taurleu - el se numea probabil Leon) îi spune cu multă mânie şi furie:
- Creştin eşti tu?
Iar el a zis:
- Cu harul lui Hristos Dumnezeul a toate sunt creştin.
Iar acela a zis:
- Nu-i adevărat.
Răspuns-a robul lui Dumnezeu:
- Tu zici că nu sunt. Dar Dumnezeu ştie că sunt şi rămân creştin.
Atunci acela i-a zis:
- Dacă eşti creştin, cum îl urăşti pe împăratul (Constans II, 641-668)?
Răspunzând, robul lui Dumnezeu a spus:
- De unde se vede aşa de evident aceasta? Pentru că ura, ca şi iubirea (agape) de altfel, e o dispoziţie ascunsă a sufletului.


continuarea...

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...i-prin-tacere/

Poate nu am fost bine inteleasa Constantine. Eu NU contest ceea ce spun parintii nici nu am spus nicaieri ca sunt de acord cu atitudinea luata de BOR (daca am facut-o arata-mi mesajul) insa CRITIC CU PARERE DE RAU ATITUDINEA NOASTRA vis-a-vis de parintele Arsenie si Parintele Iustin. Mi se pare deplasat sa spuenm despre asemenea parinti/martiri/sfinti in viata ca sunt dusi cu presul.. Daca eu sau tu sau altul poate fi dus din pricina putinei credinte un asemenea parinte NU poate fi dus. Deci asemenea postari NU fac cinste unui crestin ortodox! Apreciez ravna ta si a fratelui Laurentiu, insa putina atentie si dreapta socoteala in unele afirmatii NU ar strica... Crede-ma SUNT LA CURENT cu ceea ce ase intampla de la insusi parintele Iustin si de la parintele Antim. Adevarat graiti insa, NU sunt de acord cu modul acesta de panica si oarecare "ura" ce reiese din unele postari ale voastre. Ati vazut parintele ARsenie cu cata blandete a vorbit? Il respect pe parintele Iustin...Nu a spus e dus cu presul...sau e altele.. Nu a spus mult cu multe..vorba sfintiei sale.. Acum nadajduiesc ca ai inteles corect pozitia mea.
Bucurii..

[mihailt]

Sora Oana Iftimie nu a inteles la ce se refera Sfantul Maxim Marturisitorul si asta se va vedea din urmatoarele citate ale Sfantului Maxim Marturisitorul.
http://www.crestinortodox.ro/cuvant_...78-p2-new.html

"
[SIZE=2]8. Si zise fratele: Fiindca ai zis, Parinte, ca trebuie sa, punem iubirea fata de tot omul mai presus decat toate cele vazute si decat trupul nostru insusi, cum pot sa iubesc pe cel ce ma uraste pe mine si se intoarce de la mine? Si cum pot sa-l iubesc daca ma pizmuieste si ma inteapa cu ocari si imi intinde viclesuguri si imi pregateste curse? Mi se pare, Parinte, ca acest lucru este prin fire cu neputinta, insasi supararea silindu-ne in chip firesc sa ocolim pe cel ce ne-a suparat. Raspunse batranul: Taratoarelor si fiarelor, purtate incolo si incoace de fire, le este intr-adevar cu neputinta sa nu se fereasca de cel ce le aduce durere. Dar celor facuti dupa chipul lui Dumnezeu si carmuiti de ratiune si invredniciti de cunoasterea lui Dumnezeu, care au primit legea de la El, le este cu putinta sa nu ocoleasca pe cei ce-i supara si sa iubeasca pe cei ce-i urasc. De aceea si Domnul spunand: "Iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine celor ce va urasc pe voi..." si celelalte, nu le-a poruncit ca pe niste lucruri cu neputinta, ci ca pe unele cu putinta. Caci altfel nu ar pedepsi pe cel ce calca aceasta porunca. Si insusi Domnul ne arata aceasta prin fapte, ca si ucenicii Lui, care toti s-au straduit pentru iubirea aproapelui pana la moarte si s-au rugat cu caldura pentru cei ce i-au ucis pe ei. Noi nu putem sa iubim pe cei ce ne urasc, fiindca suntem iubitori de materie si de placere si le punem acestea mai presus de porunca. Ba de multe ori ocolim din pricina acestora si pe cei ce ne iubesc, fiind mai rai ca fiarele si taratoarele. De aceea, neputand pasi pe urmele lui Dumnezeu, nu putem cunoaste nici scopul Lui, ca sa primim puterea.[/SIZE]
"

http://www.crestinortodox.ro/cuvant_...78-p3-new.html
"
12. Dar Domnul, ca un Dumnezeu, cunoscand gandurile lui, nu a urat pe Fariseii pusi la lucru de el (caci cum ar fi facut-o, fiind prin fire bun?), ci prin iubirea fata de ei, batea pe cel ce lucra prin ei, iar pe cei purtati de el nu inceta sa-i sfatuiasca, sa-i mustre, sa-i osandeasca, sa-i planga ca pe unii ce puteau sa nu se lase purtati de el, ci rabdau de bunavoie sa fie purtati din pricina nepasarii.

Blestemat de ei se purta cu indelunga rabdare, patimind se arata ingaduitor si le arata toate faptele iubirii, Iar pe cel ce lucra prin ei il batea cu iubirea de oameni fata de cei purtati de el. O, minunat razboi! In loc de ura arata iubirea si rapune pe tatal rautatii prin bunatate. In acest scop, rabdand atatea rele de la ei, sau mai adevarat vorbind pentru ei, s-a straduit pana la moarte in chip omenesc pentru porunca iubirii si, dobandind biruinta deplina impotriva diavolului, a primit cununa invierii pentru noi. Astfel noul Adam a innoit pe cel vechi. Aceasta este ceea ce zice dumnezeiescul Apostol: "Aceasta sa o cugetati intru voi, ceea ce si in Hristos Iisus..." s.a.m.d.
"

[mihailt]

Dar oare cum au mustrat Sfintii Parinti pe cei de s-au abatut de la dreapta credinta?
Sa vedem pe minunatul Sfant Grigorie Palama care a aratat greselile in invatatura lui Varlaam.
Mai intai i-a scris de mai multe ori personal , fara sa zica in public faptul caci greseste si i-a explicat lamurit in ce constau greselile sale.
Apoi s-a dus si a incercat sa il convinga personal discutand cu Varlaam.
Nu stiu unde sunt scrisorile dar se poate citi de aceasta in "Viata si invatatura Sfantului Grigorie Palama" de parintele profesor Dumitru Staniloae.
Negresit ca a scris si a vorbit initial cu Varlaam cu dragoste si cu duhul blandetii.
Si nu s-a apucat singur si din dorinta lui de a face aceasta Sfantul Grigorie Palama ci pentru ca a fost rugat sa faca aceasta de cei din Sfantul Munte Athos.
Deci iata cum se fac mustrarile crestin-ortodoxe.