Sa ramanem ORTODOCSI pana la capat !

[catalin2]

În prealabil postat de cezar_ioan

Vedeti, de-asta iau eu uneori hotararea (care dureaza din fericire doar cateva clipe) sa ma retrag in fundul unei pesteri si sa urlu acolo ca un lup sau poate pur si simplu sa ma ofer hrana pentru licurici...
Cand vad afirmatii ca aceasta si ca altele asemenea lor... imi vine sa ... sa ce? Sa nimic.
Doamne ajuta!

De fapt Miha-Anca a spus o invatatura aproximativ corecta, nu e o "Monumentala perla a noii dogmatici". Mai departe a explicat si mai corect, Biserica e sfanta, nu e doar o institutie, asta e la alte culte. Iar pacatele credinciosilor nu afecteaza sfintenia Bisericii.
Revenind la afirmatia respectiva, Hristos este Capul Bisericii, iar Biserica este Trupul lui Hristos. Atentie, nu e in mod figurat, la fel cum nici Sfanta Impartasanie nu e in mod figurat Trupul si Sangele Mantuitorului. De exemplu un articol al sfantului Ioan Maximovici: http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...tos-68599.html
Citez: "Cum se poate ca, in acelasi timp, Trupul lui Hristos sa fie si Biserica, si Sfintele Taine? Cum se poate ca, in acelasi timp, credinciosii sa fie madulare ale Trupului lui Hristos - Biserica - si, totodata, sa se impartaseasca cu Trupul lui Hristos in Sfintele Taine?
In ambele situatii, denumirea "Trupul lui Hristos" nu este folosita in sens figurat, ci in sensul cel mai propriu si real al acestui cuvant."

De asemenea, ca tot era un citat al Parintelui Iustin Parvu, care printre altele a spus ca daca nu marturisim ortodoxia ca Sfantul Iustin Popovici, cartea sfantului explica pe larg aceste lucruri, ar trebui citita de toti ortodocsii: http://tineretulortodox.md/wp-conten...cumenismul.pdf

[cezar_ioan]

Am inteles. Voi tine minte pentru totdeauna: "Hristos este B.O.R.!"

Sa credeti voi!...

[cristiboss56]

În prealabil postat de cezar_ioan

Am inteles. Voi tine minte pentru totdeauna: "Hristos este B.O.R.!"

Sa credeti voi!...

Frate Ioane , nu sunt un bun teolog , dar cred ca poate exprimarea unora de aici nu a fost destul de clara , si de aici aceasta "disputa " , utila de altfel !
Pe site exista articole intocmite de teologi referitor la acest aspect , si-mi permit sa dau curs unui astfel de articol , care sper sa fie util cat de cat , cu iertarea de rigoare :

" Constitutia teandrica a Bisericii Hristos si umanitatea unita cu El si in El
a. Biserica, trupul tainic al lui Hristos. Hristos, capul ei.
Biserica e unirea a tot ce exista, sau e destinata sa cuprinda tot ce exista: Dumnezeu si creatie. Ea e implinirea planului etern al lui Dumnezeu: atotunitatea. In ea e eternul si temporalul, ultimul - destinat sa fie coplesit de eternitate; necreatul si creatul, ultimul - destinat sa fie coplesit de necreat, sa se indumnezeiasca; spiritualul de toate categoriile si materia, ultima - destinata spiritualizarii;cerul si pamantul penetrat de cer; nespatialul si spatialul; eu si tu, eu si noi, noi si voi, uniti in "Tu" divin, sau in relatie dialogica directa cu El. Biserica este un eu uman comunitar in Hristos ca Tu, dar in acelasi timp eu-ul ei este Hristos. Biserica este eu-ul rugaciunii tuturor fiintelor constiente: pamanteni, ingeri si sfinti, rugaciunea avand in felul acesta un mare rol unificator. In Biserica, in mine si pentru mine, se roaga toti, si eu ma rog in toti si pentru toti.
In Biserica toate sunt unite, dar neconfundate in aceasta unitate. Biserica e trupul lui Hristos si ca atare e unita cu El si distincta de El. Biserica e imanentul care are in ea transcendentul, comunitatea treimica de Persoane plina de o nesfasita iubire fata de lume, intretinand in aceasta o continua miscare de autotranscendere prin iubire. Biserica este Hristos extins cu trupul Lui indumnezeit in umanitate, sau umanitatea aceasta unita cu Hristos si avand imprimat in ea pe Hristos cu trupul Lui indumnezeit. Daca Fiul lui Dumnezeu n-ar fi luat trup si nu 1-ar fi indumnezeit prin Inviere si Inaltare, ar fi lipsit inelul de legatura intre Dumnezeu si creatie, precum ar fi lipsit iubirea lui Dumnezeu care sa se reverse in noi si sa ne atraga la unirea cu El in iubire.
Biserica are prin aceasta o constitutie teandrica. Continutul ei consta din Hristos cel unit dupa firea dumnezeiasca cu Tatal si cu Duhul, iar dupa firea omeneasca cu noi. Cuprinzandu-se in Ipostasul intrupat al lui Hristos, Biserica poate fi numita Hristos, intelegand pe Hristos cel extins in umanitate. Ea e "Hristos Insusi, Cel ce este dinainte de veci in sanul Tatalui si la plinirea vremii S-a facut om si este si vietuieste pururea cu noi si lucreaza si mantuieste si Se extinde peste veacuri". Cei doi factori, Hristos si umanitatea, sunt atat de uniti in Biserica, incat in Biserica nu poate fi vazut unul fara altul si nu se poate vorbi despre unul fara de celalalt. Despre Hristos se spune ca e cap al Bisericii, iar despre Biserica, ca e trup al lui Hristos. Hristos are in Biserica pozitia de cap, de temelie, de izvor de viata infinita. Orice vorbire despre unul implica pe celalalt si invers. Daca totusi vorbim cand de unul cand de altul, o facem pentru a pune in lumina pozitia speciala pe care o are fiecare in aceasta unitate. Pozitia speciala a lui Hristos in Biserica consta in mod principal in calitatea Lui de cap, de factor care uneste pe credinciosi in Sine ca pe un trup, si in calitate de model si de izvor de putere dupa care se orienteaza si de care se umple si se imprima ei, facandu-se dupa chipul Lui.
Pe cand Duhul Sfant nu a asumat firea umana ca pe un chip al Sau, deci nici nu poate fi cugetat ca un model al omului, Hristos asumand firea umana ca pe un chip al Sau, e cugetat ca un model al omului. Dar omul nu poate deveni in mod actual un chip deplin al lui Hristos fara lucrarea Duhului Sfant, sau fara ajutorul Duhului.
Hristos a devenit capul Bisericii prin faptul ca Ipostasul divin Si-a asumat chipul uman, paga firii noastre, luand ca om o pozitie centrala intre oameni. Dar aceasta pozitie devine eficienta numai intrucat ne poate comunica, prin Duhul, in forma omeneasca, puterea dumnezeiasca si ne poate face sa ne imprimam de El ca de modelul adevarat al omului, de omul indumnezeit. Insa S-a facut cap al Bisericii si prin faptul ca a ridicat aceasta paga lastarea de jertfa, superioara oricarei preocupari egoiste de Sine, si la starea de Inviere, purtand prin aceasta cele doua stari imprimate in mod imbinat in trupul Sau, ca sa ne comunice si noua puterea de a ni le insusi, sau de a ne ridica umanitatea noastra la ele. Iar aceasta inseamna a ridica umanitatea noastra in unirea cu infinitatea lui Dumnezeu cel personal, caci numai prin jertfa, predandu-ne lui Dumnezeu, daramam zidurile care ne inchid in marginirea noastra si intram in comuniune deplina cu Dumnezeu si cu semenii.
Sfantul Apostol Pavel a numit in mod direct pe Hristos cap al Bisericii, "Hristos este capul trupului Bisericii" (I Col. 1, 24 si 18). "Toate le-a supus sub picioarele Lui si pe El L-a dat peste toate cap Bisericii, care este trupul Lui, plinirea Celui ce plineste toate in toti" (Efes. l, 22-23). Sau: "Sa sporim in toate in El, Care este capul Bisericii, in Hristos, din Care tot trupul bine alcatuit si bine incheiat si hranit prin toate legaturile isi savaseste, prin lucrarea potrivita fiecarui madular, cresterea ca trup" (Efes. 4, 15-16). Sau: "Barbatul este cap femeii precum si Hristos este cap Bisericii, trupul Sau, al caruia este Mantuitor" (Efes. 5, 23). In Epistola catre Coloseni (Col. 2, 18-19), Sfantul Apostol Pavel indeamna pe crestini sa nu se lase amagiti de cei ce-i atrag spre puteri inferioare inrobitoare, "in loc sa tina cu putere la Capul de la care tot trupul hranit si bine intocmit isi face cresterea de la Dumnezeu," la Capul de la care primesc puterea cresterii in libertate si iubire.
In alte locuri tot Sfantul Pavel, fara sa numeasca pe Hristos in mod direct "cap" al Bisericii, o spune aceasta indirect prin faptul ca numeste Biserica "trup al lui Hristos" (Rom. 12, 4-8; I Cor. 6, 15-16; 10-17; 12, 12-27; Efes. 1, 22-23; 4, 15-16; 5, 23; Col. 2, 18-19). Numind pe Hristos "cap al Bisericii", Sfantul Apostol Pavel precizeaza ca prin aceasta trupul e plinit, hranit in cresterea si in armonizarea lui, mantuit de Hristos. Hristos e capul trupului in sensul ca "in acest trup se traieste viata cea noua dupa Hristos in Duhul Sfant si in El se procura harul, mantuirea si viata dumnezeiasca a capului, tuturor madularelor trupului."In "capul Hristos" se deschide orizontul infinitatii lui Dumnezeu si, prin El, trupul Bisericii primeste putere de viata si de iubire unificatoare din aceasta infinitate. "Ca urmare, Biserica e inteleasa de ortodocsi ca viata noua in Hristos si in Duhul Sfant, ca unitate a vietii harismatice, intrucat ea este organismul viu, unitar, intreg, trupul lui Hristos, din al carui cap curge viata duhovniceasca cea noua in toate madularele trupului prin lucrarea Duhului Sfant." "Hristos, in calitate de cap, si Biserica formeaza astfel o unitate duhovniceasca, un organism unitar viu si divin omenesc."231 Prin aceasta Hristos e "Mantuitorul" Bisericii, sau al umanitatii adunate in El.
In aceleasi locuri amintite, Sfantul Apostol Pavel ni-L arata pe Hristos drept cap al Bisericii, prin faptul ca prin El Biserica se structureaza ca un intreg armonios (sumbibazovmenon), in care fiecare madular implineste lucrarea corespunzatoare lui (Efes. 4, 15-16; Col. 2, 18-19; Efes. 2, 21).
Legatura sau relatia aceasta nemijlocita a fiecarui credincios cu Hristos, dar numai in cadrul corpului cel unic al Lui, ii uneste pe ei si intreolalta. Pe de alta parte, legatura aceasta nemijlocita cu Hristos, Dumnezeu devenit om, ii face pe ei biruitori peste toate puterile si pornirile care i-ar trage in jos si i-ar tine inchisi in egoismul lor si in orizontul imanent al mortii si al coruptibilitatii. Faptul acesta le inlesneste, la randul lui, unitatea intreolalta in ambianta infinita si libera a Duhului sau a comuniunii iubitoare a Sfintei Treimi."
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...pul-80156.html

[cezar_ioan]

Da, Cristiane, desigur. Totusi, nu despre asta era vorba in duhul respectivelor postari. Formula aceasta geniala, pe care nu o mai repet ca chiar nu-i cazul, spune de fapt cu totul altceva. Ba chiar opusul.

E o mare nenorocire a mintii cand omul, institutia, socialul SE CONFUNDA-se identifica cu Dumnezeu.
E radacina celor mai mari rele.

In fine, nu voiesc sa mai insist.
Atata doar ca nu vreau sa mai aud de o asemenea expresie, oricum ar fi talcuita ea, oricat de mestesugit ar fi invelita... NU, categoric, Hristos nu e BOR! Hristos e Dumnezeu iar BOR e BOR. Cand BOR va avea-va fi nu doar lucrarea, ci si Fiinta lui Dumnezeu, atunci vom mai vorbi... Dar BOR nu e Fiinta lui Dumnezeu, in timp ce Domnul ESTE Fiinta Dumnezeu.

Pana atunci eu pastrez distinctia, ca sa nu ma zapacesc inca si mai mult de cap...:)

P.S. Poate nu strica sa revedem fundamentele dogmatice, din cand in cand. Oare despre BOR e vorba in Evanghelie? S-a rastignit BOR pe Cruce pentru neamul omenesc? Cam cat sange sfant curge zilnic din trupul membrilor BOR pentru mantuirea neamului omenesc?
Hai sa nu fim cu totul ridicoli, oameni buni! sa pastram, macar, delimitarile elementare, cele de bun simt.

Hristos este Dumnezeu, iar BOR e BOR chiar daca Duhul Sfant viaza in Biserica. Nu reduceti pe Dumnezeu, din nou, la omenesc!... Faptul ca Vitza e organic legata de mladitze, nu inseamna sa confundam Persoana cu persoanele, oricat de credincioase si sfintite ar fi ele...
Unde ne este smerenia? De cand Stapanul e una cu robii? De cand Creatorul e una cu creatura?

[cristiboss56]

În prealabil postat de cezar_ioan

"Hristos este B.O.R.!"

Nu numai , ci in cea din Europa de Est sau de Sud-Est , din Asia , din anumite zone din Orientul Mijlociu , Africa , dar mai cu seama in Belarus , Bulgaria , Georgia , Grecia , Macedonia , Republica Moldova , Rusia , Serbia , Munte Negru , precum si in mare parte a Albaniei , cam 30%, Bosnia , cam 32% , si in tari care au apartinut Uniunii Sovietice , tarile Baltice si Asia Centrala , dar si in America de Nord , Europa de Vest , deci nu numai in Biserica Ortodoxa Romana !

Am extras din cartea ”OMUL ȘI DUMNEZEUL-OM” - Sf. Iustin Popovici

Personalitatea veşnic vie a Dumnezeului-om Hristos este Biserica. Biserica este întotdeauna o personalitate şi anume o personalitate divino-umană, un trup şi un suflet divino-uman. Definiţia Bisericii, viaţa Bisericii, scopul ei, spiritul ei, programul ei, metodele ei - toate acestea sunt date în minunata Persoană a Dumnezeului-om Hristos. De atunci, minunea Bisericii este aeeea de a uni organic şi personal pe toţi credincioşii ei cu Persoana lui Hristos; să facă din simţirea lor de sine, simţire de Hristos şi din conştiinţa de sine a lor, conştiinţa de Hristos; viaţa lor să devină viaţa în Hristos şi prin Hristos; sufletul lor să devină suflet în Hristos şi prin Hristos; personalitatea lor să devină personalitate în Hristos şi prin Hristos; în ei să trăiască nu ei înşişi, ci Hristos să trăiască în ei (Galateni 2,20). Misiunea Bisericii este de a întări mădularele ei în nemurire şi veşnicie, făcându-le părtaşe firii lui Dumnezeu (II Petru 1, 4). Misiunea Bisericii este de a crea în fiecare membru al ei convingerea că starea normală a personalităţii omeneşti o constituie nemurirea şi veşnicia, iar nu temporalitatea şi moartea, şi că omul este un călător care prin moarte şi temporalitate înaintează spre nemurire şi spre veşnicie.

Biserica este veşnicia divino-umană întrupată în limitele timpului şi ale spaţiului. Se găseşte în lumea aceasta, dar nu este din lumea aceasta (loan 18,36). Se găseste în lumea aceasta, pentru ca să ridice lumea aceasta sus, de unde vine ea insaşi. Biserica este ecumenica, catolică [universală, sobornicească], divino-umană, veşnică, de aceea constituie o blasfemie de neiertat împotriva lui Hristos şi a Duhului Sfânt a face din Biserica o instituţie naţională, a o restrânge la scopul şi metodele naţionale meschine, limitate şi trecătoare. Scopul ei este supranaţional, ecumenic, pan-uman: acela de a uni în Hristos pe toţi oamenii, pe toţi, fară excepţii pe motiv de naţionalitate, seminţie sau clasă socială: "Nu mai este iudeu, nici elin, nu mai este sclav, nici liber, nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască; căci voi toţi sunteţi una în Hristos Iisus" (Galateni 3,28), pentru că Hristos este "toate în toţi" (Coloseni 3, 11).

Metodele acestei uniri pan-umane, a tuturor oamenilor in Hristos sunt date de Biserica în Sfintele ei Taine şi în Nevoinţele [virtuţile] ei divino-umane. Şi, într-adevăr, Taina Sfintei Euharistii concentrează, delimiteaza şi constituie metoda lui Hristos şi mijlocul pentru unirea tuturor oamenilor: prin această taină omul se uneşte în chip organic cu Hristos şi cu toţi credincioşii. Iar prin exercitarea personală a virtuţilor divino-umane: ale credinţei, rugăciunii, postului, dragostei, blândeţii, atotmilostivirii şi a milosteniei, omul se consolidează în această unitate, se menţine în această sfinţenie, trăieşte el însuşi personal pe Hristos ca pe unitate a personalităţii lui şi ca pe fiinţa unităţii lui cu celelalte mădulare ale sfântului Trup al lui Hristos, care este Biserica.

Biserica este personalitatea Dumnezeului-om Hristos, un organism divino-uman, iar nu o organizare omenească. Ca personalitate a Dumnezeului-om, ca şi trupul Dumnezeului-om, Biserica e indivizibila. De aceea, constituie o eroare fundamentală ca organismul divino-uman indivizibil al Bisericii să se împartă în mici organizaţii naţionale. În mersul lor de-a lungul istoriei, multe Biserici locale s-au mărginit la naţionalism, la scopuri şi metode naţionale. Multe Biserici, printre care şi a noastră. Biserica s-a adaptat poporului, în timp ce regula este contrariul: poporul trebuie să se adapteze Bisericii. Şi Biserica noastră a făcut de multe ori greşeala aceasta. Dar ştim ca acestea au fost “neghinele" vieţii noastre bisericeşti, "neghine" pe care Domnul nu le dezrădăcinează, ci le lasă să crească împreună cu grâul, până la la seceriş (Matei 13,22-30). Stim, de asemenea - căci Domnul ne-a învăţat - că neghinele acestea vin de la duşmanul nostru dintru început care e şi duşmanul lui Hristos, diavolul (Matei 13,25-28). Dar această cunoştinţă nu ne slujeşte la nimic dacă nu se transformă în rugaciunea ca Hristos să ne păzească pe viitor de a deveni semănători şi cultivatori ai unor asemenea neghine.

Este de acum timpul, este ceasul al doisprezecelea, ca reprezentanţii noştri bisericeşti să înceteze de a fi exclusiv sclavi ai naţionalismului şi de a fi arhierei şi preoţi ai Bisericii celei Una, Sfânta, Catolică [Sobornicească, Universală] şi Apostolică. Misiunea Bisericii dată de Hristos şi realizată de Sfinţii Părinţi este aceea de a face să prindă rădăcini şi de a cultiva în sufletul poporului simţământul şi cunoştinţa faptului că fiecare membru al Bisericii Ortodoxe este o persoană catolică [sobornicească, universală], o persoană veşnică şi divino-umană; că este al lui Hristos şi, pentru aceasta, frate al tuturor oamenilor şi slujitor al tuturor oamenilor şi al tuturor făpturilor. Acesta este scopul Bisericii dat de Hristos; orice alt scop nu este de la Hristos, ci de la Antihrist. Pentru că Biserica noastră locală să fie Biserica lui Hristos, Biserica Catolică [Universală, Sobornicească], ea trebuie să realizeze necontenit acest scop în poporul nostru. Dar care sunt mijloacele cu care poate ea realiza acest scop divino-uman? - Mijloacele nu sunt altele decât iarăşi cele divino-umane, pentru că scopul divino-uman se poate realiza exclusiv cu mijloace divino-umane, şi niciodată cu mijloace omeneşti sau de alt fel. În acest punct Biserica se deosebeşte esenţial de tot ce-i omenesc, de tot ce-i pământesc.

[cristiboss56]

În prealabil postat de cezar_ioan;497941

[B

E o mare nenorocire a mintii cand omul, institutia, socialul SE CONFUNDA-se identifica cu Dumnezeu.
E radacina celor mai mari rele.[/b]

Corect , foarte corect , dar aici , in aceasta chestiune , nu vorbim de B.O.R - institutie , ci Biserica Ortodoxa a noastra a romanilor si cum am postat mai sus si de celelalte Biserici Ortodoxe !
Doamne ajuta !

[cezar_ioan]

În prealabil postat de ovidiu b.

Am extras din cartea ”OMUL ȘI DUMNEZEUL-OM” - Sf. Iustin Popovici

Personalitatea veşnic vie a Dumnezeului-om Hristos este Biserica. Biserica este întotdeauna o personalitate şi anume o personalitate divino-umană, un trup şi un suflet divino-uman. Definiţia Bisericii, viaţa Bisericii, scopul ei, spiritul ei, programul ei, metodele ei - toate acestea sunt date în minunata Persoană a Dumnezeului-om Hristos. De atunci, minunea Bisericii este aeeea de a uni organic şi personal pe toţi credincioşii ei cu Persoana lui Hristos; să facă din simţirea lor de sine, simţire de Hristos şi din conştiinţa de sine a lor, conştiinţa de Hristos; viaţa lor să devină viaţa în Hristos şi prin Hristos; sufletul lor să devină suflet în Hristos şi prin Hristos; personalitatea lor să devină personalitate în Hristos şi prin Hristos; în ei să trăiască nu ei înşişi, ci Hristos să trăiască în ei (Galateni 2,20). Misiunea Bisericii este de a întări mădularele ei în nemurire şi veşnicie, făcându-le părtaşe firii lui Dumnezeu (II Petru 1, 4). Misiunea Bisericii este de a crea în fiecare membru al ei convingerea că starea normală a personalităţii omeneşti o constituie nemurirea şi veşnicia, iar nu temporalitatea şi moartea, şi că omul este un călător care prin moarte şi temporalitate înaintează spre nemurire şi spre veşnicie.

Biserica este veşnicia divino-umană întrupată în limitele timpului şi ale spaţiului. Se găseşte în lumea aceasta, dar nu este din lumea aceasta (loan 18,36). Se găseste în lumea aceasta, pentru ca să ridice lumea aceasta sus, de unde vine ea insaşi. Biserica este ecumenica, catolică [universală, sobornicească], divino-umană, veşnică, de aceea constituie o blasfemie de neiertat împotriva lui Hristos şi a Duhului Sfânt a face din Biserica o instituţie naţională, a o restrânge la scopul şi metodele naţionale meschine, limitate şi trecătoare. Scopul ei este supranaţional, ecumenic, pan-uman: acela de a uni în Hristos pe toţi oamenii, pe toţi, fară excepţii pe motiv de naţionalitate, seminţie sau clasă socială: "Nu mai este iudeu, nici elin, nu mai este sclav, nici liber, nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască; căci voi toţi sunteţi una în Hristos Iisus" (Galateni 3,28), pentru că Hristos este "toate în toţi" (Coloseni 3, 11).

Metodele acestei uniri pan-umane, a tuturor oamenilor in Hristos sunt date de Biserica în Sfintele ei Taine şi în Nevoinţele [virtuţile] ei divino-umane. Şi, într-adevăr, Taina Sfintei Euharistii concentrează, delimiteaza şi constituie metoda lui Hristos şi mijlocul pentru unirea tuturor oamenilor: prin această taină omul se uneşte în chip organic cu Hristos şi cu toţi credincioşii. Iar prin exercitarea personală a virtuţilor divino-umane: ale credinţei, rugăciunii, postului, dragostei, blândeţii, atotmilostivirii şi a milosteniei, omul se consolidează în această unitate, se menţine în această sfinţenie, trăieşte el însuşi personal pe Hristos ca pe unitate a personalităţii lui şi ca pe fiinţa unităţii lui cu celelalte mădulare ale sfântului Trup al lui Hristos, care este Biserica.

Biserica este personalitatea Dumnezeului-om Hristos, un organism divino-uman, iar nu o organizare omenească. Ca personalitate a Dumnezeului-om, ca şi trupul Dumnezeului-om, Biserica e indivizibila. De aceea, constituie o eroare fundamentală ca organismul divino-uman indivizibil al Bisericii să se împartă în mici organizaţii naţionale. În mersul lor de-a lungul istoriei, multe Biserici locale s-au mărginit la naţionalism, la scopuri şi metode naţionale. Multe Biserici, printre care şi a noastră. Biserica s-a adaptat poporului, în timp ce regula este contrariul: poporul trebuie să se adapteze Bisericii. Şi Biserica noastră a făcut de multe ori greşeala aceasta. Dar ştim ca acestea au fost “neghinele" vieţii noastre bisericeşti, "neghine" pe care Domnul nu le dezrădăcinează, ci le lasă să crească împreună cu grâul, până la la seceriş (Matei 13,22-30). Stim, de asemenea - căci Domnul ne-a învăţat - că neghinele acestea vin de la duşmanul nostru dintru început care e şi duşmanul lui Hristos, diavolul (Matei 13,25-28). Dar această cunoştinţă nu ne slujeşte la nimic dacă nu se transformă în rugaciunea ca Hristos să ne păzească pe viitor de a deveni semănători şi cultivatori ai unor asemenea neghine.

Este de acum timpul, este ceasul al doisprezecelea, ca reprezentanţii noştri bisericeşti să înceteze de a fi exclusiv sclavi ai naţionalismului şi de a fi arhierei şi preoţi ai Bisericii celei Una, Sfânta, Catolică [Sobornicească, Universală] şi Apostolică. Misiunea Bisericii dată de Hristos şi realizată de Sfinţii Părinţi este aceea de a face să prindă rădăcini şi de a cultiva în sufletul poporului simţământul şi cunoştinţa faptului că fiecare membru al Bisericii Ortodoxe este o persoană catolică [sobornicească, universală], o persoană veşnică şi divino-umană; că este al lui Hristos şi, pentru aceasta, frate al tuturor oamenilor şi slujitor al tuturor oamenilor şi al tuturor făpturilor. Acesta este scopul Bisericii dat de Hristos; orice alt scop nu este de la Hristos, ci de la Antihrist. Pentru că Biserica noastră locală să fie Biserica lui Hristos, Biserica Catolică [Universală, Sobornicească], ea trebuie să realizeze necontenit acest scop în poporul nostru. Dar care sunt mijloacele cu care poate ea realiza acest scop divino-uman? - Mijloacele nu sunt altele decât iarăşi cele divino-umane, pentru că scopul divino-uman se poate realiza exclusiv cu mijloace divino-umane, şi niciodată cu mijloace omeneşti sau de alt fel. În acest punct Biserica se deosebeşte esenţial de tot ce-i omenesc, de tot ce-i pământesc.

Multumesc pentru acest lamuritor mesaj, Ovidiu!
Iata, e cu totul altceva acum.
Sper ca se citeste limpede in finalul textului: "că Biserica noastră locală să fie Biserica lui Hristos" (nu spune ca este Hristos, ci spune ca este a lui Hristos). Mai sus spune si ca orice credincios este al lui Hristos (iar nu ca este Hristos).
In concluzie, Hristos nu este BOR. Si nu va fi in vecii vecilor! AMIN+

[cezar_ioan]

În prealabil postat de cristiboss56

Corect , foarte corect , dar aici , in aceasta chestiune , nu vorbim de B.O.R - institutie , ci Biserica Ortodoxa a noastra a romanilor si cum am postat mai sus si de celelalte Biserici Ortodoxe !
Doamne ajuta !

De acord, Cristian, foarte de acord. Si cred ca postarea lui Ovidiu aduce la timp cuvantul Sfantului, dincolo de care nu mai am decat un singur lucru de spus: Slava lui Dumnezeu!

[arwein]

Sf. Iustin Popovici?