Prietenia

http://www.crestinortodox.ro/Asculta...enie1-163.html
http://www.crestinortodox.ro/Asculta...enie2-164.html
http://www.crestinortodox.ro/Asculta...enie3-165.html

Din Cuvantul funebru al lui Grigorie de Nazianz pentru prietenul sau, Vasile cel Mare

Mai tarziu, cand dupa trecerea timpului ne-am marturisit reciproc aspiratiile intime si ca tinta straduintelor noastre este filosofia, [COLOR=#ff00ff]din acea clipa am avut totul in comun; traiam sub acelasi acoperamant, mancam la aceeasi masa, aveam aceleasi pareri, traiam in deplina armonie si ne spoream reciproc, cu multa ravna, dragostea unuia catre celalalt[/COLOR]. Iubirile trupesti, intrucat au baza trecatoare, trec si ele intocmai ca florile de primavara, deoarece nicio flacara nu dainuieste mai mult decat materia care o produce, ci se stinge indata ce materia combustibila s-a consumat; tot asa se petrece lucrul si cu dragostea, se stinge indata ce s-a consumat jarul ei. Dimpotriva, [COLOR=#3366ff]iubirile curate si placute lui Dumnezeu, avand o temelie solida, sunt cu mult mai durabile si, cu cat se dezvaluie mai mult frumusetea lor, cu atat mai mult se leaga de ele si leaga si intre ei pe cei ce iubesc aceleasi lucruri. [/COLOR]
Aceasta este, doar, legea dragostei celei mai presus de noi. Asa fiind raporturile dintre noi si pe astfel de <<columne de aur fiind sprijinita aceasta cladire solida>> cum zice Pindar, progresam mereu, folosindu-ne de de ajutorul lui Dumnezeu si de dragostea noastra.
O, cum sa nu vars lacrimi cand imi aduc aminte! Pe amandoi ne imboldeau aceleasi sperante spre invatatura, adica spre ceea ce-i mai dorit de oameni, si cu toate acestea invidia era departe de noi, fiind impinsi numai de ravna. [COLOR=#ff0000]Ne luptam intre noi nu pentru intaietate, ci ne luam la intrecere cum sa ne-o atribuim unul altuia, intrucat fiecare socotea gloria dobandita de celelalt ca si a sa proprie. Se parea ca avem amandoi un singur suflet, care punea in miscare doua trupuri. Chiar daca ar trebui sa nu credem pe cei ce afirma ca <<toate sunt in toti>>, in cazul nostru este de crezut ca fiecare din noi eram in celalalt si prin celalalt. Un singur lucru urmaream amandoi: virtutea si realizarea sperantelor viitoare, sa traim adica viata viitoare inainte de a fi parasit pe cea de aici.[/COLOR]
Cu privirile atintite spre aceasta tinta, numai spre atingerea ei ne calauzeam toata activitatea si toata viata noastra, urmand poruncile legii si atatandu-ne unul altuia barbatia; si daca n-ar fi fost prea mult din partea mea, as afirma ca fiecare eram pentru celalalt norma si dreptar, dupa care judecam ce este bun si ce nu. Petreceam si noi cu prieteni, dar nu cu cei desfranati, ci cu cei cumpatati; nu cu cei scandalagii, ci cu cei mai cuminti si cu care petrecerea ne era de folos, dandu-ne bine seama ca mai usor poti contracta viciul decat sa te deprinzi cu virtutea, dupa cum mai usor capeti boala decat sa redobandesti sanatatea. …”

Am deschis acest topic ca raspuns la "durerea" ancai.
"Cat trebuie ca va iubeste Dumnezeu pe voi, cei, care aveti "langa casa" asemenea Sfinti." ( de la topicul Parintele Paisie Olaru)
Iata cat de frumos ne vorbesc sfintii despre puterea comuniunii si a iubirii, despre prietenia adevarata.

Intr-unul dintre cuvintele de invatatura ale Parintelui Porfirie se distinge limpede aceasta dragoste dumnezeiasca, profunda sa dispozitie iubitoare fata de persoana lui Iisus Hristos, dar si fata de semenii sai. In acel cuvant de invatatura ce s-a pastrat inregistrat pe caseta, printre altele parintele spune: [COLOR=Red]"Astfel trebuie sa-L vedem pe Hristos. Ca pe un prieten si un frate al nostru, fiindca El este tot ce e mai bun si mai frumos. El este totul[/COLOR]. Ne este prieten si o proclama: "Voi sunteti prietenii Mei. Nu intelegeti? Suntem frati. Eu nu tin iadul in mana si nu va inspaimant, ci va iubesc. Si voiesc sa va bucurati de viata impreuna cu Mine". Acesta este Hristos. Nu este nici mahnire, nici tristete, nici introvertire. Hristos este viata... este TOTUL. El este bucuria, este Lumina cea adevarata care il face pe om sa se bucure, sa zboare, sa priceapa toate lucrurile, sa ii inteleaga pe toti oamenii, sa sufere pentru toti, sa vrea sa fie toti cu el si alaturi de el.
Iubiti-l pe Hristos si sa nu vreti nimic in locul iubirii Sale"

Parintele Porfirie.

spunea Batranul. "Cand vine Hristos la noi si ni se salasluieste in suflet, acesta se schimba. Vietuieste liber peste tot, in stele, dar si in lumea duhovniceasca si in tot universul. Poate vorbi la telefon cu cineva din Africa de Sud sau din Oceanul Indian, Spunandu-i cate se intampla in casa aceluia, ce ii fac rudele si familia, desi se afla aici". Acest lucru minunat i se intampla si Parintelui Porfirie; desi era cu trupul aici, in acelasi timp se afla duhovniceste la sute si mii de kilometri departare, unde vedea persoane si situatii pe care mai apoi le descria. Ne-am putea intreba cum e cu putinta sa se intample un asemenea lucru si anume sa se afle simultan in doua locuri aflate la mare departare. Raspunsul il da cuviosul parinte: [COLOR=Red]"Atunci cand vine Hristos si se salasluieste in noi, ne aflam pretutindeni, impreuna cu Hristos".
[COLOR=Black]

[/COLOR][/COLOR]

Prietenia este ca..un capot vechi si uzat in care te infasori cand "lumea" ti se pare rece.. Imi spunea cineva recent ca prietenul e ca vinul vechi..daca nu il bei tu il va bea un altul..insa eu ma intreb, Oare nu fiecare om isi are pastrat deoparte picatura sa de vin? Prietenia nu tine de timp, spatiu ci ea apartine Inimii. Mereu prezenta, mereu VIE mereu activa. Prietenia adevarata este un Dar, un Dar ce isi are radacina in Hristos.

[cristiboss56]

Mai cam toate, ce au la baza iubirea, isi au radacina in Hristos. Prietenia in sensul adevara al cuvantului, a cam devenit floare rara. Raceala relatiilor dintre oameni, isi are cauza in insasi societatea consumista, unde goana dupa arginti a devenit prioritara. Mult prea usor folosim termenul de prietenie. Spunem mult prea usor si fara acoperire reala, cuvantul prieten. Nu ma mira, pentru ca insasi fratii de sange intru rudenie, se manifesta din ce in ce mai mult cu instrainare, cu raceala, intr-o lume patimasa, indepartata in mare parte de Dumnezeu.