Arhimandrit Ioanichie Balan

Parintele Ioanichie a avut o foarte mare influenta asupra ravnei mele duhovnicesti. Il cunosc din anul 1985 de cand am intrat in viata monahala. Adesea mergeam la parintele la chilie pentru binecuvantari si spunea smerit:
“Mergeti la Pr. Paisie, la Pr. Cleopa…. eu nu sunt nimic, cel mai mare pacatos sunt.. ( de aceea a ales sa vorbeasca toata viata sa despre parinti si NU despre sine...roada vieti sfintiei sale a fost FAPTA)

Foarte multi tineri il inconjurau cu intrebarile, cum sa infrunte patimile si ispitele vietii. Odata ne-a spus (mie si celor doua surori ce erau cu mine); [COLOR=Red]In numele Preasfintei Treimi mergeti la mansatire.[/COLOR] [COLOR=Red]Mare ne-a fost mirarea cand am ajuns la mansatire care avea hramul chiar Sfintei Treimi.[/COLOR] Tarziu fiind deja bolnav, am mers la chilie cu inca doua maici pentru binecuvantare. Ne-a vorbit tainic [COLOR=Red](desi multi spuneau ca nu mai stie de el)[/COLOR] raspunzand la intrebarile pe care NICI NU APUCASEM SA LE PUNEM. La plecare ne-a dat fiecaruia cate ceva. Mie o icoana cu Sf. Pantelimon (spunandu-mi ca imi va fi de ajtor prin spitale…cum a si fost la scurt timp) unei surori o carte despre statornicie (astfel ajutandu-o chiar in problema ei) iar celei de a treia dspre ascultare. Astfel parintele a rezolvat necazurile noastre inainte de a I le spune noi. Am plecat managaiate de blandetea si dragsotea parintelui.
( Maica N) Din cartea “In memoriam” Parintele Ioanichie Balan

Sfarsitul unui mare avva!
Pr.Dr.Tudor Ciocan
.............De prin preajma pomenirii Sfantului Cuvios Ioanichie Cel Mare, parintele a intrat di pricina bolii intr-o alta stare spirituala. Era un fel de a se pregati de intrarea in linistea luminoasa a Imparatiei Cerurilor. Nu s-a mutat la Domnul in acesta zi pe de o parte pentru ca promisese ucenicului de chilie ca il va astepta pana va reveni din pelerinaj (plecase cu 2 saptamani inainte) iar pe de alta parte pentru ca, suferinta ce o dusese in ultimile saptamani in TACERE si NEDERANJAND pe nimeni a fost asemenea focului lamuritor de care ne vorbeste apostolul.[COLOR=Red].Mutarea sa la Domnul s-a facut tihnit, cum i-a fost dealtfel si ultima parte a vietii. Respiratia i-a devenit din ce in ce mai usoara, pana cand duhul a iesit lin din trupul acesta pieritor, inaltandu-se mai presus de cerul lumii acesteia.. ajungand in mainile Tatalui Ceresc..[/COLOR]

http://victoroncea.wordpress.com/

[costel]

[COLOR=#800080]http://video.crestinortodox.ro/Parin...-20000445.html[/COLOR]


http://video.crestinortodox.ro/Parin...-20000543.html


http://video.crestinortodox.ro/Cuvan...-20000446.html

Multumim Costel! Scriindu-va voua dragi colegi de forum am revazut cu ochii inimii o scena petrecuta acum 9 ani (cred) intre mine si parintele Ioanchie. Imi amintesc ca il suparasem si nu mai indrazneam sa merg ptr binecuvantare la sfintia sa. Cum stateam eu asa pitita intr-un colt si privind oamenii ce il inconjurau numai ce aud cum ma striga; jenica crezi ca daca te-ai ascuns eu nu te vad?? Preacuvioase parinte Ioanchie mijloceste pentru noi pacatosii.

Va recomand cu drag acesta carte;
http://www.cartiortodoxe.ro/cartea-c...memoriam-.html

[C.tin]

Da, Jenica pe acest topic deschis de tine adaug si eu cateva randuri...

Vesnica pomenire vrednicului nostru Parinte Ioanichie, care implineste un an de cand ne-a parasit trupeste...

"Iubite frate muritor,
De vei vedea un calator
Cu hainele cernite, singurel
Descult, flamand
Si insetat
Te rog sa ai mila de el
Ca poate-I un calugar! [...]"

http://poezie-crestina.tripod.com/id27.html