Sursa - Primordial (Schiță de roman experimental)

[Seraphim7]

V 8


Coborî din tren și văzuse scris mare pe gara Râmnicu Vâlcea…

Deja visul erau aproape împlinit, instinctiv merse direct către primul polițist pe care îl văzuse din două motive.

Unul ar fi să ceară informații, fiindcă era înclinat mereu să se încreadă in general in surse “oficiale” și al doilea motiv voia să verifice dacă nu cumva este inclusiv poliția pe urmele lui.

Polițistul îl privi scurt și îl îndemnă spre autogară de unde putea să ia un autobuz spre destinația lui.

Polițistul mânca un hamburger ,și văzu în spatele acestuia un magazin și un fast-food.

Foamea îl cam lovea pe Z,și cam uitase de acest aspect până acum ce îl lovea mirosul de carne prăjită.

Avea 100 de lei primită pe peronul gării de Nord,și foame învinsese, își lua un Coca Cola și un hamburger.

Îmbucă cu pofta din acel hamburger și dădu pe gât jumatea din sticla rece de cola la 0,5.

Și pași cu încredere și mai energizant pe acel pod, către autogara care nu era foarte departe.

Era undeva pe la ora 9 și ceva.Ajuns în autogara dădu repede in tur să vadă ce autobuze sunt și ce scrie pe ele.

Întrebă câteva persoane in legătură cu ce autobuz ar trebui să ia spre destinația lui.

Până la urmă alfă că doar la 13:30 va pleca în autobuz în acea direcție.

Eh, până la urmă va aștepta,se pusese pe o bancă și răsfoi prin cărțile pe care le avea.

Însă deja cărțile nu reușeau să-l scoată din realitatea în care era,deja el acum practic trăia ceva mult mai intens decât ce era în ele.

Așteptarea îl pusese pe gânduri,avea momente când se rupea de metaviziunea lui și se trezea într-o realitate unde era un simplu copil fugit de acasă.

Nu mai vedea “visul” cu vedea doar oameni,un oraș necunoscut, și pe sine însuși cu un ghiozdan în spate mergând spre nicăieri.

Însă se ținea tare,era aproape ora 12,mai bău din acel cola rămas pe fundul sticlei, parcă acel hamburger nu-i potolise de tot foamea.

“Trebuie sa fiu tare”

Își zicea el,și se forță să intre iar în starea de “ascet” de luptător.

“Am ajuns până aici, merg până la capăt”

Ajunsese și autobuzul pe care scria destinația lui, oamenii începeau să urce.

Mersese și Z spre el,se uită din nou pe ce scria acolo , urcă plăti, întrebă și șoferul ca sa fie sigur,aceata îi confirmă, însă îi atrase atenția că autobuzul merge doar până în acea localitate, însă de acolo și până la destinația lui Z mai erau aproximativ vreo 6 km.

Z aflase acest aspect și de la alte persoane pe care le întrebase.

Totuși plăti biletul, urcă în autobuz și se așezase încrezător.

Era ora 13:25 in câteva minute vor pleca, probabil în mai puțin de o ora vor ajunge și până seara va avea timp sa ajungă pe jos la destinație.

Autobuzul plecă, ieși din Râmnicu Vâlcea,și o lua la un momentdat le un drum care tot urca, erau niște peisaje minunate.Toate grijile dispăruseră pentru Z,se simțea din ce in ce mai aproape.

Însă timpul zbură și Z,vede că toată lumea coboară, șoferul îl anunță și pe Zi, că el se va întoarce înapoi și că aici este capăt de drum unde va trebui să coboare și el.

Z coborî, autobuzul plecă și oamenii s-au împrăștiat fiecare spre casele lor.

Acum era singur,drumul era înclinat, câteva case și încet începu să pășeasca.

Mai trecea câte o mașină, însă niciuna nu a oprit,dar nici Z nu făcea semn in acest scop.

Voia să parcurgă pe jos tot drumul,care devenea din ce in ce mai pitoresc.

Frasini de o parte și de alta a drumului,un pârâu ce curgea la vale,ici colo câte o casa și în câine ce lătra prietenos.

Cate un om,pe care Z îl saluta,și mai o mașină urca sau cobora.

Nu-l mai interesa acum nimic pe Z,nici de unde a plecat,nici unde merge,era pe drumul,iar drumul era magnific.

In sfârșit vede o biserică, merge spre ea și vede o femeie ieșind din biserica și în urma ei un preot.

Devine confuz, însă totuși se îndreaptă spre biserica și se întâlnește cu o persoană pe care o întrebă ceva.Persoana îl lămurește,iar Z se întoarce înapoi la drum și își continuă urcarea, mult mai relaxat.

Nu mai era mult, știa acum exact cat mai are.

Și nu după mult timp vede,o tablă mare, albastră pe care scrie ceva,și atunci știe că după ce depășește acea tablă,mare parte din problemele lui se vor rezolva.

Nici mama,nici bunica,nici verișoara nu îl vor mai putea atinge.

Acum pășise într-un loc unde cel puțin din acest punct de vedere era securizat.

Sanctuarul apăru în fața lui Z,acea fortăreață spre care pornise era acum in fața ochilor săi și mai avea câțiva pași până când era dincolo de zidurile ei.

Acest tip de construcție Z nu îl mai văzuse niciodată în realitate,ci doar in documentarele de pe Trinitas.

Intrase imediat în fortăreața și în mijlocul ei direct biserica.Nu statu mult pe gânduri și pășise in biserica.

Instant îl lovise pictura,care era iarăși totul diferită de cea văzuse până atunci, aici era clar mâna de profesionist, ceea ce ce avea să afle mult mai târziu când va studia și arta.

Ieșise din biserica,și mersese direct la primul călugăr, spunându-i ce are de gând.

“As vrea să intru în mănăstire,as putea vorbi cu Părintele Stareț?”

[Seraphim7]

V 9

A doua zi m-am trezit extrem de odihnit, reconfortant,A era plecat deja la cursuri.Insa voiam să-l întreb ce văzuse exact in ochii mei.

“Ba ce l-ai speriat pe A, aseară că a venit prea devreme înapoi, te-a lăsat acolo?”

“Da știu io…”
“Da o zis că aveai ochii roșii “

“O intrat dracu in el,ce să aibă “, replică cu alt coleg, după care am inceput toți să râdem.

Însă,eu eram diferit asta era clar,și începeau și ceilalți să observe asta.

O voce interioară se trezea in mine,una care nu mă mai lăsa să-mi fie frica de absolut nimic.

Nu era despre violența, despre răutate, despre a face rău.

Era sâmburele rebeliunii ce era latent in mine,acea furie a slăbiciunii,a traumelor,a greutăților,a tuturor lucrurilor care au fost mereu împotriva mea.

Acum toate acestea erau arse de acest dragon trezit.

Până la urmă apare și A,mai spre seară, între timp eu primeam apeluri de la familie,la care nu răspundeam.

“Răspunde mă Z,ca iară te trezești cu mama ta la ușă,zise B”

Au mai fost cazuri în care nu răspundeam cu săptămânile și până la urmă mă trezeam cu mama la ușă.

“Bine măi hai că-i sun!”

Practic eu eram un studiu de caz pentru colegii de cameră, fiindcă întruchipăm tot ce ei nu erau.Nu mergeam la cursuri,mai dădeam uneori pe la examene însă fără să învățăm mare lucru, decât poate citeam uneori cu o zi înainte,însă doar programa să știu despre ce vor fi subiectele,și luam chiar dacă nu 10, fiindcă nu îmi putea da fiindcă nu aveam prezențe și nu făceam lucrările pentru seminar,dar întotdeauna luăm 8 sau 9.

Deasemenea eram un rebel asumat, chiar dacă totuși rămăsese la Teologie.

Deși ulterior voi renunța la Teologie pentru Litere, însă voi rămâne tot în grupul lor, fiind tot colegi de camera.

Până la urmă sun pe mama, nu-mi răspunde,dar în schimb mă sună imediat bunica.

“Vai, dragul bunicii că nu ne-ai mai răspuns…”

Și continuă ea cu tot textul, spre deliciul colegilor,care auzeau tot fiindcă ea vorbea tare la telefon încât o auzea toată strada.

“Am fost la un popă și uite ce mi-o zis”!

“Lasă că între popi is eu aici “

Nici nu apuc sa termin și ea continuă..

“Vai de mine Z,o zis că Cel Rău s-o băgat până în fundul sufletului tău, că s-o agățat de tine “

Colegii au înlemnit,A care abia ajunsese în mijlocul discuției,numa înghițiea în gol,și a ieșit imediat afară, spre amuzamentul colegilor.

“Ce-ai făcut tu pe acolo ,dragu bunicii?”

“S-o dat cu dracu “ strigă încet un coleg, rezultând într-un râs zgomotos general.

“Stai liniștită bunică, că tot îi bine,nu te lua după toți popii “

In fine,mai schimba și Z, subiectul,bunica îl așteaptă acasă,îl îndeamnă să meargă să-i citească popii de pe la facultate…

A intră iar…

“Mă v-am zis io, nu-i de glumă, citiți mă voi ceva rugăciuni, faceți ceva”

Ceilalți colegi erau totuși mai raționali, deși studenți la teologie,A era mai superstițios, deși student la Matematica.

Z, știa că deja tranziția s-a efectuat, totul funcționează,era în cealaltă tabără, și lucrurile sunt cat se poate de reale.

Însă tocmai acest mediu în acest cămin cu acești colegi, poate a fost cel mai “familiar” loc pentru Z, fiindcă totuși era acceptat și nu era neapărat judecat de colegi.

Era departe de o familie sufocantă și extrem de superstițioasă și incapabilă vreodată să rezonez cu el.

Aici avea libertatea,una pe care nu o mai avea niciodată,și chiar dacă mergea exact împotriva curentului și a evoluției firești, in interiorul lui mergea exact pe un drum al lui .

….
Va 10


Z , deși era în general catalogat de unele femei drept,rece, incapabil de iubire, egoist, individualist și nu era niciodată o opțiune pentru a te angaja într-o relație serioasă.

Totuși Z,era destul de des o opțiune pentru femeile care căutau altceva,o aventură,un soc emoțional,cu curent electric descărcat instant sau o traumă emoțională.

Însă Z își lua doza de relații,prin acele ieșiri în J,unde pentru el era destul, fără neapărat a intra în complicații ulterioare.

Deși mai avea unele relații de lungă durată, acelea erau ori iubiri imposibile,îți relații epistolare la distanță, ori relații problematice care nu se mai concretizau, însă rar Z,se angrena in relații “normale”.

Era o mare diferență între Z,la lumina zilei, la cursuri, la ieșiri în oraș,și alte evenimente normale.Si acel Z,de după lăsarea nopții, când devine prădător prin ambuscadă, când efectiv descarcă un voltaj de intensitate in cineva și după pleacă.

Și deasemenea o mare diferență între Z lucid și Z care consuma alcool.

Practic alcoolul era prietenul lui Z,atunci când era vorba de femei, și îl transformă total,nu într-un bețiv, alcoolic sau ceva de genul,cu mai degrabă într-un Casanova,pe care nici nu-l sesizezi “băut”, fiindcă Z, ținea la băutură și nu exagera, consuma strict cât să între în stare și după doar pentru menținere.

Aceasta mare diferență se va vedea într-un episod anume,la care vor fi de față și colegii săi și unii prieteni.

N-ai spune neapărat că Z era bărbatul ideal,nu era nici tipul scos din revista,nici tipul fotomodel îngrijit, îmbrăcat impecabil și cu freza aranjata până la ultimul fir de par,nici tipul de la sala,cu mușchii sculptați,nici tipul drăguț și frumușel care îți ia inima.

Z,nu era niciunul din aceștia,deși putea fi dacă ar fi dorit și s-ar fi străduit puțin în oricare din aceste direcții,dar nu-l interesa asta.

Nu stătea mai deloc în fața oglinzii să-și facă “freza” nu mergea la sală,nu incerca sa fie cuceritor sau drăguț.

Și veni și ziua aceea, când Z își va rezolva multe traume din liceu, când lovit în inimă de frumuseți străine,la care doar visase.Cand absorbit de asceză și dorințe de a deveni sfânt,nici nu îndrăznea să ridice privirea la acei îngeri tereștri întruchipați de fete ,care zâmbeau băieții cool.

Acum Z,care era la o sala de păcănele cu câțiva colegi,unde beau Ursus la 2,5 lei, fiindcă era cel mai ieftin,și se uita cum alții loveau și dublau la aparate.

Era pe la 17,noi am intrat să ne apucam sa bem ceva,aveam planuri mari să începem devreme și să o ținem până dimineața.

Cu 30 de lei am băut toți 3 vreo 2 ore, după ni s-au făcut foame, urcăm mai sus pe stradă spre cămin și mergen la magazin,ne luăm niște oua, niște cârnați și o pâine.

Le prăjim toate în oficiul de la cămin, mâncăm bine,ne pregătim după, facem dus,ne schimbam aranjam mai dam pe gât câteva guri de țuică,pe care le aveam prin cameră,mai chemăm câțiva colegi care au venit mai târziu și direcția J.

Aveam venit în vizită în prieten, cunoștință de-a unui coleg,era mai mare decât noi, tipul dus la sală,dar un caracter ok.

Și mergem grupul,eram vreo 5,ne luăm toți cate o bere, deși noi eram deja “în formă”.

Stam acolo în picioare,că era destul de aglomerat,eu practic eram destul de intrat în zona opusă lucidității.

De obicei când ieșeam dura până intrăm în stare,acum practic eram deja în stare și nu mai prea ieșisem in acest mod.

Însă clar ne simțeam toți bine.

Colegul nou,cel dus la sală, observă că o anumită fata mă privește insistent,eu practic nu am observat asta, și sincer nici nu era tipul de fata in zona celor care mă atrăgeau neapărat.

Sau așa am căzut eu atunci situația.

Eu mă uit mai bine la ea,și ea îmi zâmbește,colegul merge direct la ea și vorbește cu ea.

Acuma eu nu îl cunoștea prea bine pe acest nou coleg, însă fiind obișnuiți cu prieteni care de obicei lucrează pentru ei,mă gândeam că a mers să o abordeze pentru el .

Însă el vine cu ea direct la mine.

“Îți place de băiatul ăsta?”

Eu nu eram prea obișnuit cu asemenea situații,aveam stilul meu de a aborda persoane,nu îmi plăcea să fiu neapărat servit,sau plăcut de cineva.

Însă acum aceas noua situație de a avea un grup, prieteni,ba chiar femei care să mă placă mai ales într-un grup cu persoane poate mai atrăgătoare decât mine mă depășea.

Însă îmi arăta ce înseamnă cu adevărat în grup, prieteni,și chiar respectul sau pur și simplu să fi in centrul atenției și să nu fi invidiat pentru asta .

“L-am confundat cu cineva zice ea, fiindcă aștept pe cineva și seamă cu el”

Răspunsul ăsta nu l-a mulțumit pe colegul meu,ea a plecat însă continua să mă privească.

“Du-te la ea Z!”

Eu,par cam neîncrezător,ba mai uitam după altele.

“Da,du-te tu, dacă îți place zic, că nu-i neapărat genul meu”

Aroganța asta,i-a dat pe spate pe colegi,mai ales cei care mă cunoșteau, adică colegii de camera.

“Ba Z, te-ai lins cu toate moartele pe aici!”

“TU NU O VEZI?”

Zici că eram orb atunci, efectiv colegii nu înțelegeau ce caută o asemenea fata aici, fiindcă în ochii lor era zeița, prințesă etc.

Ea,mai era cu niște prieteni,și cu încă câteva prietene,eu practic nu mă simțeam atras de ea, însă până la urmă m-au împins colegii in ea și am luat-o in brațe.

Nici nu am stat mult pe gânduri și direct am sărutat-o.

Colegii știau de tehnica mea de neutralizare așa instant.

Eu practic alt mod nu aveam de “operare “.

“Prințesa”, deasemenea din categoria blondă, subțirică, ochi albaștri,era cam tot în categoria, celeilalte blonde care îmi placea mie,dar nu o abordăm niciodată.

Însă, deși colegii o știau și pe aceea,îmi spuneau că asta este mult peste.

Practic după ce am sărutat-o și “i-am băgat direct limba în gură”,așa cum avea să-mi spună mai târziu,a fost punctul critic pentru ea, fiindcă nimeni nu o mai luase așa direct.

De a acolo a continuat,o aventura până dimineața,care avea să fie reluată mult mai târziu.

Însă după ce am ajuns in cămin dimineața pe la 8, m-am trezit după-amiază,am vorbit cu colegii, le-am spus cum se numește,au căutat o pe Facebook…

Am rămas șocat pur și simplu!

Era probabil cea mai frumoasa femeie pe care am văzut-o vreodată!

[cozia]

Mici nuvele AI?

[Seraphim7]

Am incercat și cu AI pe partea de scris,dar nu prea merge.

Îl mai folosesc la corectat,la editat textul,dar începând cu postarea a doua din acest topic,totul este scris integral de mine și postat așa cum a ieșit, fără nicio corectură.

Nu sunt nuvele,sunt fragmente care , logic după ce capătă formă,va fi "cizelat" , rafinat etc,se vor unii ca un puzzle toate.

Practic este in "execuție" , moment trasez pilonii,și după îl voi duce în anumite direcții.

PS

Îmi dau seama că comentariul tău se dorea a fi malițios,dar nu mă deranjează.

In primul rând fiindcă nu văd utilizarea AI,că fiindcă negativă,și în al doilea rând îl vad că un instrument,nu ca un dușman.

Așa cum am mai spus,AI,nu poate face nimic fără comenzi,care vin de la un om.

Și n-am nevoie să scrie AI, pentru mine, fiindcă am febra scrisului dinainte să apară el.

Practic ar însemna că tot ce am scris aici pe forum sunt părerile și opiniile lui,nu ale mele.

Ceea ce nu-i cazul!

[cozia]

În prealabil postat de Seraphim7

Am incercat și cu AI pe partea de scris,dar nu prea merge.

Îl mai folosesc la corectat,la editat textul,dar începând cu postarea a doua din acest topic,totul este scris integral de mine și postat așa cum a ieșit, fără nicio corectură.

Nu sunt nuvele,sunt fragmente care , logic după ce capătă formă,va fi "cizelat" , rafinat etc,se vor unii ca un puzzle toate.

Practic este in "execuție" , moment trasez pilonii,și după îl voi duce în anumite direcții.

PS

Îmi dau seama că comentariul tău se dorea a fi malițios,dar nu mă deranjează.

In primul rând fiindcă nu văd utilizarea AI,că fiindcă negativă,și în al doilea rând îl vad că un instrument,nu ca un dușman.

Așa cum am mai spus,AI,nu poate face nimic fără comenzi,care vin de la un om.

Și n-am nevoie să scrie AI, pentru mine, fiindcă am febra scrisului dinainte să apară el.

Practic ar însemna că tot ce am scris aici pe forum sunt părerile și opiniile lui,nu ale mele.

Ceea ce nu-i cazul!

Nu, am întrebat doar de curiozitate, fără absolut nici o răutate, pe bune.
Țin minte ca ai mai postat ceva legat de muzica ai, de aceea am întrebat.

Tot înainte! Succes.

[Seraphim7]

V 11

Călugărul îl măsură de sus până jos, după care îi spuse:
“Părintele Stareț este retras momentan sus în chilie, doar mâine primește persoane”
Z se uită lung la călugăr:
“Dar aș putea rămâne peste noapte aici,ca să vorbesc cu el să văd dacă mă primește în mănăstire?”
Monahul continuă:
“Vino să-ți găsim o chilie unde sa stai”.
Dintr-o dată Z se lumină, în sfârșit avea să aibe,chiar dacă momentan doar pentru o noapte,o chilie a lui.Desi mai avusese uneori acces la chili in alte mănăstiri unde stătuse, însă deseori era cazat în camere pentru pelerini.
Acum avea acces la o chilie reală,a unei mănăstiri vechi.
Călugărul îi spuse să aștepte, după care plecă să vorbească cu un “superior “. Între timp Z avu timp să realizeze unde era, privi în jur,cum totul era înconjurat de clădiri care serveau deasemenea și că ziduri.

Călugărul reapăru, parcă mai prietenos, îl invită să-i urmeze,deschise o ușă, și îi spuse că acolo va sta noaptea asta, până va vorbi mâine cu Părintele Stareț.Apoi îi ceru un buletin,îl întrebă de unde este,de ce a venit tocmai aici și alte întrebări de rutină însă într-un mod blând și părintesc.

Z, dădu toate detaliile,cu un oarecare amestec de încredere dar și teamă.

Călugărul plecă cu buletinul,Z era puțin descumpănit de acesta birocrație la care nu se aștepta într-un “templu” duhovnicesc.

Credea că vorbind aici intră într-un nou tărâm,care nu mai are de-a face cu Lumea și cu regulile ei.

In sfârșit, monahul reveni cu buletinul,și începu să-i povestească că și el este din zona din care era Z,ba chiar cunoștea anumiți părinți de la mănăstirile din zona lui Z.

Văzând deschiderea monahului, îi povesti și Z cum “fugise” de acasă,și toate evenimentele ce l-au adus până aici.

Monahul era oarecum impresionat, însă nu-l certă, nu-i taie elanul.

Aduse totuși în discuție și necesitatea de a termina Liceul, însă în condițiile în care ar fi primit la mănăstire totuși ar trebui să-l continue chiar de aici.

Z,devenea din ce in ce mai descumpănit,nu neapărat de ce-i spunea monahul, cât mai ales de aceste elemente la care el a renunțat din momentul in care a plecat.

Nu-i mai trebuia nimic,voia să se dedice total acestei lumi spirituale în care se scufundase în ultimii ani,și care credea că o va găsi aici.

Mai discutaseră câteva aspecte,era deja noapte, călugărul îi spuse că la 3 va începe slujba la biserica, și că atunci va suna clopotul, și îl invită și pe Z să participe.

Z,nu avea un telefon mobil la el, așa că obișnuit să se scoale după alarmă,era puțin îngrijorat să nu cumva sa rateze slujba.

Călugărul plecă,Z rămase singur in chilie….

Până la urmă, ajunsese unde și-a propus, însă această nouă Lume,avea din ce in ce mai mult reguli, însă cel puțin era acolo.

Nici nu sesizase când adormise luat de gânduri,și clopotul sună.

Se trezise instant, însă extrem de obosit, buimac,nu visase nimic, lucru neobișnuit pentru el.

Adormise îmbrăcat, merse la un robinet afară sa se spele, călugării intrau tăcuți in biserică.

Intrase și el,se simțea oarecum străin,nu cunoștea pe nimeni,se uită după călugărul de aseară,dar parcă nu mai știa cum arată în acel grup de haine și barbi negre.

Se pusese într-un colț,și se așeză în genunchi, privi în jur,nu se uita nimeni la el,deci putea să se absoarbă cu locul nestingherit.

Și începu să se roage,cred că nu o mai făcuse de ceva vreme, așa în felul lui.

“Doamne,ce să fac?”

După vreo oră de întrebări,și rugăminți, îl lua somnul, încât acum singura grijă era să nu cadă cu capul jos, și se luptă să rămână treaz.

Slujba dură vreo câteva ore, până spre dimineață,Z merse direct la chilie extrem de extenuat, încât nu mai gândea nimic .

Imediat ce ajunsese la chilie,o bătaie în ușă,și apăru călugărul de aseară.

“Acum odihnește-te și după ce te trezești, să vi la trapeză”

Îi explică după lui Z,unde e trapeza,Z era prea obosit sa înțeleagă ceva,dar aprobă, călugărul ieși,și Z căzu imediat în pat.

Se trezi după câteva ore,mai odihnit, soarele strălucea.Isi schimba hainele cu cele pe care le avea în ghiozdan, merse la robinetul de afară se spală, bău apă.Nu mâncase de ieri dimineață,acel hamburger din Râmnicu Vâlcea.

Și ieși cât de cât revigorat.

“Ce va fi va fi “!

Azi urma să se întâlnească cu Părintele Stareț.

Mersese la trapeză,ratase masa,dar mai erau câțiva călugări care mâncau ceva ce semăna cu o colivă .Z nu mai văzuse niciodată așa ceva, deși auzise despre acest preparat,care în zona lui nu se făcea.

Călugării îl invitaseră la masă, l-au îndemnat să se servească.Z fiind extrem de înfometat,a mâncat pe săturate,acest preparat nou,oarecum dulce, deși el nu era un consumator de dulce, însă cât să-i potolească foamea era suficient.

Călugării l-au întrebat de unde este,cum de a venit până aici și alte lucruri uzuale.

Z,le spusese mândru isprava lui,și că așteaptă să se întâlnească cu Părintele Stareț pentru a vedea dacă îl primește în mănăstire.

La auzul acestora deja călugării au devenit imediat mai deschiși.

L-au luat pe Z, i-au dat un halat albastru,pe care îl purtau frații din mănăstire și deja își spunea lui Z, fratele Z,ca si cum deja ar fi de-al lor.
Câțiva călugări i-au spus că acum:

“Mergem să facem ascultare”, și i-au dat lui Z, ascultare în biserică, să spele niște pahare, obiecte de cult și altele.

Deja se simțea ca un mix călugăr Z,era bucuros că in sfârșit face parte din acesta Lume despre care citise, că deși erau reguli și aici, totuși acum avea și el “halat”,era unul din ei.

După ascultare, monahul ce îl cazase seara când sosise, venise repede către el:
“Uite pe Părintele Stareț, du-te repede să iei binecuvântare de la el și să-i spui de ce ai venit!”

Erau și alți monahi acolo,care practic știau de “situația” mea.
Eu merg repede spre Părintele Stareț,un om în vârstă,mic de statură,care stătea cu capul aplecat spre pământ și ochii închiși.

Imediat o imagine paterică mi se alcatui in fața ochilor.

Mă apropii sfios de el, aplec capul cât mai jos spre el:
“Binecuvântați Părinte Stareț!”,zic așa într-un mod automat.

El, rostește ceva, însă nu știu dacă a făcut vreo binecuvântare peste capul meu,eu mă reped să-i sărut mâna, însă mă refuză categoric.

Atunci intervin ceilalți monahi și îl lămuresc in privința mea,și că vreau să intru în mănăstire.

Până la urmă acceptă să vorbească cu mine,îmi spune să aștept acolo,el intră într-o chilie.

Șocat oarecum de acesta întâlnire mai atipică, gust direct din scene desprinse din Pateric și realitatea lor mă lovește parcă prea tare.

Asprimea, disciplina, sfințenia chiar erau extrem de vii,de dure,de incompatibile cu fragilitatea mea adolescentină,de nucleul meu care căuta o hrana prea tare pentru nevoile mele încă de lapte.

Aștept afară, însă parcă mai degrabă o sentință, decât o mângâiere.

Iese Părintele Stareț, îmi spune să păstrez distanța și să-l urmez.

Cumva mă simțeam ca o infecție,un virus,un păcătos ambulant ,un demon, ținut la distanță de un gardian al sfințenie,de o lumină care se ferește să se amestece cu întunericul.

Pășesc în urma lui, urmându-l parcă spre o temniță sau spre un exorcism, însă cumva atins de acea vibrație duhovnicească autentică.

Ajungem într-un loc mai retras,unde erau două bănci,una in fața alteia,el se așează, mă invită să mă așez.

Și începe să vorbească…..La un moment dat își ridică capul din pământ și deschide ochii…