Hristos e raspunsul la toate

[Seraphim7]

Cristian,ai un "discurs" cu un parfum aparte, liniștitor,este într-adevăr de factură duhovnicească,bine dozat,pare autentic și deși sunt sceptic cu orice,cred că este nu doar teoretic,ci și dezvoltat în interior.

Îmi aduce aminte de periodele când eram înconjurat de oameni,asemeni ție,mai ales atunci când stăteam prin mănăstiri,sau chiar la facultate.

Ei bine atunci,chiar devoram cărți de genul celor amintite de tine.

Poate am mai spus-o,dar preferatul meu este/era Bartolomeu Valeriu Anania, în speță "Memorii"(le) sale....

Și mai am una,Ioan Ianolide "Întoarcerea la Hristos".


Acestea două mi-au rămas întipărite cam din adolescență,in zona de memorialistică,din literatura română,zona ortodoxă.

În zona de mistică ortodoxă,nu mă mai prea duc, că mă "pierd" cu totul după...

Vai de capul meu ce mi-au făcut Isaac Sirul și Siluan Athonitul.

Bine că de la Siluan am mers pe linia lui cronologică cu Sofronie Saharov,ucenicul Sf Siluan,care mi se pare că a fost canonizat,și Zaharia Zaharou, deasemenea un ucenic al Sf Sofronie....

Urmând să avem și noi pe Rafail Noica care a fost deasemenea ucenic al Sf Sofronie..

Deci urmele de sfințenie se cam și transmit așa pe anumite linii.

Eu am mers mai degrabă pe acestea, deși nu pot nega influenta inițială a Părintelui Cleopa...

Din păcate n-am reușit să merg la părintele Rafail Noica,care probabil ar fi fost duhovnicul meu ideal,dar fiind faptul că are in gene sângele lui Constantin Noica,unul din cei mai relevanți filosofi români și deasemenea in genele spirituale sfințenia lui Siluan Athonitul,unul din cei mai relevanți sfinți contemporani.

Deci părintele Rafail Noica,care mi-a fost recomandat chiar de alți duhovnici in anumite perioade din căutările mele,cred că ar fi fost soluția la toate problemele mele,unde ar fi fost nevoie de intervenția unui duhovnic.

Dar asta e,nu m-am dus să-l caut....

Probabil nu-l meritam oricum...

Cât despre slujbe, probabil cele din cadrul intim al mănăstirilor,unde am fost "adoptat" uneori de monahi,și participăm doar alaturi de ei.

Mă simțeam pentru un moment parte din acea mica comunitate a lor.

Am fost îndrăgostit de Biserica?

Da,clar !

Mai sunt?

Nu,dar iubirile nu se uita.

Complicate toate,dar asta e....

[CristianR]

În prealabil postat de Seraphim7

Deci părintele Rafail Noica,care mi-a fost recomandat chiar de alți duhovnici in anumite perioade din căutările mele,cred că ar fi fost soluția la toate problemele mele,unde ar fi fost nevoie de intervenția unui duhovnic.

Dar asta e,nu m-am dus să-l caut....

Am avut parte de un părinte duhovnicesc mare, ale cărui predici mi s-au întipărit în inimă și continuă să mă călăuzească, dar de care nu m-am folosit ca duhovnic. Acum am un duhovnic relativ tânăr, cunoscut doar în parohia lui, dar care îmi este foarte de folos: mă pune la treabă, nu mă lasă să adorm.

Odată ce cunoști calea, nu-ți trebuie mai mult. Îți cercetezi cugetul, îți faci pravila, te spovedești des, te împărtășești – într-un cuvânt, ai grijă să nu mori.

La fel spunea și părintele Părăian, că odată ce-l punea pe om pe cale, mai departe putea să se spovedească la orice alt duhovnic. E bine să nu fii singurul tău observator, iar ascultarea face tare bine la smerenie. Călăuza, cum spuneai, îți ajută până la un punct și este bine dacă o ai la început. Dar duhovnicul ăsta mai mic poate să-ți fie tovarăș de drum. Unul experimentat, totuși, pentru că aude durerile, căderile și ridicările multora.

Tu știi calea, nu ai nevoie de un duhovnic mare. Unul mic, dar serios, se poate găsi, cu ajutorul lui Dumnezeu. Problemele lăuntrice nu el trebuie să ți le rezolve și nici tu. Doar să-L lași pe Dumnezeu să lucreze sau, mai bine zis, să conlucrezi tu cu El.

Sigur, asta numai dacă te vei gândi vreodată să te întorci la dragostea dintâi.