Psalmii nepotilor lui David.

[Moroco]

Am impresia ca e vorba ca te mituie si te incanta la fel ca pe fiecare fraier din popor ca-ti ia si-ti da sa dai si sa stai si tu pe scaunul satanei, scaunul tradarii, in umbra gomortilor batausi laudandu-te si inchipuindu-te, visandu-te important, iai marunt dai marunt, esti bun, ispititor, iubit, ravnit, puternic, celebru, cerebral... sunt multi care-ti cer si parca ai avea parte de glorie... asa unit cu popurul pe care-l divinizezi ca nebunul desi in mod evident toti sunt tradatori si lasi, revoltati vor drepturi, silnicesc si cersesc, distrug, manca, beau, fac sex, hulesc, injura, profita, barfesc, denigreaza, insheala, uita, niciunul nu asculta si nu tine vreo porunca de la Dumnezeu, doar se prefac mai rau ca ipocritii si fatarnicii ca-s popor bun. A-l adula pe un astfel de popor si pe fiul preaiubit al poporului, pe "alesul" care te lasa sa stai pe scaunul lui blestemat, "dandu-ti" cu larghete putere, slava, marire, bani, fete, loc de munca si casa, caldura, masina, pensie, asigurari, scoli, spitale, terenuri de sport si de joaca, politie, justitie, armata, dreptate, libertate doar sa accepti sistemul lui popular si populist in care sa te crezi un membru important si responsabil, gandind si luptand pentru tara si pentru prosperitate inseamna ca te-ai amagit ca fraierul si ai lepadat pe Dumnezeu pentru ca te-a tzepuit populismul sa fi si tu pui de popor trecator, din neamul cel greu de suprortat si suferit, neam viclean si desfranat, ipocrit si trandav, ai crescut in el umbland si motzaind la soare ca un pui de balta populista care vrea schimbarea ca ipocritii, vrei ca poporul, sa ai si tu pile, privilegii si pacat la liber, carne, dulciuri, delicatesuri, perversiuni, vacante, concedii, erezii la liber, multe jucarii si preparate culinare care sa-ti satiasfaca toate gusturile si perversiunile ca sa stai linistit toata viata asteptand alocatia, salarul, solda, pensia in timp ce te dai foarte responsabil si serios dupa formula "pe afara-i vopsit gardul si-nlauntru leneopardul", putoarea duhovniceasca, trandavia, orbirea... stai si dormi in pacat, in patimi, in fapte rele, in ura, furie, inselaciuni si rautati uneltite, programate, proiectate, stai cu indolentza si nepasare pe scaunul satanei pe interior de om interior ca un pui trantor tradator si te bucuri ca nebunul asteptand pensia, moartea, pe cele vesnice de parca ai fi crestin, de parca ai fi fost crestin... si asa intretii minciuna si propaganda incantandu-te ca-ti va fi bine in vesnicie toata viata pentru ca ai slujit poporul. Tzeapa... n-ai fost crestin ci pui de vipere populist poporanist ce a pierdut vremea mantuirii cu poporul uitand de Dumnezeu, de schimbarea interioara ceruta de El pentru oameni, trecerea din comunism, din populism in crestinism.

Adica un pui de Babelin... asta o sa ajungi... findca doar asta ai fost si esti. Un pierdut neschimbabil fiindca ai pierdut, pierzi, si vei pierde si atunci de acolo esti foarte frustr-atEU, mereu si te razbuni aproape continuu pentru comuniuniuni. Pe cine te razbuni? Pe cine vezi ca te razbuni? Pe cine iti versi pismura si gresura, razbunarea cumplita, pripita, orbita? Si pe mai Cine te inervezi mereu necrezand... ca sa-ti satisfaci razbunarea cruda pentru toate pagubele pierzarii? Ti se pare ca-s cei mai vinovati? Ti se pare ca gresesc si ca din cauza lor ai pierdut? Crezi ca din pricina lor vei mai pierde? Ii privesti ca pe un rau, vrand sa scapi de ei si sa nu-i mai primesti? La ceilalati cand te uiti, la cei de pe scaunele satanei ce te ia de ce privesti cu adulatie si bucurie, jindUind sa stai si tu acolo pilit, in locul unuia?.. ingamfandu-te intre populistii populari privilegiati, impreuna cu tot poporul... si parca deja stai si ai mai sta, deja ai drepturi si libertati si dai drepturi si libertati, iti ceri drepturi si militezi, protestezi pentru drepturile si libertatile tale, ale fiecaruia, ale poporului. Te crezi un drept liber populist al poporului popular neschimbabil din rau crezut ca bine? Si cum o sa se mai schimbe popurul populist daca-i asa de ”bun” si plin de drepturi si libertati? El o sa vrea sa te schimbe, el poporul o sa te silniceasca vrand sa te ia sa te schimbe pe tine insistand pana cedezi si-i faci pe plac sub amenintazrea ca altfel iti trimite pe cap demonii, bancile si politia sa te ia si sa te bage la nebuni sau dupa gratii si atunci de frica te faci pui ”bun” ce se crede mare si se lasa crescut mare dupa cei ce te ia, slugarnic ce se crede mare si tare... stapan impreuna cu poporul. Barfeste, pismuieste, se rascoala, protesteaza, vrea revolutie, anarhie, razbunare ca fiara... asta urmeaza cand explodeaza mamaliga boschetarilor mituiti de boierii din ascuns sa-si faca fricoolraj impreuna, ajungi de te razbuni diabolic si nepasator, trufasca prostul fudul pentru tot cat ai pierdut, te razbuni "fericit" impreuna cu poporul.

In mod evident o sa ajungi un pui de Pierlin!.. "fericit".

[...aici s-a taiat... vezi mai sus ce s-a trunchiat din postare...]

Te ia cu vrajeala, cu pacatul si trufia si din doi unul e ca luat si aia-i lucrarea asta neagra, dezbinare maxima si lipici pacatos intarit = dezbinare intarita la inima prin necredinta si daca esti luat, sau te ia, daca te ia tot timpul esti ca o tradare permanenta, te ia ca e haita pe capul tau sa te ia si te ia, si atunci tu ca fraierul, ca esti naiv bun de fraier pentru morgolii te lasi flatat si te schimbi si te lasi schimbat dupa cum sunt silnicii care te ia cu forta, cu ispitirea, cu insistenta sa le faci pe plac, si lingusindu-te si flatandu-te tu cedezi si te crezi neschimbabil in cersetoria de pile, comoditati, privilegii rautati si pentru neschimbabilitatea ta te razbuni pe sfinti, pe Dumnezeu, si ceri mereu justitie si dreptate si indreptatire pentru pile, privilegii, comoditati si vrei schimbarea altora, chiar sa-i excluzi, chiar sa-i distrugi, vrei ca altii sa faca, altii sa tina, altii sa se schimbe, pana te teansformi intrun pui de vipera paracios, plangacios de altii, nemultumit, frustrat, pretentios, plin de reprosuri, certuri, acuzari si stai suparat cerand razbunare pana ce te preschimbi in fiara si te razbuni conform cu caraiala puiului de vipere ce nu vrea sa se faca crestin si maicrestin ci vrea sa devina maiteia, ipocrit puturos duhovniceste, mereu maimare (rau) ca toti ca sa-si permita sa-si permita sa loveasca, sa ameninte, sa trufeasca, sa nu mai asculte, sa nege, sa contrazica, sa sfideze obraznic si sa faca ce vrea el puiul-fiara, bipolar, bipular, bipopular, personaj ciudat luat, stand in luabilitate labila mancand aluatul fariseilor teroristi care-l ia si atunci se face dupa cum sunt ei, haita, teroristul suprem, impostorul travestit crezandu-i buni si se uita inapoi cu ura si rautate, ca la un rau, la cei ramasi sa poarte greul, crucea, ascultarea, mantuirea, lucrul, credinciosia, iubirea, smerenia, rabdarea... asa urat si rau se uita de frica urand si acuzand la sfintii si fratii pe care-i paraseste si la Dumnezeul sau sfantul care-i pastoreste. Iar Domnul nu ia ci doar cheama la pocainta, asteapta, sfatuieste, nu silniceste pe nimeni si nu se amesteca in aluatul, justitia si certurile oamenilor. Deci nu te vei schimba niciodata daca o sa astepti sa te ia vreun sfant cu dea sila ca sa te faci crestin si mai crestin dupa el, dupa cel ce te ia. Opusul teiaului nu e tot teiaul de catre drepti, de sfinti ci e ascultarea de ei si urmarea, nadejdea, credinta si credinciosia in iubirea divina, care nu seamana cu iubirea omului om si atat care e mai mult o pofta pacatoasa folosita la interesele personale sau diabolice inselatoare ale omului demonizat si indracit, rau, viclean si desfranat, ipocrit si puturos duhovniceste si trupeste.

Te ia lumea si te faci ca lumea, ca cel ce te ia. Dumnezeu nu te ia ci te cheama la schimbarea prin ascultarea de Păstorul cu Crucea, prin nadejde, credinta si iubire divina. Iarta-i pe toti si uita-le toate pacatele ca sa nu fi un pârâcios pismash, curios si stiutor, bun de fraier sa barfesti si sa denigrezi, dand sa te razbuni pripit.

”Cine zice ala e!” in sensul ca cine zice, vreo rautate, vreo hula, denigrare, defaimare, blestem, spurcaciune, ura... Lui Dumnezeu, Lui Iisus Cristos Cuvantul cu Duhul, ala e, ala care zice e ceea ce zice, cel ce-si permite si zice porcarii, ala e luatul ce manca aluatul!

[Moroco]

Te inchipui si te crezi acelasi, demonul-om-diavol-drac-fiara-balaur turbat viclean care e rau cu toti si mai rau cu Dumnezeu, de acolo satanismul si anticrismul, de acolo pofta de pacate si de cruzimi viclene si desfranate, neam pagan, neam lumesc necredincios si indaratnic, ambitios in necredinta si negare, in sateism, in eretisme erectice gresitor-impatimite, ultrase, incapatzanate, neputincioase, iesite din minti, turbate, jurand razbunare ca maxima amenintare, invartind pofta ochilor si trufia vietii, mancand femeile ca-s frumoase si tinere crude, luand prin ele si corupandu-se mituiti cu mailuarea, urland credinta smintita si declarandu-se turbati necrutatori, "caini roshii pana la moarte”, lupvulpi, serporci, barcolaci, vampirashi, tradatori-razbunatori fricosi si lasi, nerabdatori, suparati, incruntati, incordati, in tensiune si energie negativa, deznadajduiti, infuriati, nervosi, ambalati, autoambalati de parca-si toarna benzina si nitroglicerina-TNT pe gat, urla, zbiara, jmecherasi, circari, mascarici, joli-jokeri, fricosi ce parasc uneltind, acuza si se autoindreptatesc dandu-se victime vrednice, discriminate, nedreptatite, sabotate, haituite, nevinovate, competente, merituase, pagubite...

Iti iei model pe acest om rau, idol, zeu, inchipuindu-te tot mai mare si mai tare de parca toti ar fi identici, acelasi, de parca toti ar fi dumnezeul genom genetic identic in toti unitii necredinciosi si rai, de parca toti unitii ar fi acelasi om rau care devine mairau cu Dumnezeu, parand, mintind, lovind, distrugand, dezbinand, crescand serporci rai, demoni agresivi, violenti, insistenti, hartuitori strategici ca acelasi, ca dumnezeul lor, omul rau si mairau cu Dumnezeu pozand ca fatarnicii si ipocritii tradatori si lasi in oameni buni, drepti, cinstiti, eroici, jertfelnici, curajosi, responsabili.

"Pamant esti si in pamant te vei intoarce" iar Duhul se intoarce la Dumnezeu. Oare nu vrei sau nu poti sa-ti dai seama ca esti o combinatie, oare nu vrei sau nu poti sa ti seama de toate informatiile celelalte componente, complete??? Nu vrei sau nu poti sa ti seama de unicitatea fiecaruia si de imposibiltatea de a clona oamenii ca sa fie perfect uniti si aceiasi-acelasi ca acelasi..."dumnezeu"? Practic nu se poate implini niciodata aceasta ispita imposibila, acest tel ideal unitartarian al omului rau si fara Dumnezeul Cel adevarat, deci nu poti fi Dumnezeu sau mai dumnezeu ca Dumnezeu pentru ca ai in componenta ta pamantul din care ai fost luat si caracteristicile parintilor tai care te-au facut prin pacatuire si ai toate modificarile rau-duhovnicesti si trupesti de la consumul de pacate si de la faptele tale rele impatimite pe care le faci zilnic.

Asa ca nu exista unitate in nemultumirea si revolta omului rau plin de pretentii si reprosuri, a omului razvratit, ci acel model de om rau e rautatea si dezbinarea ca o satana-capcana cu care omul-capcaun sta in minciuniune ca-ntro placere egoista de sine, ca-ntro nemultumire si o falsa multumire satisfacuta de patima trufiei rautatii ce-ti genereaza un chip de ingerom, de fals dumnezeu, de faptura mare si tare ca un idol, ca un model, simtindu-se toti unitii satisfacuti la morgolii in acel personaj negativ suprem, "voinicul"-"frumos", puternic-dibaci-iscusit care-i bate si-i omoara pe toti, care face legea (impune si ameninta cu propria lege a pacatelor si faradelegilor sale) si se da cel mai mare si mai tare din parcare generand umbra mortii sub care toti stau in pace si liniste de iad care se intinde tot mai mare si mai mare rau de care nu le pasa deloc deloc... nu le pasa de parca ar da, ar vidanja cu nepasare ca sa nu rabde in Cuvant.

Unitate reala ca un Dumnezeu nu poate se existe decat in Hristos, in Taine, in Cuvant, in trupul si sangele Sau care poate schimba si indumnezei omul, in bine aducandu-l in unitate, restul sunt tzepe, inchipuiri, iluziile unitatii realizate prin pacat, prin genomul pacatos, puiul mic si pacatos din sine, care preia cu bucurie si slava desarta in om ca o persoana pui orice inchipuire de la altii devenind impostorul in care se travesteste si se uneste de parca ar fi aceiasi-acelasi, de parca ar fi idolul-model-erou de poveste... lucru imposibil de realizat chiar si daca ai clona prin operatiuni genetice sau prin turnare sau cioplire vrand sa te ia, sa dai sa te dai sa te ia ca o scursura, sa fi ceea ce te ia.

Iar omul rau cu oricine si mairau cu Dumnezeu, omul rau-rai toti aceiasi-acelasi, unitii in acelasi cel mai rau ca mailasii, e un om rau cu toti si mairau cu Dumnezeu pentru bani, pentru mai-ia prin pacat ca o satanatate-scap-pare si pentru mamona care le devine mai mare dumnezeu ca adevaratul Dumnezeu, petrecand el ca nebunul sclav luacios pentru faronii stapaniti de duhuri rele, in pofta ochilor si in trufia vietii dobandind fire de sclav-drac pismash, fire lacoma ce mai-ia, judecatoare desfranata si razbunatoare pripita cu o iresponsabilitate si nepasare totala iesita din lenea-putoarea duhovniceasca a adancului intunecat atzipit-motzaitor al lucrarilor rele ajungand pana acolo din lene minteresata sa mai-ia ca sa-l vada cauza a raului la toate relele pe Dumnezeu, devenind foarte darnic cu barfele si acuzarile, cu minciunile, inselaciunile, amagirile de om rau care-ti da, iti da in loc sa rabde ca-i iei, iti da sa vada ca-i iei si sa-ti dea bataie si cearta, sclavii, munci si chinuri vesnice, pe cand omul bun, crestinul devine mai-crestin in unitate si apropiere lasandu-se facut si inoit de Dumnezeu, devenind prin ascultare de Credinta mai bun in iubire, in credinta si nadejde prin lepadare de sinele egoist morgolios pentru saracia vrednica de Dumnezeu in Hristos, pentru nepacatuire si sfintenie, pentru ascultare de pastorul cu Crucea, Domnul Dumnezeu Iisus Hristos Cuvantul si vietuire cuvioasa cu familia Lui divina (Tatal, Maica, Duhul Sfant, dumnezeirea, parintii, sfintii, credinciosii din Credinta, urmatorii, ascultatorii, fratii, copiii, ingerashii, mai micii, blanzii si smeritii, harnicii in credinta, toate fapturile bunei Sale voiri.)

Pentru ca iei si vrei sa mai iei, pentru pacat, bani, mamona, umbra mortii pentru interesul asta te lasi corupt, mituit si doresti, vrei, poftesti, ceri, nu sti ce ceri, nu sti ce vrei, nu sti ce faci fiind capabil sa minti si sa marturisesti pe dos in ciuda evidentei, a istoriei, a faptelor, a realitatii, a tuturor celor care vad cinstit, negi, nu ti seama, nu-ti pasa, nu conteaza pentru tine, iti permiti, gresesti flagrant, fatal, faci ispita voind cu incapatanare, ajungi in ispapacea de balta spurcata plina de patimi grele si stand acolo ca un sherporc gonflabil de incanti cu mailuarea nepasandu-ti de viitor, de ceasul urmator, de ziua de maine, de sufletul tau in vesnicie... doar pentru iluzia pilei, privilegiului, de a mai lua fara sa ti se dea... ca o bucurie-trufie-placere, ca o solutie a ”scaparii” si ”fericirii”... defapt te dezbini, te rupi, te lepezi tot mai mult de Dumnezeu si nu-ti pasa, nu simti nimic, te arunci de pe aripa Templului in nepasare totala ispitind pe Domnul si calcand invatatura Lui... buna, cinstita, inteleapta si mantuitoare.

E simplu, esti rau si mai rau cu Dumnezeu uniti ca acelashi pentru bani murdari, mai-ia prin pacat si sa stai sclav slujind ”benevol” la mamona rautatii si
esti bun si mai bun cu Dumnezeu pentru saracie-feciorie, ascultare de Credinta si pentru Domnul Dumnezeul bunatatii netrecatoare si adevarate.

[Moroco]

Te inchipui si te crezi acelasi, demonul-om-diavol-drac-fiara-balaur turbat viclean care e rau cu toti si mai rau cu Dumnezeu, de acolo satanismul si anticrismul, de acolo pofta de pacate si de cruzimi viclene si desfranate, neam pagan, neam lumesc necredincios si indaratnic, ambitios in necredinta si negare, in sateism, in eretisme erectice gresitor-impatimite, ultrase, incapatzanate, neputincioase, iesite din minti, turbate, jurand razbunare ca maxima amenintare, invartind pofta ochilor si trufia vietii, mancand femeile ca-s frumoase si tinere crude, luand prin ele si corupandu-se mituiti cu mailuarea, urland credinta smintita si declarandu-se turbati necrutatori, "caini roshii pana la moarte”, lupvulpi, serporci, barcolaci, vampirashi, tradatori-razbunatori fricosi si lasi, nerabdatori, suparati, incruntati, incordati, in tensiune si energie negativa, deznadajduiti, infuriati, nervosi, ambalati, autoambalati de parca-si toarna benzina si nitroglicerina-TNT pe gat, urla, zbiara, jmecherasi, circari, mascarici, joli-jokeri, fricosi ce parasc uneltind, acuza si se autoindreptatesc dandu-se victime vrednice, discriminate, nedreptatite, sabotate, haituite, nevinovate, competente, merituase, pagubite...

Iti iei model pe acest om rau, idol, zeu, inchipuindu-te tot mai mare si mai tare de parca toti ar fi identici, acelasi, de parca toti ar fi dumnezeul genom genetic identic in toti unitii necredinciosi si rai, de parca toti unitii ar fi acelasi om rau care devine mairau cu Dumnezeu, parand, mintind, lovind, distrugand, dezbinand, crescand serporci rai, demoni agresivi, violenti, insistenti, hartuitori strategici ca acelasi, ca dumnezeul lor, omul rau si mairau cu Dumnezeu pozand ca fatarnicii si ipocritii tradatori si lasi in oameni buni, drepti, cinstiti, eroici, jertfelnici, curajosi, responsabili.

"Pamant esti si in pamant te vei intoarce" iar Duhul se intoarce la Dumnezeu. Oare nu vrei sau nu poti sa-ti dai seama ca esti o combinatie, oare nu vrei sau nu poti sa ti seama de toate informatiile celelalte componente, complete??? Nu vrei sau nu poti sa ti seama de unicitatea fiecaruia si de imposibiltatea de a clona oamenii ca sa fie perfect uniti si aceiasi-acelasi ca acelasi..."dumnezeu"? Practic nu se poate implini niciodata aceasta ispita imposibila, acest tel ideal unitartarian al omului rau si fara Dumnezeul Cel adevarat, deci nu poti fi Dumnezeu sau mai dumnezeu ca Dumnezeu pentru ca ai in componenta ta pamantul din care ai fost luat si caracteristicile parintilor tai care te-au facut prin pacatuire si ai toate modificarile rau-duhovnicesti si trupesti de la consumul de pacate si de la faptele tale rele impatimite pe care le faci zilnic.

Asa ca nu exista unitate in nemultumirea si revolta omului rau plin de pretentii si reprosuri, a omului razvratit, ci acel model de om rau e rautatea si dezbinarea ca o satana-capcana cu care omul-capcaun sta in minciuniune ca-ntro placere egoista de sine, ca-ntro nemultumire si o falsa multumire satisfacuta de patima trufiei rautatii ce-ti genereaza un chip de ingerom, de fals dumnezeu, de faptura mare si tare ca un idol, ca un model, simtindu-se toti unitii satisfacuti la morgolii in acel personaj negativ suprem, "voinicul"-"frumos", puternic-dibaci-iscusit care-i bate si-i omoara pe toti, care face legea (impune si ameninta cu propria lege a pacatelor si faradelegilor sale) si se da cel mai mare si mai tare din parcare generand umbra mortii sub care toti stau in pace si liniste de iad care se intinde tot mai mare si mai mare rau de care nu le pasa deloc deloc... nu le pasa de parca ar da, ar vidanja cu nepasare ca sa nu rabde in Cuvant.

Unitate reala ca un Dumnezeu nu poate se existe decat in Hristos, in Taine, in Cuvant, in trupul si sangele Sau care poate schimba si indumnezei omul, in bine aducandu-l in unitate, restul sunt tzepe, inchipuiri, iluziile unitatii realizate prin pacat, prin genomul pacatos, puiul mic si pacatos din sine, care preia cu bucurie si slava desarta in om ca o persoana pui orice inchipuire de la altii devenind impostorul in care se travesteste si se uneste de parca ar fi aceiasi-acelasi, de parca ar fi idolul-model-erou de poveste... lucru imposibil de realizat chiar si daca ai clona prin operatiuni genetice sau prin turnare sau cioplire vrand sa te ia, sa dai sa te dai sa te ia ca o scursura, sa fi ceea ce te ia.

Iar omul rau cu oricine si mairau cu Dumnezeu, omul rau-rai toti aceiasi-acelasi, unitii in acelasi cel mai rau ca mailasii, e un om rau cu toti si mairau cu Dumnezeu pentru bani, pentru mai-ia prin pacat ca o satanatate-scap-pare si pentru mamona care le devine mai mare dumnezeu ca adevaratul Dumnezeu, petrecand el ca nebunul sclav luacios pentru faronii stapaniti de duhuri rele, in pofta ochilor si in trufia vietii dobandind fire de sclav-drac pismash, fire lacoma ce mai-ia, judecatoare desfranata si razbunatoare pripita cu o iresponsabilitate si nepasare totala iesita din lenea-putoarea duhovniceasca a adancului intunecat atzipit-motzaitor al lucrarilor rele ajungand pana acolo din lene minteresata sa mai-ia ca sa-l vada cauza a raului la toate relele pe Dumnezeu, devenind foarte darnic cu barfele si acuzarile, cu minciunile, inselaciunile, amagirile de om rau care-ti da, iti da in loc sa rabde ca-i iei, iti da sa vada ca-i iei si sa-ti dea bataie si cearta, sclavii, munci si chinuri vesnice, pe cand omul bun, crestinul devine mai-crestin in unitate si apropiere lasandu-se facut si inoit de Dumnezeu, devenind prin ascultare de Credinta mai bun in iubire, in credinta si nadejde prin lepadare de sinele egoist morgolios pentru saracia vrednica de Dumnezeu in Hristos, pentru nepacatuire si sfintenie, pentru ascultare de pastorul cu Crucea, Domnul Dumnezeu Iisus Hristos Cuvantul si vietuire cuvioasa cu familia Lui divina (Tatal, Maica, Duhul Sfant, dumnezeirea, parintii, sfintii, credinciosii din Credinta, urmatorii, ascultatorii, fratii, copiii, ingerashii, mai micii, blanzii si smeritii, harnicii in credinta, toate fapturile bunei Sale voiri.)

Pentru ca iei si vrei sa mai iei, pentru pacat, bani, mamona, umbra mortii pentru interesul asta te lasi corupt, mituit si doresti, vrei, poftesti, ceri, nu sti ce ceri, nu sti ce vrei, nu sti ce faci fiind capabil sa minti si sa marturisesti pe dos in ciuda evidentei, a istoriei, a faptelor, a realitatii, a tuturor celor care vad cinstit, negi, nu ti seama, nu-ti pasa, nu conteaza pentru tine, iti permiti, gresesti flagrant, fatal, faci ispita voind cu incapatanare, ajungi in ispapacea de balta spurcata plina de patimi grele si stand acolo ca un sherporc gonflabil de incanti cu mailuarea nepasandu-ti de viitor, de ceasul urmator, de ziua de maine, de sufletul tau in vesnicie... doar pentru iluzia pilei, privilegiului, de a mai lua fara sa ti se dea... ca o bucurie-trufie-placere, ca o solutie a ”scaparii” si ”fericirii”... defapt te dezbini, te rupi, te lepezi tot mai mult de Dumnezeu si nu-ti pasa, nu simti nimic, te arunci de pe aripa Templului in nepasare totala ispitind pe Domnul si calcand invatatura Lui... buna, cinstita, inteleapta si mantuitoare.

E simplu, esti rau si mai rau cu Dumnezeu uniti ca acelashi pentru bani murdari, mai-ia prin pacat si sa stai sclav slujind ”benevol” la mamona rautatii si
esti bun si mai bun cu Dumnezeu pentru saracie-feciorie, ascultare de Credinta si pentru Domnul Dumnezeul bunatatii netrecatoare si adevarate.

Da-da, pe interior de la dorinta de a mai lua fara sa ti se dea, pana si cenzura constiintei ti se perverteste, toata furia, voirea dreapta se sminteste din lene duhovniceasca si vezi gresit si marturisesti invers, ca victimele sunt vinovatii, ca din cauza Lui Dumnezeu sunt toate relele, pentru orice El e vinovatul cel mai rau... atata poti sa crezi de frica si de lene, asta ti se pare ca e adevarul. Vrand sa mai iei, ca o pila familiara, ca un privilegiu, ca un drept castigat, ca un vis de fericire al ”pacii” si ”odihnei”, al comoditatii, pentru acest scop ipocrit, al scaparii prin talharie, vrand sa stai si sa profiti, sa mai iei pe mai departe tot mai mult, esti in stare sa contrazici, sa negi evidenta, adevarul Adevarat, Credinta, stiinta realitatii, faptele care se desfasoara sub nasul tau, sub ochii tai, marturisind pe dos, pe sfinvers, cu suparare gresita, cu incruntare si incordare gresita, cu aprindere, furie si dorinta de dreptate razbunatoare gresita, cu lucrare de curatenie si indreptare gresita... si ajungi pana acolo, sub influenta duhurilor rele, de te ameninti singur, te haitui si te silnicesti ca fraierul tzepuit insistand sa te lepezi de Dumnezeu, sa nu-L mai asculti, sa te dezbini si sa te rupi de El, facand ca prostul lucrarea diabolica, te auto-ispitesti si faci ispita, cazi, risipesti, te pierzi, te autodistrugi, te chinui, te sinucizi si te hartuiesti singur intzepandu-te ca baalamuciiferii Izabelzebutei, ca fachirii pentru ca sa te obligi, sa te fortezi cu silnicie, dand sa te scapi de ”raul” Care vine, vazandu-L pe Dumnezeu ca fiind raul care vine si dand orice sa scapi ca sa mai iei cu nepasare si indolenta totala vidanjandu-te singur de tot binele Lui lepadandu-te, evitand si fugind ca de un rau. Te indoiesti mereu si nu mai poti sa stii si sa vezi ce faci, mintind canzurandu-te, ca sa faci ceea ce mintzi ca faci, sa satisfaci ispita cenzurandu-ti cu auto-viclenie prosteasca defapt ascultarea si lucrarile cele bune, grozavindu-te in greseli tulburat, suparat, furios in desert.

De aia te ia ca sa-ti ia tot si sa te faca sclav sa iei pentru ei...
Dumnezeu nu te ia ci doar te cheama.
Daca ai credinta o sa poti sa mergi.
Din doi unul va fi luat si unul va fi lasat pentru ca asta e dezbinarea maxima, lucrarea celui rau. Asa vine lepadarea de Credinta.

Deci cat de prost si de tampit, de auto-tzepuit si naiv-amagit poti sa fii sa te ”bucuri” ca te ia?.. sa vrei sa mai iei... pentru ei... ca sclav ce se crede liber?

[cozia]

În prealabil postat de Moroco

Da-da, pe interior de la dorinta de a mai lua fara sa ti se dea, pana si cenzura constiintei ti se perverteste, toata furia, voirea dreapta se sminteste din lene duhovniceasca si vezi gresit si marturisesti invers, ca victimele sunt vinovatii, ca din cauza Lui Dumnezeu sunt toate relele, pentru orice El e vinovatul cel mai rau... atata poti sa crezi de frica si de lene, asta ti se pare ca e adevarul. Vrand sa mai iei, ca o pila familiara, ca un privilegiu, ca un drept castigat, ca un vis de fericire al ”pacii” si ”odihnei”, al comoditatii, pentru acest scop ipocrit, al scaparii prin talharie, vrand sa stai si sa profiti, sa mai iei pe mai departe tot mai mult, esti in stare sa contrazici, sa negi evidenta, adevarul Adevarat, Credinta, stiinta realitatii, faptele care se desfasoara sub nasul tau, sub ochii tai, marturisind pe dos, pe sfinvers, cu suparare gresita, cu incruntare si incordare gresita, cu aprindere, furie si dorinta de dreptate razbunatoare gresita, cu lucrare de curatenie si indreptare gresita... si ajungi pana acolo, sub influenta duhurilor rele, de te ameninti singur, te haitui si te silnicesti ca fraierul tzepuit insistand sa te lepezi de Dumnezeu, sa nu-L mai asculti, sa te dezbini si sa te rupi de El, facand ca prostul lucrarea diabolica, te auto-ispitesti si faci ispita, cazi, risipesti, te pierzi, te autodistrugi, te chinui, te sinucizi si te hartuiesti singur intzepandu-te ca baalamuciiferii Izabelzebutei, ca fachirii pentru ca sa te obligi, sa te fortezi cu silnicie, dand sa te scapi de ”raul” Care vine, vazandu-L pe Dumnezeu ca fiind raul care vine si dand orice sa scapi ca sa mai iei cu nepasare si indolenta totala vidanjandu-te singur de tot binele Lui lepadandu-te, evitand si fugind ca de un rau. Te indoiesti mereu si nu mai poti sa stii si sa vezi ce faci, mintind canzurandu-te, ca sa faci ceea ce mintzi ca faci, sa satisfaci ispita cenzurandu-ti cu auto-viclenie prosteasca defapt ascultarea si lucrarile cele bune, grozavindu-te in greseli tulburat, suparat, furios in desert.

De aia te ia ca sa-ti ia tot si sa te faca sclav sa iei pentru ei...
Dumnezeu nu te ia ci doar te cheama.
Daca ai credinta o sa poti sa mergi.
Din doi unul va fi luat si unul va fi lasat pentru ca asta e dezbinarea maxima, lucrarea celui rau. Asa vine lepadarea de Credinta.

Deci cat de prost si de tampit, de auto-tzepuit si naiv-amagit poti sa fii sa te ”bucuri” ca te ia?.. sa vrei sa mai iei... pentru ei... ca sclav ce se crede liber?

Pai si cum ramane cu "rapirea la cer", acel RAPTURE la care spera protestantii buni, ca vor fi LUATI si ridicati in extaz catre cer, pe pamant ramanand doar izmenele, sutienele, chilotii ciorapii, tricourile cu reclame de grupuri rock si pantofii din picioare?

[Moroco]

În prealabil postat de cozia

Pai si cum ramane cu "rapirea la cer", acel RAPTURE la care spera protestantii buni, ca vor fi LUATI si ridicati in extaz catre cer, pe pamant ramanand doar izmenele, sutienele, chilotii ciorapii, tricourile cu reclame de grupuri rock si pantofii din picioare?

Asta cu ”rapirea” o propovaduieste sf. Ap.Pavel si nu tot felul de protestanti, el vorbeste de ”rapirea” in nor, in vazDuhul curat si limede, in Cerul si Pamantul cel nou... in care sfintii vor fi pururea cu Dumnezeu si cu Domnul lor.

”Rapirea” pe care o face Dumnezeu, defapt o inviere, se face de catre fiecare personal prin ascultarea si urmarea de Credinta... asa ca tu trebuie sa urci cu Duhul si sa ramai acolo in norul luminos, nu e pila, privilegiu sau minuni inselatoare pentru specialii ce se cred superiori. Toti sunt chemati. Dumnezeu te cheama, te asteapta, nu te ia!

Io vorbeam ca te ia duhurile rele, omul lumesc, omul antihrist, satanistii si sateii, paganii, ereticii erectici, tzepuitorii tzepuiti ce se cred jmecherashi, teroristii, lupii moralisti travestiti in blana de miel... dandu-ti ei libertatea, ”bucuria” de a mai lua, de a tot lua ca talharii, defapt o sa iei ca sclavul doar pentru ei si pentru cresterea sherporcilor de câine lupvulpe argintie iar tie nu o sa-ti dea nimeni nimic decat o sa fi nevoit sa-ti iei si pentru tine ca nimeni nu-ti da... asa ca-n pilda fiului risipitor... care apoi, dupa munca de luare, istovit si cazut in pacat, in patima, se revolta vrand sa dea si el asa ca shefii si atunci nu mai suporta si se ridica din adancul lenii si trandaviei duhovnicesti, se duce sa protesteze la Dumnezeu mintind si marturisind cu trufie si nemultumire-mitomamoniaco-depresiva, deznadajduit-agresiva, ca ar vrea si el sa dea, sa mai ia, sa mai tot ia ca sa dea, lovind si ranind pentru mita asta pilicios privilegianta, ducandu-se prin insistenta incapatzanata la ”jertfa”, la dezbinare, la pierzare, autotzepuindu-se cu naivitate ipocrita si slava desarta, bucurandu-se ca prostul si nebunul ca-l ia... ca vine si ca-l ia ca sa-i ia tot tototot si o sa aiba apoi numai de luat mereu pentru ei care o sa-i dea si lui sa dea si el, sa ia de la altii pentru duhurile rele de baalta ce-i stapanesc pe sefii sherporci direct sau prin patimi si pacate viclene.. te uiti la o femeie ca s-o poftesti si iei prin ea ca sarpele si Adam pacatuind in inima ta... si pacatul fiind moartea ce omoara te faci mormant varuit plin de spurcaciunile putreziciunii si dezbinarii... pe care le ceri si le vrei si dai orice ca sa dai... ca sa dai inmultirea... ca sa dai inmultirea rautatii, s-o lucrezi cu viclenie oarba suparat nemultumita pentru satisfactii desfranate ascunse, fara sa stii ce faci, fara sa poti sa vezi si sa intelegi ce lucrarea neagra de auto-distrugere si de cadere spre munci si spre chinuri, spre spurcaciuniuni iti faci pe interiorul ingeromului interior, lucrare rea de inmulticios de pui ai rautatii, facand si satisfacand ispitele de suparare frustrata deznadajduita, agresiva, pacatuind fara numar sa faci pe plac, gresind fatal ca grozavii incontinuu ce gresesc dinadins inaintea privitorilor sa se dea mari si tari, nepasatori si negresitori, teribili si infailibili, indistructibili, cedand, corupandu-se si pierzand, asa si tu ca ei in loc sa te opui lor, ispitelor, rabdand aluatul obraznic, iritant, provocator, laschiv, pervers si lenesh al fariseilor si fatarnicilor, trufia tuturor ipocritilor puturosi duhovniceste ce calca si acuza si se razbuna pe Dumnezeu, leapada-le invaluirea, vrajeala, tzepuiala, naravul, ”maiestria” rautatii, ca sa iesi din satanism mitomamoniac, din lucrare satanista urmand Domnului si rabdand pana la sfarsit, fara sa dai facandu-le pe plac si fara sa distrugi sangele si carnea, faptura, buna functionare, relatiile ci doar marturisind Credinta intru Cuvant cu viata divina si rabdand... oricat te ia si oricat iti ia sa-ti mai ia ca sa te iei dupa ei sa vrei sa iei si sa mai iei ca sa dai devenind sclav lor, benevol, sa iei pentru ei si tie nimeni sa nu-ti dea, fiind nevoit sa iei cu tupeu ca sa ai ce manca, sa iei de la saraci si mai mici ca sa dai. Si ce dai? Inmultirea si viclenia, inmultirea rautatii prin puii puilor necredinciosi si jucaushi cu focool, cu pacura si benzina sau cu nitroglicerina si TNTul, auto-intaratandu-te si ducandu-te ca nebunul in faptele cele mai rele ale iadului, pentru ca nu veghezi ca sa te opresti la timp, sa-ti biruiesti supararea furata, ca sa nu distrugi, sa nu dezbini, sa nu mai minti?

Deci de aia minti cand minti negand adevarul, faptele, istoria, evidenta, realitatea, filmul, poza, martorii, pentru ca vrei sa mai iei ca sa dai cica asa cum te-au tzepuit sa-ti doresti faradelegea asta luand pentru ei ca fraierul sclav ce se crede liber...sa ia...fara sa i se dea... dezbinandu-se si rupandu-se tot cershind lepadare de Dumnezeu ca sa dea si el ca lumea, ca lumeus antihrist... ce te ia sa iei ca sa dai... inmultirea rautatii si a chinurilor vremelnice si vesnice... prin puii viitorului (cu toate spre rău)... si pentru asta esti mereu foarte suparat fara sa stii ca defapt asta e ceea ce vrei ca tzepuitul ce se vrea tzepuit ispitindu-se singur si facand ispitele pentru satisfactia rautatii nepasandu-i deloc de viitor dadeloc si nici de suflet, indolent, puturos, nu-i pasa, nu-ti pasa, si-a asigurat luarea si mailuarea ca sa dea si sa mai dea vidanjand binele cu cinism crud pentru ca raul sa-si faca plinul... in viitorul din pui, puii nelegiuriilor si fiii pacatului, niste necredinciosi impostori, mandrii, cruzi, ”invincibili” si laudarosi... ce traiesc inmultirea inmultirii (rautatii) cu toate placerile ei bolnave si triste, ca un vis ”frumos”.

[Moroco]

In ațipeala, in moțaiala, la trecerea din starea de toropeala adormita constienta la cea inconstienta apare satanismul maisatanist antihristic stricacios si brusc, pe neasteptate te auto-inneci, te auto-sufoci, dai din maini si picioare, lovesti, excluzi, te descarci din incordare, din tensiunile supararii smintite si simti ca mori, te sperii vazand ca mori si dai sa ataci defensiv, sa te razbuni... insa avand impresia ca tu esti victima vrednica desi esti la fundul lenei duhovnicesti, in adancul inmultirii raului, crezi ca alti-s de vina, ca alti-s cauza, pricina si mituit fiind la luat si la mailuat, dospind ingamfat in aluat de farisei ipocriti si fatarnici, care zic si nu fac calcand mereu cu tupeu, intrii in cearta si obraznicie pentru interesul lor, interesul tau, fiindca si tu vrei sa scapi de tristetea, de deznadejdea, de pisma si adevarul ca si tu ca si ei n-ai facut nimic din ce ai spus ca o sa faci, ca o sa asculti, ca o sa te schimbi... si a trecut mult timp, a trecut ceasul, ziua, saptamana, luna, anul, zecile de ani, vremile si jumatatile de vremi, viata si moartea si esti la bilant... si de frica si disperare, iti iei vrajmasie, lupta si aparare din pisma si ura, din revolta, din durere si acuzi, iti permiti sa-ti permiti, te ispitesti si te razbuni pripit spre autodistrugere si dezbinare de Dumnezeu, pentru ca pe El Îl vezi vinovat de orice, pe El te aprinzi suparat de parca El te-ar fi tradat, te-ar fi dezamagit, te-ar fi fraierit, si Il privesti cu vrajmasie si ura ca pe un rau, pentru ca El nu e ipocrit si lenes pe cand tu esti... si atunci, in starea asta smintit-suparata dai orice sa-ti aperi haita, sa-ti aperi starea de nesupunere si nesuparare smintita basculnad cau ”coolraj” in starea de suparare smintita vrand nesabuieli cu neputinta si disperare de parca ai indrepta, de parca ai curata, de parca ai schimba ceva in bine, cand defapt tu iti satisfaci impotrivitnic mereu caraiala si supararea smintita ce se ridica din adanc si merge la pierzare, lovind pe sfinvers, murmurand pe sfinvers, crzand pe dos, necrezand, lepadand credinciosia, cersind o pila, amenintand, reprosand pentru un privilegiu si o pila cu care vrei sa lovesti si sa ucizi mila, credinta harnica duhovniceasca pana la distrugere totala ca sa scapi la joaca, la comoditati, petrecere in rispirea timpului in munci si lucrari inutile, nemantuitoare, sa scapi caldurica, la mancare si bautura, sa iei, sa mai iei, sa dai si sa mai dai, potrivindu-te mereu la inmultirea rautatii, la papat mult din aluatul ipocritilor fatarnici, prietenii tai, stapanii tai, care spun, promit, jura insa nu se tin, nu fac nimic din ceea ce ar fi trebuit sa faca, pe cele mari poruncite iar pe cele mici sa nu le lase mai ales cand invatza ca studentii sau cand dau lectii ca profesorii ce se dau exemplu pe ei insisi.

Deci de frica chinurilor mortii iminente aparute in atipeala, motzaiala, toropeala comoda, la trecerea din starea visatoare constienta la cea inconstienta apare stricarea si pieirea brusca si iminenta de la propria patima, de la duhurile rele, de la draci, de la sevraj, de la ispita, de la egoism, de la iubirea de sine din sine si esti atacat si pus in pericol si atunci te nemultumesti, acuzi, te superi smintit si esti nesuparat smintit, marit, grozavit si vrajit fiind cu dracii muma si cu sfintii ciuma, pentru ca esti pacatos si ipocrit, pentru ca te lasi mituit de bucuria luatului si datului, a inmultirii... rautatilor cu care te potrivesti la simturi, la gusturi, la intelepciuni, infintari si desfintari, la implementari de proiecte si idei. De acolo li s-a tras si au cazut toti inaintasii, din supararea smintita si din nesupararea smintita ca ei, din lene duhovniceasca nu se pot supara cu infuriere decat pe Dumnezeu, dand sa-L lepede si sa se razbune pe Harnicia si bunatatea Lui, pe mai micii Lui cei ascultatori si credinciosi ce rabda pana la sfarsit... ei, suparatii smintiti si ratati, nemairabdand bolile si chinurile si intamplarile rele si ghinioniste, avalansa caderii si recidivelor, ispitele si toate trufiile obraznice si insistente asa ca fraierul cedand isi gaseste satanatatea, ”pacea” si ”odihna” prin satisfacerea ispitei, prin pacat, prin echilibrarea energiilor pacatoase, prin labordelatorie, barfa, inselaciuni, denigrare, prin razbunarea obraznica si criminala, prin sarcasm deznadajduit, prin bani, prin comoditati, prin fuga de raspundere, de lucru, de adevar, fuga in minciuna, in sminteala suparata ce evita lumina de parca acolo in suparare gresita ar avea curaj. E coolrajul prostului si nebunului care nu poate aduce inaintea lui Dumnezeu decat jertfa ipocritilor talhari, inselatori... mitomanie si fatarnicie, potriveala cu a-luatul si maidatul inmultirii rautatii vopsita in iubire, iubire de sine patimashe, ”empatica”, emotionala, socialista, comunista, sociala, in iubirea vicleana de popor, in iubirea de drepturi si libertati ale popurului smintit, mascandu-se impostorul ce se vrea lider in victima vrednica si travestindu-se in nevoia de mila cand defapt el cere doar pila si privilegii, sa ia locul pilitilor si privilegiatilor, sa stea la loc sfant, tagaduind putereile Credintei si ascultarii de Dumnezeu.

Curiosii si suparatii desi sunt morti, mor repede ca mortii ce omoara, caraind furiosi, avand impresia ca-s curajosi desi sunt foarte fricosi, smintindu-se in suparare pentru pile, cersind toata ziua din buze mila pentru iubirea lor de sinele in care minereul e pervertit si dedat labordelatoriei nepotrivite, pe care toata ziua o potrivesc sa arate bine, sa fie atractiva pentru inmultire, inmultirea rautatii, ca din pisma si ambitie mitomamoniaca vrandu-se slaviti de lume ca club select si exclusivist doar lucrarea asta a supararii uneltesc fara sa stie ce fac amarand pe Dumnezeu, de suparare... smintita, cartind, murmurand ca obraznicii cruzi ce-si permit sa-si permita sa arunce cu vorbe grele, cu minciuni si acuzatii crude, cu reprosuri obraznice ce nu se mai sfarsesc, risipind, pierzand si stricand zilele si facand din zile cele bune cu sarbatori sfinte, zile rele de cosmar in care urla si se cearta ca tigarii manelisti tupeisti, turbati si iesiti din minti, ce-si apara haita si haremurile de parashute cu care petrec in sminteala si placeri necuvincioase invartind banii si iluziile, fraiernind si tzepuind naivii sa le dea dreptate si sa ravneasca la averile lor cu care-si asigura pieirea si iadul de parca n-ar stii, defapt nu le pasa.

Suparea smintita, asta-i ”bucuria” nesupararii smintite! Vai de noi cei atipiti ce moțaim la limita constientei... toropititi in comoditati fofilandu-ne si strecurandu-ne la pile si privilegii familiare potrivite numite ”mile”, luand tot si dand tot potrivit cu mairaul ca sa-si scape ”sufletul”.

[Moroco]

In ațipeala, in moțaiala, la trecerea din starea de toropeala adormita constienta la cea inconstienta apare satanismul maisatanist antihristic stricacios si brusc, pe neasteptate te auto-inneci, te auto-sufoci, dai din maini si picioare, lovesti, excluzi, te descarci din incordare, din tensiunile supararii smintite si simti ca mori, te sperii vazand ca mori si dai sa ataci defensiv, sa te razbuni... insa avand impresia ca tu esti victima vrednica desi esti la fundul lenei duhovnicesti, in adancul inmultirii raului, crezi ca alti-s de vina, ca alti-s cauza, pricina si mituit fiind la luat si la mailuat, dospind ingamfat in aluat de farisei ipocriti si fatarnici, care zic si nu fac calcand mereu cu tupeu, intrii in cearta si obraznicie pentru interesul lor, interesul tau, fiindca si tu vrei sa scapi de tristetea, de deznadejdea, de pisma si adevarul ca si tu ca si ei n-ai facut nimic din ce ai spus ca o sa faci, ca o sa asculti, ca o sa te schimbi... si a trecut mult timp, a trecut ceasul, ziua, saptamana, luna, anul, zecile de ani, vremile si jumatatile de vremi, viata si moartea si esti la bilant... si de frica si disperare, iti iei vrajmasie, lupta si aparare din pisma si ura, din revolta, din durere si acuzi, iti permiti sa-ti permiti, te ispitesti si te razbuni pripit spre autodistrugere si dezbinare de Dumnezeu, pentru ca pe El Îl vezi vinovat de orice, pe El te aprinzi suparat de parca El te-ar fi tradat, te-ar fi dezamagit, te-ar fi fraierit, si Il privesti cu vrajmasie si ura ca pe un rau, pentru ca El nu e ipocrit si lenes pe cand tu esti... si atunci, in starea asta smintit-suparata dai orice sa-ti aperi haita, sa-ti aperi starea de nesupunere si nesuparare smintita basculnad cau ”coolraj” in starea de suparare smintita vrand nesabuieli cu neputinta si disperare de parca ai indrepta, de parca ai curata, de parca ai schimba ceva in bine, cand defapt tu iti satisfaci impotrivitnic mereu caraiala si supararea smintita ce se ridica din adanc si merge la pierzare, lovind pe sfinvers, murmurand pe sfinvers, crzand pe dos, necrezand, lepadand credinciosia, cersind o pila, amenintand, reprosand pentru un privilegiu si o pila cu care vrei sa lovesti si sa ucizi mila, credinta harnica duhovniceasca pana la distrugere totala ca sa scapi la joaca, la comoditati, petrecere in rispirea timpului in munci si lucrari inutile, nemantuitoare, sa scapi caldurica, la mancare si bautura, sa iei, sa mai iei, sa dai si sa mai dai, potrivindu-te mereu la inmultirea rautatii, la papat mult din aluatul ipocritilor fatarnici, prietenii tai, stapanii tai, care spun, promit, jura insa nu se tin, nu fac nimic din ceea ce ar fi trebuit sa faca, pe cele mari poruncite iar pe cele mici sa nu le lase mai ales cand invatza ca studentii sau cand dau lectii ca profesorii ce se dau exemplu pe ei insisi.

Deci de frica chinurilor mortii iminente aparute in atipeala, motzaiala, toropeala comoda, la trecerea din starea visatoare constienta la cea inconstienta apare stricarea si pieirea brusca si iminenta de la propria patima, de la duhurile rele, de la draci, de la sevraj, de la ispita, de la egoism, de la iubirea de sine din sine si esti atacat si pus in pericol si atunci te nemultumesti, acuzi, te superi smintit si esti nesuparat smintit, marit, grozavit si vrajit fiind cu dracii muma si cu sfintii ciuma, pentru ca esti pacatos si ipocrit, pentru ca te lasi mituit de bucuria luatului si datului, a inmultirii... rautatilor cu care te potrivesti la simturi, la gusturi, la intelepciuni, infintari si desfintari, la implementari de proiecte si idei. De acolo li s-a tras si au cazut toti inaintasii, din supararea smintita si din nesupararea smintita ca ei, din lene duhovniceasca nu se pot supara cu infuriere decat pe Dumnezeu, dand sa-L lepede si sa se razbune pe Harnicia si bunatatea Lui, pe mai micii Lui cei ascultatori si credinciosi ce rabda pana la sfarsit... ei, suparatii smintiti si ratati, nemairabdand bolile si chinurile si intamplarile rele si ghinioniste, avalansa caderii si recidivelor, ispitele si toate trufiile obraznice si insistente asa ca fraierul cedand isi gaseste satanatatea, ”pacea” si ”odihna” prin satisfacerea ispitei, prin pacat, prin echilibrarea energiilor pacatoase, prin labordelatorie, barfa, inselaciuni, denigrare, prin razbunarea obraznica si criminala, prin sarcasm deznadajduit, prin bani, prin comoditati, prin fuga de raspundere, de lucru, de adevar, fuga in minciuna, in sminteala suparata ce evita lumina de parca acolo in suparare gresita ar avea curaj. E coolrajul prostului si nebunului care nu poate aduce inaintea lui Dumnezeu decat jertfa ipocritilor talhari, inselatori... mitomanie si fatarnicie, potriveala cu a-luatul si maidatul inmultirii rautatii vopsita in iubire, iubire de sine patimashe, ”empatica”, emotionala, socialista, comunista, sociala, in iubirea vicleana de popor, in iubirea de drepturi si libertati ale popurului smintit, mascandu-se impostorul ce se vrea lider in victima vrednica si travestindu-se in nevoia de mila cand defapt el cere doar pila si privilegii, sa ia locul pilitilor si privilegiatilor, sa stea la loc sfant, tagaduind putereile Credintei si ascultarii de Dumnezeu.

Curiosii si suparatii desi sunt morti, mor repede ca mortii ce omoara, caraind furiosi, avand impresia ca-s curajosi desi sunt foarte fricosi, smintindu-se in suparare pentru pile, cersind toata ziua din buze mila pentru iubirea lor de sinele in care minereul e pervertit si dedat labordelatoriei nepotrivite, pe care toata ziua o potrivesc sa arate bine, sa fie atractiva pentru inmultire, inmultirea rautatii, ca din pisma si ambitie mitomamoniaca vrandu-se slaviti de lume ca club select si exclusivist doar lucrarea asta a supararii uneltesc fara sa stie ce fac amarand pe Dumnezeu, de suparare... smintita, cartind, murmurand ca obraznicii cruzi ce-si permit sa-si permita sa arunce cu vorbe grele, cu minciuni si acuzatii crude, cu reprosuri obraznice ce nu se mai sfarsesc, risipind, pierzand si stricand zilele si facand din zile cele bune cu sarbatori sfinte, zile rele de cosmar in care urla si se cearta ca tigarii manelisti tupeisti, turbati si iesiti din minti, ce-si apara haita si haremurile de parashute cu care petrec in sminteala si placeri necuvincioase invartind banii si iluziile, fraiernind si tzepuind naivii sa le dea dreptate si sa ravneasca la averile lor cu care-si asigura pieirea si iadul de parca n-ar stii, defapt nu le pasa.

Suparea smintita, asta-i ”bucuria” nesupararii smintite! Vai de noi cei atipiti ce moțaim la limita constientei... toropititi in comoditati fofilandu-ne si strecurandu-ne la pile si privilegii familiare potrivite numite ”mile”, luand tot si dand tot potrivit cu mairaul ca sa-si scape ”sufletul”.

O minciuna ipocrita si ispititor provocatoare este tot adevarul de om suparat si smintit!.de la supararea smintita, gresita, potrivita.
O minciuna ipocrita si ispititor provocatoare este tot adevarul de om nesuparat si smintit!.de la nesupararea smintita, gresita, impotrivita, vrajmasita de frica mituita, inrolata in coolrujul naivilor piliti nesabuiti.