Mă iubește într-adevăr sau e doar minciună?

[Demetrius]

În prealabil postat de irina32

Adevărul este, că eu l-am mai jignit de câteva ori motivul fiind stângăcia lui, nu am avut răbdarea potrivită poate, și din ciuda pretențiilor puse de mama lui, m-a luat de multe ori mânia și l-am mustrat (ceva de genul a pornit în creierul meu: "cum sa vina ea cu pretenții cand eu trebuie să-i repet lui lucruri bazilare??).
Împreună cu faptul că eu vreau să-mi păstrez numele fiindcă nu mai am frați sau surori (deci motivul ar fi continuitatea numelui) cel mai probabil s-a simțit jignit și de asta acuma vrea să mă "răsplătească" (cu toate că recunoaște că maica-sa e vicleană).
Nu prea știu de unde să o mai incep, nădejdea și încrederea este slabă la amândoi.....

Fără niciun motiv aparent mi-a apărut în minte ieri gândul că o femeie nu are nume propriu de familie, ci numele tatălui său, sau numele soțului său, iar copilul pe care-l naște va purta numele tatâlui.

Abia acum devine clar că originea celor gândite de mine nu era altceva decât acest mesaj al tău.

În primul meu mesaj eu te-am întrebat ce e nou acum, dar tu ai ocolit răspunsul care însă se deslușește din situația descrisă și din... iertarea (pentru ”un păcat mai mare”) pe care nu ți-o mai poți acorda(cum spui tu acolo la sfârșit), dar pe care o transferi acum și către cei din jur.

Situația lui familiară este la fel și acum ca mai înainte, dar raportarea ta la el este diferită...