Didahia [text integral]

[Moroco]

Multumim domnule Rappy. Hai sa le aprofundam un pic.

Capitolul I

1. Sunt două căi, una a vieții și una a morții (lumea); dar este o mare diferență între cele două căi.

2. Calea vieții (aici este vorba de Domnul nostru Iisus Hristos Cuvantul si de Biserica Sa) este aceasta: mai întâi, să-L iubești pe Dumnezeu, care te-a creat, în al doilea rând pe aproapele tău ca pe tine însuți, iar toate lucrurile pe care nu vrei să ti le facă ceilalți ție să nu le faci nici tu altuia. (deci numai dupa iubirea de Dumnezeu sa darui iubirea ta de tine insuti si grija pentru ea, adica, cel mai crunt egoism sa nu-l tii pentru tine ci sa-l tii pentru aproapele tau ravnind la cele mai inalte cu tot ceea ce ti-ai dori pentru tine sa ai si sa iubesti si astea sa le vrei implinite si desavarsite mai degraba la fratele si la aproapele tau, sa iubesti ca el sa le aiba pe toate cele bune ale tale si sa le obtina el, nu tu ci mai inainte el sa aiba parte de: toate mangaierile, maririle si mantuirile, pilele si privilegiile, toate poftele si desfatarile afara de pacat, mai inaintea ta oricat ai ravni sa fi tu cel mai mare in cel mai fericit Rai. Iar aproapele este un casnic oarecare, un coleg de viatuire cu tine)

3. Invățătura acestor cuvinte este aceasta: Binecuvântează-i pe cei ce te blesteamă, roaga-te pentru dușmanii tăi, și ține post pentru cei ce te persecută; căci ce mare lucru este să-i iubești pe cei ce te iubesc? Nu fac până și neamurile la fel? Dar tu iubește-i pe cei ce te urăsc și nu vei mai avea dușmani.

4. Abține-te de la poftele cărnii și ale trupului. Dacă cineva te lovește peste obrazul drept, întoarce și celalalt obraz și vei fi desăvârșit. (abtine-te de la nemultumire si nerabdare, de la razbunare pentru umilinta) Dacă cineva te roagă să mergi împreună cu el o bucată de drum, tu du-te mai mult; daca cineva îți ia mantaua, dă-i și tunica, daca cineva ia de la tine un lucru care este al tău, nu i-l cere inapoi, căci nu poti face aceasta. (rabda silnicia si pe toate ale tale socoteste-le ca si cum ar fi ale lui Dumnezeu si lasa-le in beneficiul aproapelui tau adaugandu-i si daruindu-i bunatati pana la satiu, silindu-te ca sa fie cat mai multumit aproapele tau)

5. Dă tuturor celor care cer de la tine, și nu cere înapoi, căci Tatăl dorește ca din cele cu care te-a binecuvântat pe tine să dai tuturor. Binecuvântat este cel care dăruieste, conform poruncii acesteia, căci fară de vină este el. Dar vai de cel care primește; căci dacă un om primește ceva de care are nevoie, el este fără vină; dar, dacă cel care primește nu are într-adevâr nevoie, va da socoteală: de ce a primit și pentru ce scop; și când va ajunge în nevoi va fi analizat cu atenție după faptele lui, și nu va ieși din asta până când nu va plăti până la ultimul sfanț. (nu profita in interese personale si desarte de parvenire si privilegiere de toate cele Binecuvantate de la Dumnezeu, ci primeste doar cat ai nevoie si ceea ce ai in surplus bun si binecuvantat daruieste cu drag din toata inima)

6. Dar despre asta s-a mai spus și: Lasă pomana ta să asude în mâinile tale până când vei ști cui va trebui să o dai. (Ca sa ajunga mila ta, de la Dumnezeu, binecuvantata, mai degraba la saracul cel mai drept si mai in nevoie, deci nu te pripi dand mai intai ca fraierul la bogati sau la cersetorii hoti si vicleni ce stau la pomana si la miloaga ca sa nu faca nimic bun pentru nimeni)

[RappY]

În prealabil postat de Moroco

Multumim domnule Rappy. Hai sa le aprofundam un pic.

Capitolul I
(...)

5. Dă tuturor celor care cer de la tine, și nu cere înapoi, (...)

6. Dar despre asta s-a mai spus și: Lasă pomana ta să asude în mâinile tale până când vei ști cui va trebui să o dai. (Ca sa ajunga mila ta, de la Dumnezeu, binecuvantata, mai degraba la saracul cel mai drept si mai in nevoie, deci nu te pripi dand mai intai ca fraierul la bogati sau la cersetorii hoti si vicleni ce stau la pomana si la miloaga ca sa nu faca nimic bun pentru nimeni)

Multumim domnule Moroco, hai sa aprofundam mai departe. Avem doua lucruri aici:

1. "Dă tuturor celor care cer de la tine" (1, 5)
2. "Lasă pomana ta să asude în mâinile tale până când vei ști cui va trebui să o dai." (1, 6)

Greu de descifrat! Eu vad ca trebuie sa o dam oricui cere. Si totusi apoi ne zice sa ne gandim bine cui sa o dam. Oare a 2a sa fie adaugare de altcineva mai tarziu? Sau e acelasi autor? Daca e acelasi autor, cum se imbina cele 2? O posibilitate ar fi astfel: dam oricui cere dar mai dam si celor ce nu cer, insa acolo trebuie sa aplicam judecata proprie. Dar tu ai zis sa nu dam la cersetori vicleni desi ei ne cer noua, ceea ce vine in condradictie cu (1.). Dar sa stii ca si eu am problema asta. Pe unii cersetori ii stiu sigur ca-si cumpara droguri deci nu vreau sa le incurajez adictia. Pe de alta parte, cand dai din inima si cu dorinta de a face bine, poate sa lucreze si Duhul Sfant in inima cersetorului sa-l imbuneze. E foarte greu. Odata Pr. Papacioc mergea pe strada si a vazut un cersetor, insa nu avea la el niciun ban. Cersetorul s-a pregatit sa ceara, vazandu-l pe Parinte ca se apropie. Cand a ajuns la el, Pr. Papacioc i-a zis ceva de genul "Iarta-ma, n-am niciun ban, dar iti pot da o mana calda!" iar cersetorul strangadu-i mana a raspuns "Iti multumesc mult asa ceva nu mi-a dat nimeni azi!"

Cateodata nu bani cersesc cersetorii.

[RappY]

Si impresiile mele:

Calea vietii si calea mortii

Calea vietii incepe cu iubirea dusmanilor ca piatra de temelie. Ce frumos zice: daca-ti iubesti dusmanii inseamna ca n-o sa mai ai dusmani! Ce usor sa scapi de dusmani, trebuie doar sa-i iubesti!

Tot in calea vietii ni se spune sa nu sovaim gandind ce va fi sau nu va fi. Cati ne stresam si ne tot gandim ce va fi sau nu va fi? Doar Dumnezeu stie ce va fi, noi suntem chemati sa avem inima buna nu sa ne facem griji de viitor. E o diferenta imensa si e de multe ori uitata in griji.

Ne zice tot acolo sa invatam copiii frica de Dumnezeu! Nu doar dragostea de Dumnezeu, atentie! Astazi se cam confunda lucrurile, se uita ca de Sfantul Potir ne apropiem cu frica si cu iubire, cele doua ni se zice ca ar fi incompatibile de cei ce urmeaza calea mortii.

Ne spune sa avem iubire fata de sluga nu sa nu avem slugi! Iar important de observat, nu confundam ierarhia social-economica cu indumnezeirea. Fiecare isi lucreaz pregatirea sa in Duh, ne spune acolo.

Si ce ne zice de idoli: ca sunt zei morti! De ce sunt morti, oare diavolii nu mai exista? Sunt morti ca urmeaza calea mortii. Deci si noi cand urmam calea mortii suntem practic separati de Viata adevarata. Cand vorbim de moarte si de viata, nu vorbim de aspecte medicale ci de lucruri duhovnicesti. Conteaza sa fim in viata acum si dupa adormire si sa evitam moartea nu prin auto-aparare, ci prin urmarea calea vietii! E important asta ca unii zic ca evita moarta strangand bunuri pentru zile grele si boli grave dar ei de fapt isi agonisesc moartea in tot acest timp! Ni s-a spus: conform caii vietii, nu ne gandim ce va fi sa nu va fi. Foarte important de retinut ce inseamna viata si moarte, si vedem ca Didahia insista mult pe asta si incepe cu aceasta distinctie.

Viata inseamna sa purtam jugul Domnului cu bucurie, multumire, si slava!

Restul lucrarii este prea dificila pentru mine.

[Moroco]

În prealabil postat de RappY

Multumim domnule Moroco, hai sa aprofundam mai departe. Avem doua lucruri aici:

1. "Dă tuturor celor care cer de la tine" (1, 5)
2. "Lasă pomana ta să asude în mâinile tale până când vei ști cui va trebui să o dai." (1, 6)

Greu de descifrat! Eu vad ca trebuie sa o dam oricui cere. Si totusi apoi ne zice sa ne gandim bine cui sa o dam. Oare a 2a sa fie adaugare de altcineva mai tarziu? Sau e acelasi autor? Daca e acelasi autor, cum se imbina cele 2? O posibilitate ar fi astfel: dam oricui cere dar mai dam si celor ce nu cer, insa acolo trebuie sa aplicam judecata proprie. Dar tu ai zis sa nu dam la cersetori vicleni desi ei ne cer noua, ceea ce vine in condradictie cu (1.). Dar sa stii ca si eu am problema asta. Pe unii cersetori ii stiu sigur ca-si cumpara droguri deci nu vreau sa le incurajez adictia. Pe de alta parte, cand dai din inima si cu dorinta de a face bine, poate sa lucreze si Duhul Sfant in inima cersetorului sa-l imbuneze. E foarte greu. Odata Pr. Papacioc mergea pe strada si a vazut un cersetor, insa nu avea la el niciun ban. Cersetorul s-a pregatit sa ceara, vazandu-l pe Parinte ca se apropie. Cand a ajuns la el, Pr. Papacioc i-a zis ceva de genul "Iarta-ma, n-am niciun ban, dar iti pot da o mana calda!" iar cersetorul strangadu-i mana a raspuns "Iti multumesc mult asa ceva nu mi-a dat nimeni azi!"

Cateodata nu bani cersesc cersetorii.

Pai de aia asuda pomana noastra, ca daca e vorba de bani, paine, lucruri scumpe si le tinem prea mult la noi sau in mana, surplusul, adica ceea ce nu se cuvine a fi al nostru, atunci poate sa ne vada careva si sa cheme potera, politia si sa ne cerceteze, sa ne aresteza caci parem ca niste hoti cu dovada in mana ce pot fi prinsi in flagrant. Deci trebuie, pentru ca sa nu se pripeasca, sa asude credinciosul-pacatosul, nevoitorul mai mult darnic decat harnic pana se lamureste cui s-o daruie implinind mila Lui Dumnezeu si a lui insusi catre cel care se roaga si cere cu adevarat.

[Moroco]

Capitolul II

1. Iar cea de-a doua poruncă a învățăturii este aceasta:

2. Să nu ucizi. Să nu comiți adulter; să nu-i strici pe cei tineri; să nu fii desfrânat. Să nu furi. Să nu folosești vrăjitoria; să nu faci vrăji. Să nu mijlocești avortul, nici să nu ucizi copilul nou-născut. Să nu râvnești la bunurile aproapelui tău. (Dezvatatul de apucaturile lumesti, adica aplicarea, respectarea si intarirea Legii Lui Dumnezeu insa fara jertfele sangeroase care sunt o modalitate de pocainta si indreptare de pacate prin savarsirea pacatelor impotriva animalelor sau a oamenilor pacatosi, care s-a dovedit in majoritatea coplesitoare ca nu poate aduce indreptarea asa cum spera Abel si Cain, Noe si altii, asa ca doar indreptarea prin Credinta in Domnul Iisus Hristos Cuvantul este poacainta cea mantuitoare, insa trebuie practicata fara stricarea Legii, a Psalmilor si a Proorocilor, unde se specifica foarte clar si acolo ca jertfa Lui Dumnezeu este Duhul umilit, inima smerita, strivita si strapunsa, caci pe aceasta Dumnezeu nu o va urgisi.)

3. Să nu comiti sperjur. Să nu faci mărturie mincinoasă. Să nu vorbesti rău; să nu te porți cu răutate; (Intarirea poruncilor impotriva ipocrismului in cuvant si comportament)

4. Să nu fii cu doua fețe, căci duplicitatea limbii este o capcană a morții. (Intarirea poruncilor impotriva vicleniei sherpesti, vorbesti despre sfintenie in timp ce o furi sa pacalesti si sa terorizezi ca impostorii iar in ascuns ca sa faci pacate si averi slujind la mamona)

5. Vorbele tale să nu fie false sau goale, ci legate de fapte. (Impotriva slavei in deshert si a celor limbuti si stiintifici care invart vorbe ca sa dospeasca in ei si in altii aluatul fariseilor, care multe zic punand juguri grele pe altii insa ei nici cu degetul nu se ating ca sa faca si ei cat de putin ceva folositor sufletului si trupului celor sarmani cu care se lauda si se impauneaza ca sa fie vazuti si laudati de oameni si pomeniti de lume pe toate canalele de comunicatie, pe primele pagini ale fluxurilor de stiri)

6. Să nu fii invidios sau lacom, sau fățarnic, sau rău, sau mândru. Să nu îndemni la rău pe aproapele tău. (Impotriva patimilor cu cele mai grele robii)

7. Să nu urăști pe nimeni, ci pe unii să-i mustri iar pentru alții să te rogi, iar pe unii să-i iubești mai mult decât pe tine însuți. (Renuntarea la rautate si razbunare, la furie si lupte fratricide folosind doar blanda mustrare, iubirea si rugaciunea in Duh)

Pe scurt porunca ar fi Sa crezi in Domnul nostru Iisus Hristos-Cuvantul si sa faci in mod liber ce vrei aducandu-ti totusi aminte ca El ascultand de Tatal a intarit Legea ca sa fie ea o arma mai puternica in lupta cu patimile si cu pacatul, dovedind prin Crucea Sa si prin invierea Sa din morti ca El este Insusi Legea Lui Dumnezeu si Legiuitorul Cel incoruptibil si nemitarnic, judecatorul si mantuitorul tuturor.

[Demetrius]

În prealabil postat de RappY

1. "Dă tuturor celor care cer de la tine" (1, 5)
2. "Lasă pomana ta să asude în mâinile tale până când vei ști cui va trebui să o dai." (1, 6)

Greu de descifrat! Eu vad ca trebuie sa o dam oricui cere. Si totusi apoi ne zice sa ne gandim bine cui sa o dam. Oare a 2a sa fie adaugare de altcineva mai tarziu? Sau e acelasi autor? Daca e acelasi autor, cum se imbina cele 2?

Cele 2 sunt diferite(dpmdv) pentru ca pomana nu o cere nimeni, ci o ai tu de oferit si aceasta se lasa sa asude in mainile tale pana se "coace", iar cersetorul cere de la cine crede ca poate primi, iar daca tu n-ai bani(ca bani cere) s-ar cuveni sa-i dai ceva totusi ca e ca o porunca pe care o ai de indeplinit.

Odata mi-a cerut un cersetor niste bani sa-si cumpere paine de la magazinul de vis-a-vis, iar eu l-am dus la magazin si i-am platit painea pe care (presupunem) ca si-ar fi cumparat-o, iar el a ramas cu gura cascata, nici multumesc n-a zis; probabil ca dupa ce m-am indepartat o fi aruncat-o.

Abia apoi mi s-a asezat in inima gandul ca, daca cineva iti cere ceva da-i indiferent pentru ce iti cere. Nu e datoria ta sa-l indrepti si poate ca nu el trebuie indreptat, ci tu.Daca tu ii dai si el isi potoleste o patima, sa-i fie de bine, banii tai l-au usurat; daca nu-i dai, poate se aprinde mai tare si cine stie ce poate face.

In viata cea de toate zilele ne spune apostolul Pavel:

1. Cât despre cele ce mi-aţi scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie.
2. Dar din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său.(1Cor7,1-2)

Asa cum noi il judecam ca sa nu-si ia droguri, sau alcool din banii pe care i-am dat,tot asa ne spune apostolul sa nu ne luam femeie, dar daca ne "arde tare", fiecare sa aiba femeia lui, si aproape toata lumea are femeia sa(cel putin).

E mai bine sa ne intrebam(din cand in cand) daca nu cumva cersetorul acela sunt eu.

[RappY]

În prealabil postat de Demetrius

Odata mi-a cerut un cersetor niste bani sa-si cumpere paine de la magazinul de vis-a-vis, iar eu l-am dus la magazin si i-am platit painea pe care (presupunem) ca si-ar fi cumparat-o, iar el a ramas cu gura cascata, nici multumesc n-a zis; probabil ca dupa ce m-am indepartat o fi aruncat-o.

Si mie mi s-a intamplat. Le zic sa mergem la magazin sa le cumpar de mancare si se razgandesc pe drum catre magazin si nu mai vin.

Abia apoi mi s-a asezat in inima gandul ca, daca cineva iti cere ceva da-i indiferent pentru ce iti cere. Nu e datoria ta sa-l indrepti si poate ca nu el trebuie indreptat, ci tu.Daca tu ii dai si el isi potoleste o patima, sa-i fie de bine, banii tai l-au usurat; daca nu-i dai, poate se aprinde mai tare si cine stie ce poate face.

In viata cea de toate zilele ne spune apostolul Pavel:

1. Cât despre cele ce mi-aţi scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie.
2. Dar din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său.(1Cor7,1-2)

Asa cum noi il judecam ca sa nu-si ia droguri, sau alcool din banii pe care i-am dat,tot asa ne spune apostolul sa nu ne luam femeie, dar daca ne "arde tare", fiecare sa aiba femeia lui, si aproape toata lumea are femeia sa(cel putin).

E mai bine sa ne intrebam(din cand in cand) daca nu cumva cersetorul acela sunt eu.

Asta e complicat. Chair si in Didahia vedem ca spune la 15, 3:

În prealabil postat de Didahia

Mustrați-vă unul pe altul nu cu mânie, ci cu pace, așa cum este scris în biblie;

Adica avem indatorirea de a ne indrepta unul pe altul in calitate de membri ai Bisericii. Biserica ne indreapta, sunt foarte multe lucruri pe care le credeam eu de capul meu si mi le-a indreptat Biserica, demonstrandu-mi de fiecare data ca greseam. Dar cand suntem indreptatati sa indreptam pe altii? Asta o putem sti doar cu inima, nu cu capul. Iar ca sa stim cu inima, trebuie sa avem inima curata. Sunt lucruri foarte tainice aici si greu de spus, trebuie mereu tratat de la caz la caz.

Iar mai departe, mai intai e o diferenta mare intre a judeca pe cineva ca se drogheaza si a nu dori sa alimentezi patima. Just, nu trebuie niciodata judecat omul, dar trebuie ajutat cumva. Trecand pe langa el judecandu-l nu-l ajutam dar nici facandu-i toate poftele. Asta arata indiferenta: dai doar ca sa dai ca asa e porunca. Porunca e sa ne iubim, nu trebuie uitat fundamentul.

Cersetori suntem cu totii pana la urma, cum ai spus. Tot Pr. Papacioc spunea ca cersetorii sunt ingeri pe care Dumnezeu ti-i pune in drum. Cum ne comportam cu cei care ne cer s-ar putea sa fie cum se va comporta Dumnezeu cu noi cand cerem.

[Moroco]

Capitolul III

1. Fiul meu, fugi de orice rău și de tot ce este asemenea răului. (de neascultarea prin minciuna, pacat si dezbinare)

2. Să nu fii pornit spre mânie, căci mânia duce la ucidere; nici părtinitor, nici certăreț, nici pătimaș; căci din toate acestea se nasc uciderile. (violenta si cearta infailibiltatilor justitiare nu aduce decat violenta)

3. Fiul meu, să nu fii poftitor, ca pofta duce la desfrâu; să nu spui cuvinte de rușine, și nici să te uiți cu ochi pofticioși, că din toate acestea se nasc adulterele. (pacatul, omul-pacat ascuns in om, se travesteste in pofta buna, dezbinarea in voie buna, iar trufia nerusinata a ”iubirii” pagane plina de flirtochi ”dulci” lingusitori si de glasuri mieroase se travesteste in ascultare si dreptate cu slave si laude)

4. Fiul meu, să nu ghicești viitorul după zborul păsărilor, pentru că aceasta duce la închinare la idoli; să nu descânți, să nu ghicești în stele, să nu folosești vrăji; tu să nu vrei să vezi acestea, că din toate acestea se naște închinarea la idoli. (toate vrajitoriile, ghicelile, ”citirile” si astrologiile vibrationiste energetico-sexy-comunicationale sunt interzise in Cer)

5. Fiul meu, să nu fii mincinos, pentru că minciuna duce la hoție; nici avar, nici iubitor de slavă deșartă, că din toate acestea se nasc hoțiile. (iubirea de nascoceli si lucrari pentru facerea de bani si strangere de averi duce la parvenire pentru pile, privilegii, inlesniri si usuratati, comoditati care aprinde in om dorinta de profit si de hotie lepadandu-se treptat de Harnicia rasplatita de Dumnezeu)

6. Fiul meu, să nu fii cârtitor, pentru că te duce la hulă; nici încăpățânat, nici cu gând rău, că din toate acestea se nasc hulele. (nemultumitului, nerabdatorului, razbunatorului pripit i se ia darul pentru ca in prostia lui oarba acuza pe Dumnezeu sau pe nevinovati hulind si blestemand si injurand orbeste iar daca se perisista cu nepasare in astfel de apucaturi lumesti si in astfel de practici josnice nebunesti violente sustind ca se cauta dreptatea si indreptatirea respectiv rezolvarea unor probleme grave ale drepturilor oamenilor atunci se ajunge pentru satisfacerea frustrarilor la betie, fumat, droguri, sex si se pierde si Harul cazand omul din lac in putz si acolo sapa sapa, pe frati si apropiati, pe sefi, crezand ca da de apa insa da de iad si de draci si nicidecum de apa)

7. Ci să fii blând, căci cei blânzi vor moșteni pământul. (a fi bland nu inseamna doar lipsa violentei in suflet si existenta unei prietenii inofensive asa cum poti constata la unele pisici blande care torc sau la animalele domestice bune si blande cu care esti mare si bun prieten de nadejde ca sa va iubiti si sa va jucati impreuna ci a fi bland inseamna a fi supus complet, dresat, ascultator perfect in toate, neiesind niciodata de sub Cuvantul dresorului, al mai marelui tau pus de Dumnezeu peste tine, nici macar in ascuns, in libertate sau singuratate.)

8. Să fii îndelung răbdător, și milostiv, și fără răutate, și pașnic și bun, și mereu să tremuri la vorbele (la Cuvantul si cuvintele) pe care le-ai auzit. (prin rabdare si chinuri cautand cu dor si mila dupa durerile si chinurile Domnului vom castiga sufletele noastre din impietrire)

9. Să nu te înalți pe tine însuți, nici să ai sufletul tău îndrăzneț. Să nu se lipească sufletul tău de cei semeți, ci să ai legaturi cu cei drepți și cu cei umili. (grozavia inalatarii infailibilitatii egoismului inchipuindu-te si crezandu-te mai ceva ca orice si oricine te poate inalta in mandria tradatorilor si fricosilor care de frica cedeaza si se razbuna ca porcul ingrasat in ajun cu multe cunostinte din universitati absolvite inclusiv teologice dandu-se un mare cunoscator de Dumnezeu ce silniceste pe toti la cunoastere de Dumnezeu avand scopul porcesc al ingrasarii asa ca porcul care dandu-se incoltit in infailibilitatile cunoasterilor sale se intoarce impotriva celor carora ar trebui sa le fie recunoscator si da buzna de sparge gardul fara sa-i pese de victimele colaterale ca sa se intoarca el la troaca si la balta din buncar unde se simte in siguranta ca scrofitza-pusculita plina de bani "albi" pentru zile "negre" reintoarsa in banca unde ca intro cocina e saturata de cei ce o ravnesc si o lingusesc uneltind s-o taie fara ca ea sa stie)

10. Cele ce ți se întâmplă se le primesti ca bune, știind că nimic nu se face fără Dumnezeu. (sa nu deznadajduiesti si sa nu te lasi scos din minti de ghinionorocool intamplarilor ce se potrivesc cu faradelegile nascocite ca o manusha imbibata intro coincidenta a groazei ce te duce la pierzare asa ca intrun lant al unei avalanse a caderii pieselor dominoului pentru o mare prbusire a ta ca si a castelului din carti de joc, disperand tu cand vezi ca ti se darama toate ca sa te faca sa-ti pierzi de tot rabdarea sa-ti permiti sa pacatuiesti sau sa-ti permiti sa sari si sa cazi neputand sa te opui dezastrului ajungand din pricina durerii si a nesansei sa arunci vina pe altii sau pe Dumnezeu cu repros sau hula ci sa primesti tot ce vine si inca nu a ajuns cu credinta ca impreuna cu Dumnezeu si aproapele se vor rezolva cu bine toate cele neprevazute ca de la sine oricat de grea si umilitoare ar fi incercarea. )

[Moroco]

Capitolul IV

1. Fiul meu, să–ți aduci aminte, ziua și noaptea, de cel ce-ți grăiește Cuvântul Domnului și să-L cinsteti ca pe Domnul, că unde se vorbește despre Domnul, acolo și Domnul este.

2. Să cercetezi în fiecare zi fața sfinților, ca să afli pacea în cuvintele lor.

3. Să nu faci dezbinare, ci să-i împaci pe cei ce se ceartă. Să judeci cu dreptate și să nu te uiți la fața omului când mustri pe cineva pentru pacatele lui.

4. Să nu șovăiești gândind ce va fi sau nu va fi.

5. Să nu fii cu mâinile întinse la luat și cu ele strânse la dat.

6. Dacă ai dobândit ceva, să dai cu mâinile tale o răscumpărare pentru păcatele tale.

7. Să nu stai la îndoială când să dai ceva, nici să murmuri când dai, căci tu știi cine este Bunul Răsplătitor al plății.

8. Să nu întorci spatele celui ce este în nevoie, ci să împarți toate ale tale cu fratele tău, și să nu zici că sunt numai ale tale; căci dacă împarți din cele nepieritoare, cu atât mai mult trebuie să împarți din cele pieritoare.

9. Să nu-ți iei mâna de la fiul sau de la fiica ta, ci încă din pruncie să-i înveți frica de Dumnezeu.

10. Când ești supărat să nu împovărezi pe sluga ta sau pe slujnica ta care și ei nădăjduiesc în același Dumnezeu, ca nu cumva ei să nu mai aibă teamă de Cel ce este Dumnezeul tău și al lor. Că Dumnezeu nu vine să ne cheme dupa fața noastră, ci vine la aceia pe care i-a pregătit Duhul.

11. lar voi, cei care sunteți robi, să vă supuneți stăpânilor voștri ca și chipului lui Dumnezeu, cu modestie și cu teamă.

12. Să urăști orice fățărnicie, si tot ce nu este plăcut Domnului.

13. Să nu părăsești poruncile Domnului, ci să păstrezi ceea ce ai primit, fără să adaugi și fără să scoți.

14. In congregație (/biserică) să–ți mărturisești păcatele tale și să nu te duci la rugăciune cu conștiința rea.

Aceasta este Calea vietii.

[Moroco]

Capitolul V

1. Calea morții este aceasta: Mai întâi de toate este rea si plină de blestem: ucideri, adultere, pofte, desfrânări, hoții, idolatrii, vrăjitorii, farmece, furturi, mărturii mincinoase, fățărnicii, inimă vicleană, înșelătorie, mândrie, răutate, încăpățânare, lăcomie, cuvinte de rușine, invidie, nerușinare, îngâmfare, fudulie, preamărire de sine. (grozavia greshismului infailibil teribilist idolitartar slujind pacatului cu inconstienta asa ca un mai ceva in orice indrznind sa se dea in spectacol cu toate astea cu nepasare)

2. Prigonitori ai celor buni, urâtori de adevăr, iubitori de minciună; nu cunosc răsplata dreptății, nu se lipesc de bine, nici de dreapta judecată; nu priveghează spre bine, ci spre rău; bunătatea și răbdarea sunt departe de ei; iubesc cele deșarte, umblă dupa plată nemeritată, nu au milă de săraci, nu trudesc alături de cel împovărat, nu recunosc pe Cel care i-a creat, ucigași de copii, stricători ai lucrării mâinilor lui Dumnezeu, întorc spatele celui în nevoi, asupresc pe cel strâmtorat; apărători ai bogaților, judecători fără de lege ai săracilor, plini de tot păcatul.

Fie ca voi, fiilor, să fiți izbăviți de toate acestea! (si de tot pacatul=moarte cu cat e mai mic, cu cat pare alegerea raului mai mic o alegere buna, asa ca un supt de inghetata, pacat viclean ce se travesteste camelonic si se ascunde ca om in om, om al poftelor, om al oamenilor, ca victima cea mai vrednica, se baga si se ascunde acolo unde nici nu-ti vine sa crezi revenind sa te tzepuieasca de unde nici nu te astepti... si sa fim izbaviti si de toata gresala fatala care e mai rea si mai deasa la cei ce se stramba din orice cu grozavie, mimand usurarea mictiuniunii, deci e mai repetitiva si mai atractiva ca o manushe decat orice adictie, debordand de laudarosenie asa ca la tampitii ce se cred destepti facand pe prostii, doar ca defapt ei chiar sunt prosti si boschetari certandu-se ca tziganii din orice, nu ca doar se prefac, cazand in dezbinare si in rupere de Vitza din Vie, din pricina mandriei si neumilintei)