ortodocsi din toate tzarile uniti-va!

[crincrin]

ORTODOCŞI ADEVĂRAŢI?
Există în lumea românească postcomunistă o categorie de credincioşi vociferant ortodocşi – nici foarte mulţi, dar nici prea puţini – care au pretenţia că numai ei reprezintă cu adevărat Ortodoxia şi că, în afara ortodoxiei (lor), toată lumea e hărăzită pierzaniei, de la Răsărit pînă la Apus. Aceşti pretinși „ortodocşi adevăraţi” fac cît de multă gălăgie pot, cu un discurs întotdeauna radical şi violent – pe internet, în publicaţii şi la televiziuni de mîna doua, în conferinţe şi marşuri publice. Biserica însăşi ai impresia că nu-i mai încape…
Dar cine-s „ortodocşii adevăraţi”? Ei da, bună întrebare!
Păi… cei care au tăria să strige: „Ortodoxie sau moarte!”; cei care trăiesc cu certitudinea nezdruncinată că numai ei au Biserică, Taine, Har, Martiri, Sfinţenie şi Mîntuire, celelalte sute de milioane de pretinşi „creştini” fiind carnea de tun a răzbunării divine; cei care pot să jure că Fiara este deja în lume (de vreme ce am început să fim însemnaţi cu semnul ei: 666/codurile de bare/cipurile biometrice), netezind sub nasul nostru calea lui Antihrist; cei care n-au nici o îndoială că „Grădina Maicii Domnului” nu e Athos-ul, ci România, şi că poporul român e buricul pămîntului şi adevăratul înaintemergător al lui Hristos (prin Zalmoxis şi Deceneu); cei care ştiu că marele nostru poet Mihai Eminescu, cel asasinat – poate n-aveaţi habar?! – de odioasa conspiraţie universală antiromânească (şi implicit antiortodoxă), e „Sfînt de Pămînt”, iar ei umblă să strîngă semnături pentru trecerea lui oficială în calendarul bisericesc; cei care văd roşu în faţa ochilor cînd aud de „Occident/Apus”, „ecumenism”, „dialog”, „elite intelectuale”, „cultură”, „civilizaţie”, „universalitate”; cei care se simt şi în somn şi se proclamă patetic victime perpetue ale „jidănimii”, „masoneriei”, „papistăşismului”, „globalismului”, dar niciodată ale panslavismului ortodox, sau ale diversiunilor securistice de acasă, sau ale propriei lor ignoranţe, duplicităţi morale, nevrednicii, inerţii sau sterilităţi; cei care divinizează „închiderea” în sine şi diabolizează orice „deschidere”, socotind-o aprioric preambul garantat al pierzaniei. Într-un cuvînt, cei care se cred şi se declară – ca sectanții – singurii puri şi îndreptăţiţi dinaintea lui Dumnezeu, în virtutea unei tradiţii impersonale care ar trebui să ţină locul virtuţilor curente şi să se sustragă oricărei dinamici creatoare.
Aşa-zisa „Ortodoxie adevărată” de astăzi e, altfel spus, încremenirea deliberată în proiectul unei tradiţii pe care o invocă întruna, dar pe care n-o mai onorează (pentru că, pe de o parte, n-o mai poate percepe în toată complexitatea ei, iar, pe de altă parte, nu mai e în stare s-o facă efectiv lucrătoare, capabilă de îmbogăţire şi de primenire). Probabil că niciodată în istorie nu s-a mai chivernisit atît de jalnic o asemenea imensă şi nepreţuită moştenire spirituală.
Cînd îţi dă mult, Dumnezeu îţi şi cere mult. Ei bine, din multul care ni s-ar cere (daruri duhovniceşti, eroism moral, erudiţie, vrednicie creatoare, unitate internă, zel misionar etc.), „Ortodoxia adevărată” nu mai reuşeşte să realizeze decît un fel de gălăgie oţărîtă şi acefală, o habotnicie sterilă şi suspicioasă, în care Dumnezeu Însuşi devine un simplu pretext legitimant al unei „excelenţe” iluzorii (de parcă excelenţa s-ar transmite prin codul genetic şi n-ar fi rezultat al unei vrednicii mereu reînnoite), cu care ne hrănim complexele şi puţinătatea istorică. Incapabili de o Ortodoxie seniorială – vie, creatoare, generoasă, senină şi destresată –, nu facem, în ultimă analiză, decît să compromitem sistematic în ochii lumii, printr-o mare parte a actualilor ei „purtători de cuvînt”, o tradiţie care ea însăşi n-are nici o vină că a încăput pe mîini atît de rudimentare.
Avînd în covîrşitoare majoritate cam între 30 şi 60 de ani, „ortodocşii adevăraţi” de azi, „cîini de pază” ai unei moşteniri fetișizate, dar aproape nevalorificate, „negri în cerul gurii”, sfertodocţi şi agramaţi, culcaţi pe urechea unei „spiritualităţi” care nu se vede şi nu se poate măsura, şi care nu transpare mai deloc din elementaritatea manifestărilor lor publice, nu se pot recomanda cu nimic măreţ şi memorabil: n-au dat probe de clarvedere, n-au făcut minuni cu rugăciunea, n-au scris cărţi referenţiale, n-au înălţat monumente de artă creştină, n-au coagulat organizaţii creştine viabile şi care să conteze efectiv în ordinea cetăţii, n-au cucerit lumea largă prin Ortodoxie. Poate că n-ar fi așa de grav să nu știe greceşte sau slavoneşte (limbile clasice ale Ortodoxiei), dar şi româneşte se exprimă greu, stau prost şi cu cultura generală, şi cu performanţele profesionale, şi cu bunele maniere, ba uneori şi cu cei „şapte ani de acasă”.
Specialitatea ultraortodocşilor mioritici e mai degrabă vrajba şi tărăboiul. Mai nou, nu sînt în frondă numai cu necreştinii sau cu creştinii de alte confesiuni, ci şi cu structurile instituţionale şi ierarhice ale propriei Biserici, a cărei unitate şi autoritate nu fac decît să o sape din interior, cu premeditare sau fără. Marii adversari suspecţi ai lor (şi, se înţelege, ai Ortodoxiei trădate dinăuntru) devin tot mai mult Patriarhul, Sinodul, teologii universitari care nu le cîntă în strună, ca să nu mai vorbesc de intelectualii creştini care îndrăznesc să nu le agreeze troglodeala belicoasă şi panicardă. Şi fiecare e gata, la o adică, să adopte pe cont propriu formula (ilogică şi agramată, pusă abuziv pe seama vrednicului de pomenire părinte Arsenie Papacioc): „Singur Ortodoxia”! Cît a trăit părintele Dumitru Stăniloae – unicul mare teolog pe care l-a dat Ortodoxia românească „de două ori milenară”! – au încercat, spre a se legitima în nimicnicia lor, să se cocoaţe pe spinarea lui, apoi au forţat spinările tuturor marilor duhovnici din garda veche, dar de-acum nu se mai pot sui decît unii în spinarea altora, cu efecte groase de Stani şi Brani „trăitori” (căci cine ar putea să le conteste lor… „trăirile”?!). Ortodoxia aceasta pretins „trăitoare”, mai presus de orice probe concrete, nu mai e nici cea a marilor sihaştri ascetici, nici cea a vizionarilor Duhului care minunau mulţimile, nici cea a sfinţeniei tobă de carte şi cu gură de aur, ci una care, săracă de orice fapte şi înfăptuiri ilustre, se pune „strategic” (ca să nu zic altfel) sub regimul valorilor neverificabile şi necuantificabile, al ipoteticului şi al inefabilului. „Ortodoxul adevărat” n-o avea el puteri tămăduitoare, nici prea multă carte, nici prea mult har al vorbirii, nici prea multă virtute organizatorică, nici cine ştie ce vocaţie martirică, nici vreun talent sau vreo dexteritate aparte, dar are o trăire – mamă-mamă! Ce mai, spiritualitate pură! Te şi miri că umblă în loc să zboare!
În aceste condiţii, rămîne mare lucru să fii ortodox (cum, din fericire, mai sînt încă mulţi pe lume), dar devine foarte riscant să fii „ortodox adevărat”. Iar Ortodoxia, în tîrziul ei istoric, de nimic nu suferă mai tare decît de atîta „adevăr” fără întrupare şi de atîta „dreptate” cîtă are… dar nu i se mai dă.
Răzvan CODRESCU (2017)

[Iorest]

În prealabil postat de crincrin

În aceste condiţii, rămîne mare lucru să fii ortodox (cum, din fericire, mai sînt încă mulţi pe lume), dar devine foarte riscant să fii „ortodox adevărat”. Iar Ortodoxia, în tîrziul ei istoric, de nimic nu suferă mai tare decît de atîta „adevăr” fără întrupare şi de atîta „dreptate” cîtă are… dar nu i se mai dă.
Răzvan CODRESCU (2017)

Ei cam ce au făcut pentru ortodoxie, pe blogul lui Răzvan Codrescu încă se mai păstrează unele băşcălii politice, e tot un fost pupil băsist şi acesta, care a murit cam singur şi uitat, doar prietenii aurişti Lavric şi Tîrziu de care-şi cam bătea joc i-au fost alături pe ultimul drum n-au prea fost băsişti la înmormântarea lui.

Burta lui mărturisea despre ortodoxie ? că am înţeles că sănătatea lui era cam şubredă, poate dacă n-avea butoiul ăla scăpa de virus, cum au scăpat alţii cu condiţie fizică.

Mi se pare un talent irosit acest Codrescu, culmea e că a stat şi lângă părintele Gheorghe Calciu internetul reţine poza asta, s-ar putea să-l judece cuvintele lui.

Părintele Iustin Pîrvu spunea despre români că sunt în general mai evlavioşi decât alte popoare ortodoxe, dar când e de ieşit în stradă sau alte fapte sunt uşor de dat înapoi, demoralizat, dezbinat.
Alte popoare ortodoxe mai mici decât noi sunt mai dârze, şi la sport suntem depăşiţi de sârbi, la fotbal grecii au un campionat European câştigat, trăsăturile de caracter sensibil se văd şi în alţi parametri.

Uită-te la Djokovici era sub bombardamente nato în copilărie şi de câte ori a câştigat US Open, la ei acasă, ce să mai zic că e greu să batem orice echipă din fosta Iugoslavie, chiar şi cu Bosnia şi Macedonia ne chinuim.

Dacă la revoluţia din 89 oamenii erau tot ca acum, nu se mai schimba regimul, tinerii şi studenţii care ar trebui să fie plini de viaţă au fost primii care s-au conformat şi la vaccin, cu nişte acadele - călătorii în străinătate, acces la festivaluri de muzică electronică i-au cumpărat.

Ce ar trebui să aştepţi până îţi ia proprietatea moştenită de sub tine prin taxe, să-ţi ia copilul în evidenţă pt separare de părinte, şi tu să scrii nişte mici pastiluţe inteligente într-un colţ de internet.

Atunci de ce a scris Radu Gyr ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane, că tot fac ăştia alde Codrescu tapaj că au fost ei prin preajma sfinţilor închisorilor.

Valeriu Gafencu a fost arestat pt nişte greve studenţeşti, de pildă, probabil că dacă azi trăiau pătimitorii închisorilor nu ar fi mers nici cu P$D, nici cu PNL, nici cu USR care e echivalent cu programul dizolvant bolșevic.

Chiar mă întrebam cu cine ar vota Gheorghe Calciu de pildă dacă ar trăi ?

Am uitat la referendumul pt familie, la care ar fi votat toți pătimitorii temnițelor comuniste pe lângă care își face el reclamă că a stat, Codrescu s-a înmuiat, a fost unul dintre marii anonimi.

[Moroco]

Adica ortodoxul e rau ca e ortodox si ceilalti sunt buni ca nu sunt ortodocsi?

Ortodoxul e singurul care lupta cu minciuna si cu lumea faradelegilor si pacatelor, restul s-au vandut lumii si s-au corcit cu duhul ei sateic-mandreu-putanus.

Toti se dau mari criticand ortodoxul vrand sa-i ridiculizeze credinta in timp ce se lauda pripit ca de frica slugarnicesc stapanirea lumii ca sa prinda si ei un osicior pilit.

Ortodoxul e icoana vie si dreapta a lui Hristos-Cuvantul!
Si ultimul si cel mai prost si mai rau dintre ortodocsi, chiar si ortodoxul indracit e mult mai bun decat cei mai insemnati oameni ai lumii eretice si pagane. Nu va lasati pacaliti de aiuriti din astia care invart cuvintele culturii si intelectualitatii ca sa te convinga aratandu-ti paiele in timp ce in ochii lor e barna cea mai gaunoasa.

Lingusitorii astia ipocriti te invata vrand sa fii ca ei, adica sa te rusinezi de Credinta si de practicarea ei!.. simplu si umil, smerindu-te si ascultand macar asa cum poti... ca sa poti sa traiesti bine, cu Dumnezeu, chiar si in lumea de acum, vorba lui Basescu: ”sa traiti bine!”.

[Iorest]

https://r3media.ro/marius-oprea-desp...lul-guvern-al/

Marius Oprea despre faptul rămășițele pământești ale deținuților politici au fost catalogate drept „deșeuri biologice”: Arată cum nu se poate mai clar cum tratează actualul guvern al României dezgroparea victimelor comunismului

Istoricul Marius Oprea, fostul președinte al Institutului Crimelor Comunismului (IICCMER), a comentat faptul că pentru statul român, rămâșițele pământești ale victimelor regimului comunist reprezintă doar „deșeuri biologice”.

În opinia istoricului și cercetătorului, acest lucru arată cam cât valorează victimele comunismului pentru actualul Guvern.
”Deșeuri biologice” și îngeri
”Cu moartea pre moarte călcînd”, roțile unei dube galbene cu număr de Constanța a trecut azi la ceasul înserării pe sub clopotnița Mînăstirii Dervent. La volan, părintele stareț Andrei. Lîngă el, eu. În dubă, judicios stivuite, șaptezeci de cutii de carton, preluate la orele prînzului de la Institutul de Medicină Legală din București. Pe cutii scrie ”Deșeuri biologice”. În cutii, tot atîtea rînduri de oseminte ale morților din lagărul de la Periprava. Înainte de a ajunge așa, au fost ”deșeuri ideologice” ale regimului comunist, îngropate la jumătate de metru în nisip și dezgropate după opt ani de trudă și încercări, despre care aș putea să fac o teză de doctorat, care să ”plagieze” însăși moartea. Chiar coborîte la rangul de ”deșeuri biologice”, întîmplare care arată cum nu se poate mai clar cum tratează actualul guvern al României dezgroparea victimelor comunismului, a morților fără cruce, cei morți la Periprava și-au găsit după șaizeci de ani liniștea. La mînăstirea Dervent, unde osemintele lor au fost primite, în slujba de pomenire și în dangătul clopotului, șaptezeci de suflete s-au ridicat la cer și, din deșeuri, au devenit dintr-o dată îngeri.”, a scris Oprea.
Reamintim că rămășițele acestor martiri au fost aduse la Mănăstirea Dervent.

[crincrin]

AUR este o combinatie de razmerita stradala si huliganism de stadion. Ambele ostile regulilor elementare de politete, civilitate si decenta. In locul dialogului, valmasagul cocardier. In locul argumentelor, gloante, fluieraturi si scuipaturi. Bataia in piept cu devotamentul crestin din partea unora care incita la ura, haos si practica violenta este un obscen travesti. AUR este urmasul LANC, formatiunea paramilitara a maniacului antisemit A. C. Cuza. Cuzismul, ca si legionarismul, nu era crestinism. Invocarea "eroilor neamului" de catre aceste grupari teroriste este un sacrilegiu. Iisus este profetul iubirii aproapelui, nu al umilirii si vatamarii acestuia. (Vladimir Tismaneanu)

[Iorest]

Adică îţi fură tot de sub tine resurse naturale care trebuiau să servească la bunăstarea oamenilor ,sau măcar să se facă autostrăzi la schimb, îţi aruncă minim 30% din populaţia aptă de muncă peste graniţă prin distrugerea industriei în ţară lucru care afectează şi demografia şi populaţia din Biserică, în curând îţi va lua şi proprietatea privată şi tu să fii cu un discurs de tipul „ne iertaţi avem o scamă de curăţat de pe sacoul dvs.”

Ia uită-te la oportunismul lui Vladimir Tismăneanu, l-a susţinut pe Ion Iliescu la un moment dat, un urmaş direct al fsn ce fel de credibilitate mai are un astfel de om ?

https://www.criticatac.ro/cum-fcut-d...tat-copiii-ii/

Nu vezi că dai citate din intelectuali care au umblat după sinecuri în diferite regimuri distructive pentru România, intelectuali care ei înşişi au o problemă de credibilitate, onestitate morală.
Ei n-ar trebui să răspundă pt susţinerea vechilor racile politice, în schimbul unor avantaje au făcut un transfer de imagine dispre ei şi profesia lor spre diferiţi indivizi care n-au făcut decât să adâncească căderea ţării.

[Iorest]

În prealabil postat de crincrin

Invocarea "eroilor neamului" de catre aceste grupari teroriste este un sacrilegiu. Iisus este profetul iubirii aproapelui, nu al umilirii si vatamarii acestuia. (Vladimir Tismaneanu)

Dacă te uiţi un pic în istorie Valeriu Gafencu era considerat un huligan de către bolşevici de care Tişmineţki după numele real nu e străin.
Ceilalţi Sfinţi ai Închisorilor erau considerat bandiţi, reacţionari, paraziţi etc.

Sorin Lavric (AUR):

„Ideologic vorbind, sfântul e un personaj care încalcă regula democratică a mediocrităţii laice. O apariţie obscură căreia nu‑i poţi găsi o minimă motivaţie de ordin omenesc. Sfântul e prin excelenţă incalificabil, un spectru inefabil care irită raţiunea.
Mai mult, medical vorbind, sfântul e o insultă adusă psihopatogeniei tradiţionale, un soi de enigmă încăpăţânată, respingând schemele etiologice.
Dacă admitem că graţia euforică pe care Gafencu o răspândea nu poate fi explicată prin nivelul crescut de serotonină din creier şi nici prin obnubilarea conştiinţei în urma infestării cu bacil Koch, dacă, aşadar, admitem că sunt situaţii când superiorul nu poate fi redus la inferior (în cazul de faţă, psihicul la neurotransmiţărori, hormoni şi enzime), atunci suntem siliţi să recunoaştem că elementul divin există şi că din el s‑a ivit un om ca Valeriu Gafencu.

Potrivit mentalității corect politice, sfinţii sunt personaje inavuabile, care nu se supun tiparului de netezire statistică. Ca tot ce cere un accent de providenţă căzut peste lume, sfântul se opune cauzalității materiale şi sfidează încercările de a i se anticipa ivirea.

Valeriu Gafencu a fost plămada mistică cea mai convingătoare. E îndeajuns să-i privim fotografiile ca să simţim cum sfinţenia îi răzbate în trup. Din poze ne întâmpină o privire dogoritoare, răsucită spre orizontul din spatele spectatorului, o privire care te absoarbe din chenarul unor ochi cu licăr ceţos, în vreme ce fizionomia dă să‑i iasă din copertă, într‑un gest expansiv de dilatare a tensiunii feţei, semn că în puterea fascinatorie a acestui chip se împleteşte fervoarea trăirii cu nobleţea unei ţinute hieratice.

Nici pînă astăzi craniul lui, cu cruciulița pe care camarazii i-au pus-o în gură, ca semn de recunoaștere într-un viitor îndepărtat, nu i-a fost găsit în groapa comună de lîngă penitenciarul de la Tîrgu Ocna. Îmi pun însă nădejdea în echipa lui Marius Oprea și Gheorghe Petrov. Pînă la găsirea tigvei, să-l comemorăm în fiecare an ca pe un simbol al credinței creștine”, a transmis senatorul Sorin Lavric, la 69 de ani de la trecerea la Domnul a lui Valeriu Gafencu.”

__________________________________

Se împlineşte profeţia Părintelui Mărturisitor Gheorghe Calciu Dumitreasa:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/o-sa-...eorghe-calciu/

La noi, dimpotriva, razboiul continua: urmasii teroristilor bolsevici ataca memoria victimelor comunismului. “O sa se bata cu noi si morti, iar noi o sa fim alaturi de voi ca sa ne aparati. Si morti vom izbandi!”, spunea Parintele Calciu de pe patul de spital din salonul care-i devenise si chilie, si loc de pelerinaj.

[crincrin]

Nu că n-aș fi avut o părere, o am încă. Sunt român, desigur că mă pricep la fotbal, politică și subtilități bisericești, cu schimbarea garniturilor la robinet stau ceva mai prost. Și nu c-aș fi rămas inert, m-am amuzat deșănțat urmărind cum i se dictează lui Dumnezeu cum să învârtă planeta, taie domle alea nouă minute și nouă secunde care ne-au dus la dandanaua cu calendarul, că alea șase ore de întârziere le înghesuim o dată la patru ani în ziua de 29 februarie a anului bisect, dar oricât ne-am foi după argumente, alea 9'9" rămân îndesate în buzunarele cerului și se tot strâng, se tot strâng.
Știți unde suntem? Întârzie trenul în gară și impegatul se uită fix în ochii călătorului și-i zice ți se pare, uite ce scrie aici, trenul a sosit la timp. Adevărata realitate nu e a tabelei din gară, ci a momentului în care pufăie locomotiva la peron, și din perspectiva asta geograful (care sunt) îi șoptește teologului (care sunt), persuasiv și axiomatic, băiete stai cuminte că Dumnezeu a scris graficul de zbor al planetei înainte să vă dea vouă prin cap să inventați hârtia și abacul. O să îndreptăm calendarul, mai devreme sau mai târziu, relax. Pur și simplu nu avem de ales, doar dacă nu ținem ridicol să umblăm cu Iordanul în mânecă scurtă joi la Paști. Și nu mă luați cu argumentul că asta nu se va întâmpla prea curând, e total irelevant, căci din perspectivă creștină binecuvântările date unei posterități îndepărtate sunt formule de dragoste imediată. Așadar îndreptarea calendarului nu e un act de pedantism intelectual, ci o reverență obedientă cuvenită Legiuitorului celor de sus și al celor de jos.
Dar nu despre asta vreau să scriu, nu. Știam că ridicarea subiectului va corespunde unei scuturări violente și că orice mișcare tectonică produce talazuri înalte, doar sunt geograf, nu? Așa e firesc să fie, avem opinii chiar și în biserică, dogme și teologumene care poate nu vor deveni niciodată dogmă. Ce m-a frapat a fost cantitatea copleșitoare de ură dezlănțuită în toate direcțiile și în toate formele. Încleștările hidoase ale urâtului, ieșit la suprafață de sub coji dovedite subțiri, înverșunările spiritelor mici și partizane până la violență, vanități care deversează în invective ignobile, demne de fetidul mahalalei, aduse fraudulos în epicentrul agorei. Dar și astea sunt de înțeles, la o adică, oameni suntem și ne mai lasă nervii.
Citeam comentariile și deodată am văzut unul care m-a încremenit vreo mie de ani, așa, pe puțin, zice ”acum se vede pe față că Papahagi îi iubește pe catolici!” Mă ridic de la calculator, îmi pun un pahar de acid carbonic și-l beau, privesc lung norii și apoi mai citesc o dată, comentariul ăla e tot acolo și tot așa de înfricoșător, Papahagi îi iubește pe catolici, scris ca o sentință, o deconspirare publică a răului suprem, Papahagi îi iubește pe catolici și se cuvine să fie urcat pe rugul rezervat defetiștilor vocaționali. Și brusc mi-am amintit de ce-am citit la un teolog anglican (căci da, mai citesc uneori teologie din ograda vecinului), C.S. Lewis, zice undeva ”majoritatea celor care sunt gata să moară pentru credința lor sunt gata să și ucidă pentru ea”. Majoritatea, dar nu toți. Diferența o fac sfinții, blânzii pământului, săracii care strigă către Domnul. Hristoforii. Că una e a vorbi de Domnul și alta e a-L trăi. Vedeți? Diferența e așa de mica!
Frații mei, surorile mele, țineți-vă de iubire ca de o ancoră tare că dacă pierzi iubirea, pe Dumnezeu în persoană întrupată îl pierzi, și ce va da omul în schimb pentru sufletul său, un calendar (ne)îndreptat?
Știți cum e iubirea?
În anii 80 se construia în portul Mangaliei crucișătorul ”Mărășești”, doi unchi dintr-ai mei au sudat la el de le-au sărit ochii din cap de oboseală, Petre și Mihai, și un al treilea, tot cu nume de sfânt, Constantin, a servit în echipajul lui, și întârzie unchiul Costel acasă și când vine îl întreb care-i faza, zice sunt obosit, instalăm acum niște pompe de suprapresiune, eu curios da ce-s alea, unchiule? Și-mi explică, dacă nimerește o torpilă în carena vasului și-i face o gaură, pompa asta bagă aer așa de mult și de repede în corpul navei încât apa nu mai poate intra pe deschizătura aia și nava nu se scufundă.
Frații mei, asta e iubirea. O pompă de suprapresiune prin care aerul Duhului Sfânt suflă în inimă și n-o lasă să se scufunde, oricâte găuri ar avea sub nivelul mocirlos pe care plutim. Când ai pierdut iubirea îți intră în inimă trufia și toate celelalte rugini ale sufletului. Și chiar și dreptatea, care dezbrăcată de dragoste se face un colesterol care te duce în infarct.
Așadar întreb: dacă nu puteți să-l iubiți pe Papahagi, cum veți putea să-i iubiți pe catolici? ȘI nu numai pe catolici, ci și pe cei doi prieteni tătari ai mei, Tunai Geafer și Semiran Abdurefi să-i iubiți, și pe mucosul ăla de țigănuș, obraznic și impertinent ca o carte scrisă în chineză, care mă exploatează în parcarea marketului ca pe un bleg al lui Dumnezeu, și pe el să-l iubiți, pe toți oamenii, până la ultimul dintre ei, oricât de diferit ar fi! Și dacă nu puteți face asta, vă rog eu mult, retrăgeți-mi prietenia și lăsați pe alții, că vreau să mor îmbrăcat în iubire și-n blândețe, luați-vă voi dreptatea de aici și lăsați-mă cu Înviatul meu Desculț și blând.
Că la poarta raiului te poți prezenta cu ce calendar vrei în dinți, îndreptat sau nu, dacă iubire n-ai, pe Dumnezeu nu-L ai. (Crin - Triandafil Theodorescu)

[sofiaiuga]

eu nu am televizor,doar internet
dl.BOGDAN VASIE CANDIDAT INDEPERNDENT ARE O filmare in care lamureste f,exact de ce nu e de acord cu formatia AUR.Ovidiu Grosu de mult ne-a spus ca AUR e o pista falsa,joaca dublu.De ex.membru al lor in comisia restrinsa pe grupuri a votat legea impotriva ,copiilor 145.Da mai au si alte chestii care ii dau de gol.
Harul DUHULUI SFINT la sinodul de la Niceea a stabilit cum se va sarbatori data sf.PASTI .Ne credem mai destepti ca DUHUL SFINT??Cind au slujit catolici la sf.mormint lumina nu a venit ci a venit afara unde slujeau ortodocsii si a crapat stilpul de la intraea,care se vede su azi .O minune a lui Dumnezeu pastrata marturie pina azi.
PUTIN stie ca ucrainienii sunt rusi si nu vrea sa traga sa le faca tzarii prea mari necazuri .Ofiterii americani observa asta si spun in videoclipuri.
Putin nu se ocupa de convertirea popoarelor neortodoxe,ca nu e asta treaba lui.Daca un patriarh este de acord cu ecumenismul ,ca si la noi ,nu inseamna ca tot poporul rus[ca si cel roman ]este de aord cu erezia asta.
Profetiile sunt sub impulsul DUhului sfint.
Ofiteri americani in rezerva au recunoscut ca Putin ar fi putut cuceri UCRAINA in 3 zile cel mult.Apoi ei cunosc mai bine ca noi aspectele razboiului.

[Iorest]

În prealabil postat de sofiaiuga

eu nu am televizor,doar internet
dl.BOGDAN VASIE CANDIDAT INDEPERNDENT ARE O filmare in care lamureste f,exact de ce nu e de acord cu formatia AUR.Ovidiu Grosu de mult ne-a spus ca AUR e o pista falsa,joaca dublu.De ex.membru al lor in comisia restrinsa pe grupuri a votat legea impotriva ,copiilor 145.Da mai au si alte chestii care ii dau de gol.

Unii candidaţi sunt iepurii partidelor mari să rupă voturi din culoarul naţionalist, nici măcar partidul lui Şoşoacă nu se ştie dacă trece pragul are 2-3% în sondaje, dar poate trage zeci de mii de voturi sau descuraja oamenii să nu mai voteze, deci e clar că dacă pragul nu-l treci, faci doar o candidatură pt fragmentare voturi şi procente.
Scaunele neocupate se redistribuie tot la partidele care fac pragul, votezi partide de 2 % sau independenţi de 0,5%, votezi indirect USR, PNL cel puţin la europarlamentare şi parlamentare e aşa.

În prealabil postat de sofiaiuga

Harul DUHULUI SFINT la sinodul de la Niceea a stabilit cum se va sarbatori data sf.PASTI .Ne credem mai destepti ca DUHUL SFINT??Cind au slujit catolici la sf.mormint lumina nu a venit ci a venit afara unde slujeau ortodocsii si a crapat stilpul de la intraea,care se vede su azi .O minune a lui Dumnezeu pastrata marturie pina azi.

Erau de fapt copţii armeni, nu catolicii care au slujit înăuntru apropo şi de busculadele provocate de armeni acu ceva ani.

În prealabil postat de sofiaiuga

PUTIN stie ca ucrainienii sunt rusi si nu vrea sa traga sa le faca tzarii prea mari necazuri .Ofiterii americani observa asta si spun in videoclipuri.
Putin nu se ocupa de convertirea popoarelor neortodoxe,ca nu e asta treaba lui.Daca un patriarh este de acord cu ecumenismul ,ca si la noi ,nu inseamna ca tot poporul rus[ca si cel roman ]este de aord cu erezia asta.
Profetiile sunt sub impulsul DUhului sfint.
Ofiteri americani in rezerva au recunoscut ca Putin ar fi putut cuceri UCRAINA in 3 zile cel mult.Apoi ei cunosc mai bine ca noi aspectele razboiului.

S-au retras din Bakhmut, sunt probleme mari pt Rusia dacă pierde războiul, mai bine nu se aruncau dacă nu erau pregătiţi, s-ar putea dezmembra.

În Turcia Erdogan poate pierde la 1-2% alegerile în turul 2, au fost 88% dintre turci la vot, nu credeţi că ar putea fi dat jos şi Erdoan care stat 20 de ani la putere, ?
Mi se pare că sunt schimbări mari chiar şi în regimuri autoritare, în Belarus Lukasenko are probleme de sănătate.