Unde este comoara ta, acolo va fi inima ta.

[Moroco]

Din pacate in timp ce noi insine nu credem, comoara ne e la satisfacerile prozelitismului ortodoxiei, la scaparile si mantuirile altora, jucam orice cu travestire geniala ca sa-i facem pe altii sa creada si sa aiba solutii ca sa ne laudam si sa ne satisfacem noi cu implinirea strategiei ascunse pe care in mod politicianist o urmarim sa iasa ca la carte, asa cum vrem, cum pare ca ar vrea Domnul, asteptand sa fim persecutati de straini si de politicieni si rasplatiti in ceruri pentru furaciunile si crimele lor cu care ne pagubesc inchipuindu-ne ca o sa avem comoara in ceruri ca o consecinta a faptelor lor iresponsabile. Din pacate crezand si asteptand astfel nu facem decat sa ne tzepuim fiindca Mesia spune altceva, sa nu stam ci sa facem ceva bun, adica sa ai atitudine, lucrare, fiindca daca stai si-i mantui numai pe cei pe care-i iubesti, frati, surori, parinti crestini ortodocsi si nu iei atitudine ca sa faci ceva mai ales pentru vrajmasii tai, casnicii, strainii, potrivnicii, mai marii, patimasii, pacatosii, faradelegistii... fara sa te lauzi, fara sa primesti slava desarta de la lume sau prin interpusi, directa sau prin ricoseuri ascunse, atunci n-o sa primesti nimic si nu-ti strangi nimic in ceruri caci si paganii si pacatosii se iubesc si se ajuta cu viclenie intre ei. Deci abea atunci esti indreptatit sa speri, doar cand lucrezi ceva, asculti ceva, faci ceva bun fara sa te lauzi, implinesti ceva ca si cum ai sluji Domnului, abea atunci iti strangi comoara in ceruri la Dumnezeu iar daca numa stam si asteptam rasplata consecintelor pagubelor atunci ce raplata mai asteptam si ne inchipuim ca avem de primit din moment ce n-am muncit nimic pentru Dumnezeu? Adunand doar impreuna cu Mesia, asa cum ne-a poruncit si sfatuit, abea atunci vom avea bucuria ca acolo unde ne va fi comoara-stransura, acolo o sa ne fie si inima eliberata de patimi si de griji caci Imparatul si Stapanul a toate o sa ne rasplateasca pentru lucrarea si munca depusa spre slava Lui. Stand si asteptand moca, para malaiatza in gura lui natafleata, mergand cu sacul la pomul laudat, protestand ca sa ni se dea mura-ngura, adica sa ne prigoneasca si sa ne jefuiasca strainii si politicienii impreuna cu mai marii si aparatul justitiar-politienesc represiv si cu toata lumea sistemelor, am impresia ca nu o sa primim nimic, decat ceea ce am strans: o mare satisfactie a urmariiri din fotolii a implinirii vicleniei, fericiti ca altii s-au capatuit si s-au mantuit conform strategiei cu care ne-am ispilingusit iluzia bogatiei de parca fraierii ne-au bagat poturi grase castigate fara munca in bancile cerului, in timp ce sufletul nostru viclean si puturos ajunge in iad plin de corupere patimasa si de fapte smintite pe baza unor formule bune aplicate gresit-pripit nefiind capabili defapt de niciun bine adevarat facut decat de asteptarea satisfactiei intereselor viclean-strategice ortodox prozelite si a bucuriei ca altii ne umple sacii si ni-i suie in carutza ce merge spre Cer inchipuindu-ne mari si dandu-ne victime.

”Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul?”
"Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu" (Matei, 19, 24), (”Nu ne mai referim şi la alte propuneri de interpretare (printre care şi numele "Urechile acului" a unei porţi din Ierusalim prin care cămilele, ca să treacă, trebuiau să îngenuncheze!”... desi am impresia ca aluzia este la Ioan Botezatorul, cel imbracat in haina din par de camila incinsa cu o curea din pile, pardon din piele, de puisori de vipere).

Pai daca izbutesti si-l convingi pe aproapele tau si ajunge in rai si tu in iadul necredintei dar facandu-l pe el sa creada in Dumnezeu pe baza vicleniilor prozelitismului tau, vrand tu ca om de ”bine” ca sa se mantuie el cu orice-chip, pai asta inseamna ca in vesnicie el va fi in rai cu Dumnezeu si tu in iad si deci iata ai izbutit sa te rupi de el, sa te dezbini de el, deci e clar ca defapt NU L-AI IUBIT cu mila asa cum cere Dumnezeu ci ai avut boala profesionala ca luxifer, mandrie, trufie, viclenie de smintzishor sperit si multa, foarte multa laudarosenie, plina de griji grijulii, facand lucrarea ganduhUul patimii-lumea cu care te-ai aliat si n-ai luptat sa-l biruiesti ca sa ajungi si tu insuti in rai.

Mai degraba intra sforăraiele groase
ce se travestesc in fire viclene subtiri transparente de ”nailoc Doamne”...

[Moroco]

În prealabil postat de Moroco

Din pacate in timp ce noi insine nu credem, comoara ne e la satisfacerile prozelitismului ortodoxiei, la scaparile si mantuirile altora, jucam orice cu travestire geniala ca sa-i facem pe altii sa creada si sa aiba solutii ca sa ne laudam si sa ne satisfacem noi cu implinirea strategiei ascunse pe care in mod politicianist o urmarim sa iasa ca la carte, asa cum vrem, cum pare ca ar vrea Domnul, asteptand sa fim persecutati de straini si de politicieni si rasplatiti in ceruri pentru furaciunile si crimele lor cu care ne pagubesc inchipuindu-ne ca o sa avem comoara in ceruri ca o consecinta a faptelor lor iresponsabile. Din pacate crezand si asteptand astfel nu facem decat sa ne tzepuim fiindca Mesia spune altceva, sa nu stam ci sa facem ceva bun, adica sa ai atitudine, lucrare, fiindca daca stai si-i mantui numai pe cei pe care-i iubesti, frati, surori, parinti crestini ortodocsi si nu iei atitudine ca sa faci ceva mai ales pentru vrajmasii tai, casnicii, strainii, potrivnicii, mai marii, patimasii, pacatosii, faradelegistii... fara sa te lauzi, fara sa primesti slava desarta de la lume sau prin interpusi, directa sau prin ricoseuri ascunse, atunci n-o sa primesti nimic si nu-ti strangi nimic in ceruri caci si paganii si pacatosii se iubesc si se ajuta cu viclenie intre ei. Deci abea atunci esti indreptatit sa speri, doar cand lucrezi ceva, asculti ceva, faci ceva bun fara sa te lauzi, implinesti ceva ca si cum ai sluji Domnului, abea atunci iti strangi comoara in ceruri la Dumnezeu iar daca numa stam si asteptam rasplata consecintelor pagubelor atunci ce raplata mai asteptam si ne inchipuim ca avem de primit din moment ce n-am muncit nimic pentru Dumnezeu? Adunand doar impreuna cu Mesia, asa cum ne-a poruncit si sfatuit, abea atunci vom avea bucuria ca acolo unde ne va fi comoara-stransura, acolo o sa ne fie si inima eliberata de patimi si de griji caci Imparatul si Stapanul a toate o sa ne rasplateasca pentru lucrarea si munca depusa spre slava Lui. Stand si asteptand moca, para malaiatza in gura lui natafleata, mergand cu sacul la pomul laudat, protestand ca sa ni se dea mura-ngura, adica sa ne prigoneasca si sa ne jefuiasca strainii si politicienii impreuna cu mai marii si aparatul justitiar-politienesc represiv si cu toata lumea sistemelor, am impresia ca nu o sa primim nimic, decat ceea ce am strans: o mare satisfactie a urmariiri din fotolii a implinirii vicleniei, fericiti ca altii s-au capatuit si s-au mantuit conform strategiei cu care ne-am ispilingusit iluzia bogatiei de parca fraierii ne-au bagat poturi grase castigate fara munca in bancile cerului, in timp ce sufletul nostru viclean si puturos ajunge in iad plin de corupere patimasa si de fapte smintite pe baza unor formule bune aplicate gresit-pripit nefiind capabili defapt de niciun bine adevarat facut decat de asteptarea satisfactiei intereselor viclean-strategice ortodox prozelite si a bucuriei ca altii ne umple sacii si ni-i suie in carutza ce merge spre Cer inchipuindu-ne mari si dandu-ne victime.

”Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul?”
"Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu" (Matei, 19, 24), (”Nu ne mai referim şi la alte propuneri de interpretare (printre care şi numele "Urechile acului" a unei porţi din Ierusalim prin care cămilele, ca să treacă, trebuiau să îngenuncheze!”... desi am impresia ca aluzia este la Ioan Botezatorul, cel imbracat in haina din par de camila incinsa cu o curea din pile, pardon din piele, de puisori de vipere).

Pai daca izbutesti si-l convingi pe aproapele tau si ajunge in rai si tu in iadul necredintei dar facandu-l pe el sa creada in Dumnezeu pe baza vicleniilor prozelitismului tau, vrand tu ca om de ”bine” ca sa se mantuie el cu orice-chip, pai asta inseamna ca in vesnicie el va fi in rai cu Dumnezeu si tu in iad si deci iata ai izbutit sa te rupi de el, sa te dezbini de el, deci e clar ca defapt NU L-AI IUBIT cu mila asa cum cere Dumnezeu ci ai avut boala profesionala ca luxifer, mandrie, trufie, viclenie de smintzishor sperit si multa, foarte multa laudarosenie, plina de griji grijulii, facand lucrarea ganduhUul patimii-lumea cu care te-ai aliat si n-ai luptat sa-l biruiesti ca sa ajungi si tu insuti in rai. Iar daca el impins prin strategii egipsihologice ajunge prematur intr-un loc prea inalt atunci de acolo va fi sa cada usor, caci e neincercat si necopt si fara radacini crede, si atunci iata implinirea vicleniei rele prozelite, vor sta impreuna amandoi in iad in vesnicie, in unitatea celor cazuti ce cad mereu dand lectii prozelite ca bogatul nemilostiv care se ingrijora pentru sine si pentru altii abea dupa ce a ajuns in iad vrand sa-si bage neamurile in Rai reprosand Lui Dumnezeu si lui Avraam ca n-a trimis destule semne si minuni ca sa creada, un om ce ar fi inviat din morti si ar fi marturisit ce il asteapta pe om dincolo, deci patind-o si ei asa ca el care n-a crezut toata viata, nefacand mila cu saracul Lazar cel bubos desi i-a cerut acesta doar firmiturile si gunoaiele ce cad si se strang de la masa bogatului bine imbracat in vison, stacojiu si in purpura. Nu i-a dat niciodata nimic fiindca n-a vrut sa creada nepasandu-i cat de jos va ajunge pentru nemilostivirea si nepasarea sa cinica.

Mai degraba intra sforăraiele groase
ce se travestesc in fire viclene subtiri transparente de ”nailoc Doamne”...

Mironositele infricosate au infruntat moartea pentru Comoara lor si pentru o relatie de credinta curata si frumoasa, inteleapta cu Dumnezeu.

[Moroco]

Mai buna este o comoara ca o boala decat o ”comoara” ce-ti mushca calcaiul duhovnicesc ca mandrEUintzetzea mandrEULui pacatelor gustishtilor ce le stie si le poate pe toate inclusiv sa nu mai moara ca mandria mandrEUlumilor legilor-faradelegilor, mare spuravietuitor ravnitor al slavei desharte care vrea, vrea sa te ia, more&more&more.

(puneti viteza de redare pe 1,5x sau 2x daca videoclipurile vi se par prea lungi)

[Moroco]

”Omul intelept are mintea in Cap” si sufletul ii este ca un un cort ce-l poarta cu s☦ine.

[Moroco]

În prealabil postat de Moroco

”Omul intelept are mintea in Cap” si sufletul ii este ca un un cort ce-l poarta cu s☦ine.

Ioan Hrisostom (Gura de aur (aurul credintei intelepte))
Iubirea de vrajmasi pas cu pas:
1. Prima treapta, dupa Sfantul Ioan Hrisostom, e de a nu face primii raul.
2. Cea de-a doua treapta, e de a nu ne razbuna pe masura a chiar suferintei care ni s-a facut.
3. Cea de-a treia treapta e de a nu ne razbuna deloc, si de a lasa razbunarea in grija lui Dumnezeu
4. A patra treapta e de a nu ne impotrivi. Aceasta atitudine corespunde sfatului lui Hristos: "Eu insa va spun voua: Nu va impotriviti celui rau!" (Mt 5, 39).
5. A cincea treapta e de a nu ne infuria la randul nostru pentru ceea ce ne fac vrajmasii, ci de a-i suporta, de a da dovada de rabdare, de a indura tot ceea ce ne fac sa suferim
6. A sasea treapta e de a nu ne mahni launtric pentru afronturile, injuriile, incercarile si intristarile pe care ne fac sa le suferim vrajmasii nostri
7. A saptea treapta e de a privi ocarile primite drept o binefacere, de a ne bucura de ele si de a multumi lui Dumnezeu
8. A opta treapta e de a ne oferi de bunavoie ocarilor.
9. A noua treapta e de a voi sa suferim mai mult decat vor altii sa ne faca sa induram.
10. A zecea treapta e de a nu avea ura pentru cei ce ne maltrateaza.
11. A unsprezecea treapta e de a nu simti ranchiuna, de a nu avea nici manie, nici resentiment fata de vrajmasii nostri
12. A douasprezecea treapta e de a nu-i invinui pe vrajmasii nostri, de a nu-i critica, de a nu vorbi rau drept de ei si chiar de a nu descoperi altora raul pe care ni-l fac.
13. A treisprezecea treapta e de a nu avea nici un dispret pentru ei.
14. A paisprezecea treapta e de a nu avea in noi nici o urma de aversiune
sau respingere fata de ei.
15. A cincisprezecea treapta e de a nu incerca nici cea mai mica amaraciune
fata de ei la gandul a ceea ce ne-au facut, nici cea mai mica intristare.
16. A saisprezecea treapta e de a nu-i judeca defel, ci de a privi la propriile noastre nedreptati.
17. A saptesprezecea treapta e de a ierta sincer. (si a cere iertare recunoscand ca defapt tu ai greshit.)
18. A optsprezecea treapta e de a ne sili sa ne impacam cu vrajmasii nostri
19. A nouasprezecea treapta e de a avea inima si compatimire pentru ei.
20. A douazecea treapta implica nu numai renuntarea la fi razbunat de Dumnezeu, dar si la dorinta ca El sa pedepseasca vreodata pe vrajmasii nostri
21. A douazeci si una treapta e de a ne ruga lui Dumnezeu pentru ei.
22. A douazeci si doua treapta e de a avea afectiune pentru ei.
23. A douazeci si treia treapta e de a (primi Bunavoirea shi a) voi si a le face binele.
24. A douazeci si patra treapta e de a-i privi pe cei ce ne fac raul deopotriva
cu cei ce ne fac binele, si a-i iubi in mod egal
25. A douazeci si cincea treapta e de a-i trata pe vrajmasii nostri ca pe prietenii nostri
26. A douazeci si sasea treapta e de a-i iubi pe vrajmasii nostri un numai ca pe noi insine, dar chiar mai mult decat pe noi insine (pentru mintuirea lor mai presus de noi)

[Moroco]

Bucuria pentru comoara rabdarii, asta e de cautat, caci prin Har pe toate le putem rabda pentru iubirea lui Dumnezeu, asemenea lui Iosif. Insa daca faci compromisuri, tradari, invoieli, inlesniri, mite, pile, privilegii cu lumea si cu diavolii atunci dispare comoara rabdarii pentru ca prin compromis naiv ajungi si tu la putere si devi turnator sau tortionar antihrist avand impresia pripita si smintita ca slujesti Domnului cand colo slujesti mai marilor lumii aflati in pact stiut sau nestiut cu satana-lumea, cu lupul cel mare cameleon ipocrit mascat, lupul demonizat ocult, pastor lupilor imbracati in haine de mari preoti, mari conducatori spirituali trufasi care inseala si tradeaza Harul si smerenia Domnului bagand lumea si patimile ei in toti ca sa lumineze ei k lumea.

[Moroco]

În prealabil postat de Moroco

Bucuria pentru comoara rabdarii, asta e de cautat, caci prin Har pe toate le putem rabda pentru iubirea lui Dumnezeu, asemenea lui Iosif. Insa daca faci compromisuri, tradari, invoieli, inlesniri, mite, pile, privilegii cu lumea si cu diavolii atunci dispare comoara rabdarii pentru ca prin compromis naiv ajungi si tu la putere si devi turnator sau tortionar antihrist avand impresia pripita si smintita ca slujesti Domnului cand colo slujesti mai marilor lumii aflati in pact stiut sau nestiut cu satana-lumea, cu lupul cel mare cameleon ipocrit mascat, lupul demonizat ocult, pastor lupilor imbracati in haine de mari preoti, mari conducatori spirituali trufasi care inseala si tradeaza Harul si smerenia Domnului bagand lumea si patimile ei in toti ca sa lumineze ei k lumea.

Omul bun si intelept nu se lauda cu gonflatia constiintei fricii sale de bataia oculta de la lume sau de la sine insusi ci e constient de constiinta personala si colectiva a fricii de pedeapsa Lui Dumnezeu pentru faptele rele, luand seama la sine insusi sa nu-I calce Cuvantul.... cu cele 2 ganduri inselatoare din multimea nedeslusita a gandurilor mintii tzepuita de grijile gandurilor, de cele 8 ganduri rele iesite din gandul sarpelui viclean al lepadarii de Dumnezeu, satana-lumea-pacat, ganduhul-gandEUul nemultumirii de Dumnezeu, nemultumirii frustrarii fricii plina de reprosuri energo-agresive si aprinderi energurele oculte cu excaladare de conflict si de revolta barfitoare-razbunatoare la adresa Lui Dumnezeu pentru gandul-pacatul-libertatea cu care te ascunzi innebunind in tine insuti si drogandu-te cu ipocrizenie ca ipocritzii suparati si intristati ce au cazut si s-au lepadat de Dumnezeu stand in ganduhul trufiei impotriva Lui Dumnezeu!

Se ascunde omul orice face, se ascunde de frica-teama fiindca nu-L iubeste pe Dumnezeu si dand sa-L iubeasca, se comuta, nu poate implini dorul-dorirea, se sperie si nehotarat se razgandeste tradand iubirea, infaptuirea ei, se invartoseaza de frica pentru ca nu cumva sa nu mai fie slujit de lume-satanism-demoni-oricine vrand pentru voia lui libera sa se tooot slujeasca prin ea si prin altii pe sine insusi cu lacomie. E vorba de gandEUul tradarii la lupii oculti ai lumii, lupii intzetzeretzi ce tac ispititori afara ca sateii si inauntru ca niste pui de VIPeresuri ce se infiaza dand sa se plece unii altora, unindu-se si inhaitandu-se k lumea, smerindu-se pe dos, lumii k lumea, spre pierzarea sufletului.

Iar inselarea asta este, cazand in cap omul de la laudarosenie si slava desarta si deraind de pe Cale in pierzarea de suflet a mandriei omul are impresia ca a cazut in picioare, adica nu a cazut ci s-a dovedit puternic si intelept.