Căderea creștinismului instituționalizat (1)

[Seraphim7]

La fel ca orice alta era, și era creștină se apropie de apus. Oricum schimbările vizează toate celelalte aspecte ale vieții, iar Bisericile creștine, mai ales cele tradiționale, nu vor fi excepții. Asistăm, și chiar suntem implicați direct și indirect într-un proces de transformare pe toate planurile, impuse atât artificial, de ordinea mondială cât și spiritual, ideologic, planetar și universal. Planeta trece într-o altă etapă evolutiva, iar noi suntem forțați sa ne adaptam cât mai rapid noilor condiții impuse, iar prima etapă, cea "pandemică" este doar un preludiu regizat într-o simulare puțin credibilă a instalării unui mediu mai ușor controlabil, sau o așa-zisa "dictatură medicală", în care sunt eliminați într-o manieră ce degajă frică o parte din populația din zona de risc, neproductiva(bătrâni, bolnavi).Deci sub acest mediu foarte dinamic creștinismul, dealtfel în cădere liberă în ultimii ani, cu mici excepții în zona de neoprotestantinsm și alte abordări liberale sau reformatoare, va avea mult de suferit în zona de Biserici Tradiționale, unde atât clerul cât și adepții sunt în scădere, sau, referindu-ne la primii, sunt tot mai puțin credibili celor de-ai doilea. Un aspect demn de menționat este ca esența ideologiei creștine va rămâne totuși, alături de istoria sa în centrul elementelor ce definesc Europa ultimelor 2 milenii, dar compatibilitatea doctrinelor Bisericii sau perceptelor biblice cu gândirea actuală este destul de redusă, migrand chiar spre contradicție. Iar la o analiză atentă și detaliată a Bisericii (Catolică & Ortodoxă), vom putea observa, dacă judecam obiectiv ca este dominată de ipocrizie, misoginism, intoleranță, opacitate, dogmatism, naivitate, mușamalizari, ș. a.Iarăși este necesară o precizare, nu judecam aici oamenii care fac parte din aceste instituții sau adepții, judecam doar doctrina, ideologia, abordarea, comportamentul și ceece promovează. Și iarăși este demn de menționat că nu vom arunca exclusiv o umbră de negativism asupra Bisericii sau personalităților din cadrul ei,dat fiind faptul ca sunt extrem de multe lucruri cu impact pozitiv venite din partea acesteia de-a lungul istorie până în prezent. Însă, strict sub aspect ideologic, este greșit, toxic, să impui o carte, oricare ar fi ea, ca raportare supremă a existentei și normei de conduita și judecata. Cu alte cuvinte, orice carte trebuie citită, înțeleasă și tratată la nivel consultativ,Biblia nu ar trebuie sa facă excepție, sau oricare altă carte "sacră".Eu nu vorbesc aici despre libertatea religioasa a fiecăruia, întrucât oricine este firesc sa aibe dreptul sa creadă în ce dorește, cum dorește și sa se manifeste asa cum simte. Însă când vorbim despre manifestare instituționalizata a unui set de credințe vorbim despre manipulare în masă, un mod care dăinuie de la începutul civilizației, care se perpetuează indiferent de doctrină, zei sau ritualuri și odată fragmentat creează conflicte, separă, ucide și spăla gândirea, transformând întregi mase în adepți gata sa facă orice pentru credința infuzata în ei prin mecanismul acestor religii instituționalizate. Acestea se pliază pe orice, sunt mereu volatile și adaptabile. Regii, lideri, sisteme politice, președinți, partide, mereu se schimba, cad și renasc, însă Biserica mereu pleacă capul, cu mici victime colaterale, așa-ziși "martiri" pe care ii da ulterior adepților spre venerare. Discursul Bisericii mereu este subtil, directionand atent spre folosul ei, atrăgând prin paradis și iertari infinite sau prin pedepse eterne suflete rătăcite și confuze, oameni cu probleme sau doar curioși care găsesc în acest univers halucinogen și cețos doar promisiuni. Însă mijloacele Bisericii mereu au atins 3 puncte vitale pentru oricine iubirea,speranța și curiozitatea.Iar nici aici nu au dezamăgit, dat fiind faptul ca vine în ajutorul acestora prin 3 rezolvări. În primul rând promisiunea ca mereu ești iubit și mereu poți iubi, dar cu o singura condiție, și anume să crezi, iar toate acestea se unesc prin ultima condiție, cea a rugăciunii, sau a dialogului cu Dumnezeu, acesta fiind inclus în aproape toate religiile, ca fiind originea tuturor, creatorul și stăpânul universului, dar desigur in creștinism are particularitățile sale.Insa mai avem un alt pilon extrem de important pe care se bazează creștinismul și Biserica, Diavolul. Fără el nu cred că mecanismul manipulativ ar mai funcționa,iar derivat din Diavol, avem păcatul, respectiv tot ce interzice biserica, ca mai apoi tot ea sa ierte, și aici ajungem la succesul și trainica acestei metode atât de eficiente și vechi. Să-i bagi omului în cap ca anumite lucruri sunt interzise, ca acest diavol îl atrage spre ele, ca Dumnezeu, totuși are un fiu, acesta s-a făcut om, dar rămâne totuși și Dumnezeu (mitul semizeilor din Grecia antica, Mesopotamia, Roma etc) și a murit, după a înviat, și acum toți cei care cred în el pot lupta cu Demonii și pot fi iertați de orice.Sa ne imaginam cum vom aborda acest aspect sau întreaga teologie creștină peste 100...Mda,cam în spirit mitologic. Însă unii vor spune ca totuși există experiențe reale, și "minuni" și eficientă credinței și a rugăciunii și eliberarea de după spovedanie și etc.... Da, așa este, însă să nu uităm că aceste procedee existau și înainte de creștinism, ele nu sunt specifice unei religii anume, sunt pur aspecte de natură umană, și capacitatea fiecăruia de a manipula energia universală... Tocmai de aceea, subiectul se refera la căderea unei epoci, și transformarea în ceva nou, dar pe fundamentele vechi....(va urma)

[Iorest]

În prealabil postat de Seraphim7

Deci sub acest mediu foarte dinamic creștinismul, dealtfel în cădere liberă în ultimii ani, cu mici excepții în zona de neoprotestantinsm și alte abordări liberale sau reformatoare, va avea mult de suferit în zona de Biserici Tradiționale, unde atât clerul cât și adepții sunt în scădere, sau, referindu-ne la primii, sunt tot mai puțin credibili celor de-ai doilea.

Și în unele adunări neoprotestante există o medie ridicată de vârstă 40+, asta și din cauza programului de muncă(intră și emigrația temporară din rațiuni financiare aici)

Căderea nu e atât de liberă la Biserica Ortodoxă, mi se pare că e oarecum atenuată, sau vom vedea la următorul recensământ (ultimul a fost în 2011), dintre toate ”instituțiile”,
Biserica, chiar tradițională a păstrat o cotă bună de participanți e adevărat mai mică decât înainte, dar librăriile, stadioanele, teatrele,filarmonicile, unele piețe și talciocuri sunt închise, micile afaceri au închis unele, concertele publice și târgurile au dispărut, Biserica a mers mai departe.

Faptul că unele alternative de petrecere a timpului care distrăgeau creștinul Duminica de la Biserică sunt închise ar putea dirija spre Liturghie pe cei care pierdeau timpul.

Chiar mă uitam la I.P.S Teodosie și episodul cu peștera Sfântului Andrei, faptul că au venit sute de oameni într-o comună ca o margine de lume, într-o perioadă în care frica de boală, frica de amenzi, frica de presă care l-a demonizat pe ierarh și frigul au triat natural participarea, e defapt o pâlpâire de revenire, dacă la greu vin atâția - când vor dispărea condițiile exterioare nefavorabile va fi un mini reviriment.

S-ar putea ca după această boală, cei care au stat acasă să revină, pe modelul inderdicțiilor de până-n 89 care după 90 au dus de fapt la o umplere a Bisericilor.

Oamenii poate se vor plictisi în casă și vor veni după ce trece momentul să-l guste pe Hristos euharistic.

Aici Biserica va putea face ceva inteligent, nicio emisiune religioasă Duminica în intervalul religios al Liturghiei pe Trinitas, tvr, iar Liturghia televizată să se transmită doar odată pe lună, ca să încurajeze participarea.

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de Seraphim7

Însă, strict sub aspect ideologic, este greșit, toxic, să impui o carte, oricare ar fi ea, ca raportare supremă a existentei și normei de conduita și judecata. Cu alte cuvinte, orice carte trebuie citită, înțeleasă și tratată la nivel consultativ,Biblia nu ar trebuie sa facă excepție, sau oricare altă carte "sacră".

Carte Aceia numita Biblie, a facut ca toata societatea asta din vremuri stravechi sa aiba o ORDINE. Noi oamenii suntem foarte usor "dusi" dupa "idei frumoase" daca ar venii careva sa spuna ca ceva Terraformare sa o faca ceva extraterestrii, li s-ar parea ceva "cool" si sunt convins ca ar gasi o gramada de adepti. Daca Dumnezeu a spus acelasi lucru foarte pe scurt la inceputul cartii ni se pare aiurea.

Legea a fost data ptr a crea un echilibru si fericire. Ma uit cum Legea si ordinea aceasta fireasca care era inainte, facea ca tinerii sa nu stea ani de zile impreuna fara a se casatorii. Te judeca lumea, dar era bine la final, vad acum tineri destui nefericiti, au stat cu cineva sau despartit , au schimbat cu altcineva, iar sau despartit si usurel au trecut de 30 de ani . Mai gasesc poate o perioda si cand treci de 40 de ani e mai greu.

Legea era data nu sa chinuie , era data ca sa dea echilibru si sa imparta fericirea intre oameni. Daca Legea nu era data un barbat puternic putea avea mai multe femei. Dar altul nu avea niciuna. Si nu era fericire ptr unii.

Era o femeie avea doi copii a intalnit un afemeiat cu o pozitie inalta in oras. A fost "topita". A lasat familie copii si sa dus dupa el. Avea vreo 35 de ani. Daca ai fi intrebat-o de Lege ar fi spus ca e o tammpenie . S-a casatorit cu omul respectiv.
Au trecut niste ani omul nostru era tare, se ocupa de mai multe femei in paralel cu sotia. Apoi a gasit una cu care sa dus la mare si sotia a aflat. A urmat un meci EPIC de box feminin cu trageri de par , pumni peste cap etc. Omul a lasat-o in drum pe femeie dupa 15 ani. Daca ai fi intrebat-o de Lege acum ar fi privit totul altfel. LEGEA brusc devenea buna, el trebuia sa isi iubeasca si respecte sotia etc.

VIATA ne invata mai bine decat orice . Legea e buna sau NU? Dumnezeu a lasat o ordine. Ordine care incet dispare in orice domeniu al vietii. Cel care a facut Cerul si Pamantul ne-a lasat legea ca sa convietuim dupa anumite legi, caci altfel era o harababura totala. Lucru care incepe sa se vada in societatea de azi.
Ce spune rau in a te jerttfi ptr sotie, sot familie? Legaturi de prietenie cu vecini, rude etc. Daca incepi sa citesti din Vechiul Testament, se dau mai multe randuri de legi si randuieli ca oamenii sa stie ce sa faca cand dau de anumite situatii neplacute cu sotia, vecinii ,copii etc. Iti spune tot acolo si de evenimente ce vor fi in viitor, despre vremurile ce eu zic ca au inceput deja apocaliptice.
Priveste de exemplu planeta Marte ,un desert continuu. Apoi priveste Pamantul , un rai , o lume a ordinii, de la ecuator pana la polul nord VIATA. Asta numai o Fiinta perfecta putea sa o faca. Oare Cineva care a facut o astfel de Lucrare Gigantica cu o ordine desavarsita nu ar fi absolut in drept sa ii indrume pe cei pe care I-a creat???...

[Iorest]

În prealabil postat de Seraphim7

Deci sub acest mediu foarte dinamic creștinismul, dealtfel în cădere liberă în ultimii ani, cu mici excepții în zona de neoprotestantinsm și alte abordări liberale sau reformatoare, va avea mult de suferit în zona de Biserici Tradiționale, unde atât clerul cât și adepții sunt în scădere, sau, referindu-ne la primii, sunt tot mai puțin credibili celor de-ai doilea.

De când există creștinism a traversat mereu o perioadă de criză, războaie, prigoane, năvăliri barbare, revoluții și lupte sociale, ciume, calamități, promiscuitatea în creștere de la vârf prin conducători, vulgarizare etc, deci ce e nou ?

Abordările liberale pot distruge Biserica, de fapt în România oamenii iau cu asalt exact mănăstirile unde se postește aspru, unde sunt călugări rugători, pentru că nu caută lucruri accesibile, dacă Biserica și-ar adapta mesajul după păcatele noastre, oamenii s-ar plictisi pentru că ar fi ceva căldicel și comod, pe când sufletul însetoșează după măsurile despătimirii.

Cum e câte un călugăr mai sporit într-un vârf de munte, se pune în mișcare un furnicar spre el, chiar și iarna, iar călugărul caută însingurare și mai mare, mergând spre pustia mai adâncă, e o transmisie, călugărul caută pustia mai adâncă, mireanul caută omul mai însingurat care se luptă să se despătimească.

Dacă mă uit în zone unde au fost reformați precum țările scandinave, creștinismul e pe ducă pentru că adunările au predicat comoditățile sociale, nu duhul de nevoință.

În prealabil postat de Seraphim7

Iar la o analiză atentă și detaliată a Bisericii (Catolică & Ortodoxă), vom putea observa, dacă judecam obiectiv ca este dominată de ipocrizie, misoginism, intoleranță, opacitate, dogmatism, naivitate, mușamalizari, ș. a.

Biserica romano-catolică e o biserică rece, care se adresează raționalului, dacă încercăm să explicăm totul, i-am dat afară marja de acțiune a Lui Dumnezeu, ortodoxia reală caută de fapt golirea de sine și umplerea cu Dumnezeu, nu explicații laborioase.

Există călugări șterși în ortodoxia românească, precum Paisie Olaru, care avea descoperiri despre oameni, dar nici nu predica, era tăcut, nu am auzit să fi fost un academician, era un om adâncit în rugăciune.

Strict conceptual dogmatismul e contradictoriu cu opacitatea, intoleranță se poate arăta și în numele combaterii misoginismului, dogmatismul poate fi și în sensul secularizant ș.a.

În prealabil postat de Seraphim7

Însă, strict sub aspect ideologic, este greșit, toxic, să impui o carte, oricare ar fi ea, ca raportare supremă a existentei și normei de conduita și judecata. Cu alte cuvinte, orice carte trebuie citită, înțeleasă și tratată la nivel consultativ,Biblia nu ar trebuie sa facă excepție, sau oricare altă carte "sacră".

Biblia e o colecție de cărți cum spunea pr Stelian Tofană pe care l-ai avut profesor la teologie, e un rezumat, sunt multe alte scrieri patristice ortodoxe, câteva zeci de volume avea doar Patrologia Migne.

În prealabil postat de Seraphim7

Însă când vorbim despre manifestare instituționalizata a unui set de credințe vorbim despre manipulare în masă, un mod care dăinuie de la începutul civilizației, care se perpetuează indiferent de doctrină, zei sau ritualuri și odată fragmentat creează conflicte, separă, ucide și spăla gândirea, transformând întregi mase în adepți gata sa facă orice pentru credința infuzata în ei prin mecanismul acestor religii instituționalizate.

Dacă n-ar fi un numitor comun al credinței, n-ar fi unitate în duh, fiecare om ar fi anarhic și ar trage spre alt punct, ar fi un vuiet după mintea și dispoziția fiecăruia, oamenii nu și-ar găsi odihnă ci și-ar da de lucru unii altora mutându-și temerile, fricile, insecuritățile unii altora.

În prealabil postat de Seraphim7

Discursul Bisericii mereu este subtil, directionand atent spre folosul ei, atrăgând prin paradis și iertari infinite sau prin pedepse eterne suflete rătăcite și confuze, oameni cu probleme sau doar curioși care găsesc în acest univers halucinogen și cețos doar promisiuni.

Nu cred că primesc doar promisiuni, oamenii frecventează Biserica și pentru că au simțit ajutorul și purtarea de grijă a lui Dumnezeu în momente de răscruce ale vieții, chiar fără să fi fost foarte credincioși, deci se vine și din recunoștință la Biserică, nu doar pentru a primi ceva.

În al doilea rând în zonele unde parohia e funcțională, Biserica e și centru de dialog, de mediere socială între diferite categorii sociale, între oameni cu profesii, preocupări și nivel de educație diferite, care altfel nu și-ar vorbi, poate fi și un mediu de educare al tinerilor complementar cu școala.

Biserica și parohia poate fi mai mult, în trecut oamenii se alfabetizau citind psaltirea, poate fi o școală a curajului, o îmbărbătare pentru cei care se tem, un reazem pentru cei care sunt răniți, o academie anti-comoditate.

În prealabil postat de Seraphim7

Să-i bagi omului în cap ca anumite lucruri sunt interzise, ca acest diavol îl atrage spre ele, ca Dumnezeu, totuși are un fiu, acesta s-a făcut om, dar rămâne totuși și Dumnezeu (mitul semizeilor din Grecia antica, Mesopotamia, Roma etc) și a murit, după a înviat, și acum toți cei care cred în el pot lupta cu Demonii și pot fi iertați de orice

Și societatea în sine are un set de norme și valori, unele de bun simț, ex educația în trafic, pe care dacă nu o respecți îți poți face viața grea prin propriile fapte sau neatenții, oamenii poate vin la Biserică și după ce prin consecința acțiunilor lor s-au convins că anumite purtări, adicții etc pot duce la o descompunere și la pierzanie și atunci din timp cârmuiesc corect energiile, timpul și inițiativele către o disciplină care să le ordoneze puterile și timpul.

[Petru7]

Dumnezeu nu a dat oamenilor nicio religie și nicio biserică făcută din ziduri ca să păcălească pe cineva că vor dăinui. Toate religiile și bisericile oamenilor sunt făcute spre dărâmarea lor căci sunt o vremelnicie, o deșertăciune a deșertăciunilor. Dumnezeu și când a dat să fie scrise cărți de prooroci sau a se construi temple sau biserici le-a folosit pentru învățătură, pentru mărturisirea Adevărului, pentru a zidi în om pe Hristos cel bun și veșnic care și El a pierit pe Cruce și a înviat a 3 zi după Scripturi și astfel s-a dovedit că nu a dăinuit Domnul ca un idol ”nestricabil” așa cum i-a amăgit șarpele pe Adam și Eva că cică nu vor muri dacă vor mânca din pomul oprit ci vor fi ca Dumnezeu cunoscând binele și răul și că vor trăi veșnic rămânând nestricabili. Hristos este Credința și învățătura Lui Dumnezeu iar omul și sufletul omului biserica Lui. Orice altceva dacă încă există sunt făcute de om spre dărâmare oricât se căznesc unii să le întrețină ca să mintă că vor dăinui. Totul va arde și se va dărâma așa că nu sperați decât în Dumnezeu care poate trece prin foc fără stricăciune împreună cu cei ce-L cred și-L urmează în veșnicie dăinuind și poate învia din morți.

Lumea cu toate instituțiile ei religioase, politice, militare dispare. Unde sunt instituțiile și oamenii de acum 100 sau 200 sau 1000 de ani? În pământ! Nici pe unul nu-L mai găsești în casa lui sau lucrând la vreo instituție. Cimitirele sunt pline de oameni ce și-au frecat coatele slujinnd interesele instituției. E deprimant nu Adevărul că toți idolii vor dispărea și nu se va mai cunoaște că au fost vreodată ci că nu vrem să-L vedem ca să-L recunoaștem pentru a-L crede și urma.

În Ceruri sunt doar Vii care dăinuie peste veacuri în Dumnezeu, în unitate de Credință! Sufletele morților fie nu mai sunt fie sunt în iad, în chinurile veșnice, în perpetua distrugere și dezbinare de Dumnezeu.

N-aș vrea să mint, dar cred că Ziditorul are o singură instituție și biserică, omul și oamenii făcuți după chipul și asemănarea Sa, omul-cort-templu, care s-a stricat și a căzut din Rai prin neascultare și păcătuire, om pe care-L repară și-L rezidește Dumnezeu prin Fiul Său după Naștere, după Lege și după Har și Care se numește Cuvântul lui Dumnezeu de la sfârșit de timp. Omul și oamenii sunt biserica unde se face lucrarea și acolo în om iubindu-l și mântuindu-l îl înveșnicește Dumnezeu în unitate cu toată Dumnezeirea prin Hristos în Duhul Sfânt Mângâietorul ca să dăinuie omul prin Credință și să fie o cinste și o slavă Lui Dumnezeu.

Omul bun, îndumnezeit cred că va dăinui și abea apoi lumea oamenilor buni și nu invers. Nu va ”dăinui” cu viclenie la nesfârșit minciuna și aparenta dăinuire a lumii cu toate instituțiile ei religioase amăgitoare spre fericirea ipocrită a omenirii în timp ce omul piere și dispare de pe pământ după ce cade din Cer, din Dumnezeu, din Rai, din Credință.

În Duhul sunt rugătorii cei bine plăcuți Lui Dumnezeu căci orice zidire și instituție omenească e făcută spre prăbușirea ei. Deci nu e bine și n-are rost să ne îngrijorăm, să ne certăm și să deznădăjduim pentru nedăinuirea celor trecătoare. Toate lăcașurile și instituțiile sfinte sunt un loc de apropiere între om și Dumnezeu însă nu are rost să le idealizăm idolizându-le încât să ajungem să ne facem rău spre distrugere unii altora pentru ”dăinuirea” lor.

Nu ne putem anestezia sau droga cu opiul maselor singurătatea și deznădehdea, cu ”dăinuirea” religiilor și bisericiilor, în timp ce noi dăznădăjduim și murim singuri. Întâi să ajungem noi înșine așa de credincioși ca Hristos încât moartea și necredința să nu ne mai țină sclavi și în chinuri veșnice iar apoi ne putem bucura și pentru dăinuirea instituțiilor divino-umane, bisericile alea care chiar sunt ale noastre și ale lui Dumnezeu și nu ale lumii.

[Seraphim7]

O să continui acest discurs început acum vreo 2 ani într-o manieră mai subiectivă.Pot spune că în ultimul timp nu am frecventat medii religioase,dar am început să cercetez medii spirituale.Iar, raportat la subiectul abordat,as putea spune că spre asta ne îndreptăm.Religia va fi înlocuită de spiritualitate.

Mulți ar spune că religia este spiritualitate.Insa religia a fost întemeiată și formata pornind de la spiritualitate.Practic este o deformare,alterare, manipulare a acesteia.Sau mai bine zis un ghid,un curent,o gândire, abordare in funcție de religie.

Nicio religie nu cuprinde spiritualitate,însă aceasta din urmă cuprinde toate religiile.

Tărâmul spiritual este Oceanul in care se varsă toate religiile, fiecare cu debitul lor, calitatea, prospețimea, murdăria etc...

Eu trateze acest subiect strict sub aspect religios/spiritual.... Bineînțeles că nu putem exclude ceilalți factori filosofici, științifici,naturali etc.

Însă la fel cum umanitatea va ajunge încetul cu încetul la conștiința universală a apartenenței unice și diferențele, conflictele, interesele,plus alte forme de separare vor dispărea, desigur în urma unor vărsări de sânge,distrugeri s.a.Practic "unitatea credinței" va fi în conexiune directă cu Sursa.

Practic toată literatura creștină sau "Sfânta Tradiție" din primele sute de ani ai "nașterii"și formării creștinismului este in mare parte una care blamează tot ce este diferit de ea.Mai exact tot ce a fost înainte de ea,tot ce se formează alaturi de ea,tot ce se desprinde din ea și tot ce se formează după ea.Insa creștinismul nu vede că de fapt a devenit exact ceea ce combate,din victimă devine un agresor.

Iisus a fost un revoluționar,un antireligios,dacă trăia acum îl vedeai la prosteste cu Greta și George Simon.Iti aruncă tarabele cu mătănii și icoane și biciuia babele pupătoare de moaște.

Dar asta nu a interesat,nu interesează, și nu va interesa niciodată.Biserica nu este interesată de Iisus.

Și, personal,aici am avut eu un blocaj.Am identificat persoana lui Iisus,pe Dumnezeu și spiritualitatea cu religia.O foarte mare greșeala.

Religia îți poate fi prieten sau dușman.Eu doar in aceste 2 extreme mă pot raporta la ea.

Însă indiferent daca îți este prieten sau dușman îți poate fi mereu de ajutor, întrucât mereu intră în contact cu tărâmul care te interesează pe tine, adică spiritualitatea.

După ce ai intrat în acest tărâm ai 2 opțiuni: singur sau ghidat.

Iar apoi multitudinea de surse, informații și căi....

[Iorest]

Nu văd să dispară nimic în următorii 15 ani, am fost azi la vecernie, erau minim 60 de oameni, într-un oraș e adevărat, nu la sat, dar trebuie ținut cont că e în toiul săptămânii.

Mai degrabă scade prezența pentru că românii se nimicesc demografic, se nasc sub 180.000 de copii pe an și între 1990-1998 se nășteau în jur de 240.000 minim, iar înainte de revoluție spre 300.000, cel mai mult s-au născut în primii 2 ani după decretul lui Ceaușescu de limitare a avortului, undeva la 500.000 pe an.

Pe lângă problema demografică, e problema economică că mulți în putere pleacă afară, dar nu înseamnă că sunt certați cu Biserica.

Deci prezența la Biserică scade că nu mai sunt oameni, iar ăia care sunt aduși să repopuleze România din Bangladesh, Punjab, Pakistan, India, Thailanda, Filipine șamd n-au nicio treabă cu creștinismul.

[Iorest]

În prealabil postat de Seraphim7

Iisus a fost un revoluționar,un antireligios,dacă trăia acum îl vedeai la prosteste cu Greta și George Simon.Iti aruncă tarabele cu mătănii și icoane și biciuia babele pupătoare de moaște.

Îl banalizează foarte mult pe Iisus Hristos această portretizare, că era strict un revoluționar limitat la a aduna mase de oameni.
În primul rând că Iisus nu poate fi anticipat ce ar fi făcut, și pe Apostoli îi surprinde când le zice să se depărteze de țărm și vine pe mare, de se sperie apostolii că e nălucă și are și alte momente, când trece prin ușile încuiate, aproape în fiecare episod biblic îi surprinde.

Deci nici măcar apostolii care au petrecut timp din viața lor cu el nu puteau anticipa ce va face, cu ce drept are omul modern pretenția să-l pună pe Hristos în diferite contexte sindicaliste ?

În al doilea rând Hristos e viu, e în veșnicie deci nu e ca și cum a încetat din istorie, „dacă ar fi venit azi ... ”, El e perpetuu.

Sfinții ale căror moaște sunt cinstite sunt casnicii Lui Dumnezeu, la trecerea spre cele veșnice o să ne întâlnim și cu ei.

[Psalm 23]

În prealabil postat de Seraphim7

Iisus a fost un revoluționar,un antireligios,dacă trăia acum îl vedeai la prosteste cu Greta și George Simon.Iti aruncă tarabele cu mătănii și icoane și biciuia babele pupătoare de moaște.

Complet fals. A fost un complet și perfect evreu, atât de evreu în gândire și acțiune încât mulți au făcut tot ce au putut sa îngroape asta. Și nu din antisemitism, ci din alte motive, mult mai profunde decât o încadrare de iarmaroc într-un fel de Che Guevara din sec I. Asta este pt publicul cu popcorn, prinde și face rating. Ce a crezut el de fapt, asta e ceea ce vor sa îngroape. Pentru ca le este frica de concluzii.

[Demetrius]

În prealabil postat de Iorest

...
În primul rând că Iisus nu poate fi anticipat ce ar fi făcut, și pe Apostoli îi surprinde când le zice să se depărteze de țărm și vine pe mare, de se sperie apostolii că e nălucă și are și alte momente, când trece prin ușile încuiate, aproape în fiecare episod biblic îi surprinde...

Daca Il vezi pe Iisus ca Dumnezeu nu vei intelege ca si tu poti face la fel, insa daca crezi ca e om, atunci te vei stradui sa faci ca El.

Inchipuie-ti ca Iisus nu a mers pe mare, ci i-a invatat pe uncenici "sa mearga pe mare".
Marea este simbolul societatii, a acestei lumi in care ne-am nascut, iar Iisus S-a detasat de ea complet, a trait cu totul "deasupra" ei si de aceea el spunea:

33. Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.(In16,33)

Petru a reusit partial, cat timp s-a uitat la Iisus, insa cand s-a ingrijorat datorita vantului care agita marea, adica "evenimentele lumii", acestea l-au coplesit si tot Iisus l-a "salvat".

De asemenea, a trecut prin usile incuiate dupa ce a inviat, niciodata inainte, cat era om simplu, nascut normal, nu inviat.

Ar fi bine daca ai citi "printre randuri", caci de multe ori are alt sens dacat ce crezi ca scrie.