![]() |
![]() |
|
|
|
|
|
#1
|
||||
|
||||
|
Demetrius, nu am intrat cateva zile pentru ca am avut mult de lucru la munca si am ajuns tot tarziu acasa. Sunt in plin audit financiar pentru anul 2020.
Pacatele ce le numesc eu sufletesti sunt acelea care se infaptuiesc in minte dar nu sunt puse in fapta cu trupul. Un desfranat care se va opri in a mai desfrana cu trupul are nevoie de cativa ani ca sa stopeze desfanarea din minte, macar ca in exterior pare cel mai cuminte om. Patimile au radacini adanci in suflet si chiar daca stopezi fapta, ele raman in minte si se infaptuiesc in minte mult timp. Trebuie lupta cu gandurile cu mintea, atentia asupra propriei minti, sau cum spun sfintii parinti, paza mintii. Cati oameni sunt judecati de noi cu mintea? cate spunem noi in minte impotriva unuia sau altuia? cati isi imagineaza tot felul de lucrurii pacatoase? Apoi mai exista o treapta. Cand reusesti sa iti cureti mintea de toate pacatele si patimile, vine ispititorul cu propuneri nenorocite, legate exact de patima avuta. Ipsiteste in minte, si daca nu esti atent cazi in pacat. Numai Bunul Dumnezeu invata sufletul sa deosebeasca gandurile, sa le recunoasca si sa lupte cu raul din minte. Deci cand va opriti in a mai infaptui pacatele si patimile priviti-va mintea. Maria Egipteanca a plecat in pustie. Cati ani a luptat ea cu patimile din minte? cu muncile diavolesti din mintea ei? Si cand a izbavit-o Dumnezeu de toate acestea????
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem. Adevarul este fiinta vie. Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului. Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului. Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca |
|
#2
|
|||
|
|||
|
Citat:
Citat:
Citat:
Maria Egipteanca era și uscată trupește, deja era la o vârstă înaintată când a lăsat-o pornirea, poate dacă era căsătorită și la casa ei nu mai trebuia să trăiască din păcat ca să aibă o pâine pe masă, se dăruia doar în viața de familie, la ea era și traiul greu, pare că a fost abandonată sau nu-mi amintesc să fi scris că avea părinți.
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2. |
|
#3
|
|||
|
|||
|
Citat:
Citat:
Pacatele (cu gandul, vorba si fapta) sunt generate de lumea materiala si de societate(de cei din jur), iar odata savarsite sunt adoptate in suflet(inima), iar apoi ele fac parte din noi insine prin memorie, amintiri, experienta placerii; nu mai putem scapa de ele si le putem face fata mai greu deoarece e nevoie de puterea pocaintei, care e mai mare decat puterea rezistentei dinainte de fapta, deoarece zidul cetatii(trupul=cetatea Duhului Sfant) e spart si pacatul este in trup, dar prin pocainta nu mai este in inima. Mintea nu-mi da pace si ma asalteaza cu amintiri pacatoase. Inainte de a le infaptui ele nu existau decat prin puterea exemplelor din jur, pe care le ravneam si eu; asadar lumea din jur mi le-a "afisat", caci daca eram pustnic ele nici nu existau pentru mine.
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări, Zvâcnită din Vrerea divină, Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru) |
|
|