Este păcat să scrii literatură fantasy / SF?

[Iorest]

În prealabil postat de Adr.iu91

Incep asa, eu cand eram mai mic si eu vroiam sa fac carti de fantezie, chiar am inceput sa cer parerea preotului paroh (ortodox), si a spus ca e foarte bine ce fac. Orice poveste care are mesajul ca BINELE INVINGE RAUL, este considerat crestin! Ceea ce mi-a zis si preotul care are o varsta destul de inaintata si e intelept (si nu vreau sa il judecati gresit). Deci poti scrie literatura SF/fantezie, cu conditia ca binele sa invinga raul. Nu invers, invers sunt filmele/povestile horror care intr-adevar au o tenta satanica/antihristica in care raul invinge binele (invatati diferenta va rog eu).

Uite aici o distopie fantasy făcută pentru cretini despre referendumul pentru familie, clipul papya:
https://www.youtube.com/watch?v=S8ZKyy_WtT0

Mi-e clar că idioții se conduc prin distopii, prin videocrație, prin documentare semi-mincinoase, prin șablonare a răului colectiv de către presa ticăloșită către unul care nu e așa rău de fapt, prin portretizare diabolizantă de tipul Trump vă suge sângele și ridicarea în slăvi a altuia care e un nepregătit și o țeapă, tot pe principiul răul mai mic.

Cine stă în imaginar, devine un idealist, un naiv, un fragil la manipulare prin imagini, reveria imaginară, fantasmele psihotice, delectarea simțurilor auditiv-vizuale toate astea manipulează omul, e același mecanism ca și la reclame ți se face o programare neuro-lingvistică de care greu îți dai seama, din care greu ieși.

Dincolo de aspectul ăsta totul e ciorbă new age, un relativism religios, un kitch misticoid, mulți care n-au nicio bază ortodoxă care se educă doar din Netflix și blockbustere, îl confundă pe Gandalf cu un călugăr adevărat sau ajung să nu mai creadă în monahism pe sistemul că și Gandalf e un personaj imaginar deci și întâmplările din viețile sfinților nu sunt reale, apare ideea că vrăjitoria e bună dacă e albă și o oprește pe cea neagra.

Mahomed al 2-lea cucerea Constantinopolul la 21 de ani, Hagi debuta la natională la 19, tinerii de azi își pierd primii 30 de ani din viață într-o stare de visare, în virtual, în jocuri electronice și filme de dumping, când mă gândesc că unii au întemeiat națiuni, dinastii, orașe până la 30 de ani, îmi dau seama de diferența de la cer la pământ între ce a fost și ce este.