Unde se mai gasesc fete crestine?

[adelina02]

În prealabil postat de gpalama

Lasa lucrurile in viata sa se aseze. Ca se vor aseza.

Dar neaparat trebuie si tu sa te asezi pe tine.
Ai sa vezi femei care sunt mumii imbracate in negru, care au imbracat haina cucerniciei care seamana cu un cavou si vor sa se marite fiind ... prea-cucernice.

Mai vezi tot felul de femei incapatanate langa care nu poti sta la 2 metri...

As intreba daca ai avut vreo relatie, prieten, daca ai reusit sa tii pe termen mai lung relatia.

Aseaza-te tu pe tine frumos ca om ca si Dumnezeu sa aseze usor pe cineva langa tine..

Vezi ca multe.femei pozeaza in calugarite si.vor sa se.marite... cine se marita.cu o calugarita?

Iar pentru rugaciune zi 40 de zile Bogorodicna. Canonul Sfantului Serafim de Sarov. 150 de Nascatoare de Dumnezeu.

Cere de la.Dumnezeu sa iti arate sa iti descopere ce este bine pentru tine in viata... Ca sa ai pace in suflet.

Da, am avut o relatie de 5 ani. Baiatul respectiv ma contactase pe net spunand ca vrea sa aiba o sotie ca mine. In timpul discutiilor pe messenger (pe acea vreme exista) si ulterior pe facebook mi-a parut extrem de cald, parea ca ii pasa, sincer, credincios, efectiv ma indragostisem de modul lui afectuos de a fi. Acceptasem sa fim impreuna, apoi cand ne-am vazut prima data mi-am schimbat parerea la 180 de grade. La prima intalnire mi-a cerut bani, injura lumea pe strada, facea glume porcoase, plus ca venise plin de medicamente psihiatrice pe motiv ca era timid. Deci o imagine total diferita fata de ceea ce era pe fb. In seara aceea mi-a spus ca daca il parasesc intra in depresie. Bun, am ramas langa el cu gandul sa il ajut ca sa nu fie trist. Am acceptat si sa ma sarute desi au urmat nopti intregi de cosmaruri in care ma viola pt ca nu am vrut, plus de asta nici nu se spala si efectiv imi venea sa vars, dar am stat numai ca sa ii fac lui placerea, sa fie el mai fericit, sa isi revina din starea in care era. Cand i-am zis, a spus ca toate astea sunt ,,fleacuri" si ca imi trec mie. Consecutiv, eu nu m-am simtit inteleasa, ii tot reprosam asta, incepusem sa devin violenta verbal (ceea ce eu nu facusem pana atunci cu nimeni, pur si simplu ajunsesem la capatul resurselor si de fapt toate erau strigate de ajutor). In timp tot aparea si disparea, eu il cautam sa vad daca e bine, el nici nu isi deschidea telefonul, in fine. Anul trecut ma contactase ca avea nevoie de bani ,,pt supravietuit", i-am dat aproape tot anul, apoi in toamna mi-a zis mama lui ca de fapt ii dadea pe pastile, deci am incetat sa ii mai dau. De la excesul de pastile luat a inceput sa auda voci. A inceput sa planga sa nu cumva sa il ia la psihiatrie ca isi pierde baiatul. Bun, l-am luat la mine acasa, i-am luat toate cele necesare, la el in casa am facut totul de la 0 inclusiv electricitate, si chiar nu vreau sa se interpreteze ca lauda sau repros, ci le mentionez ca nu le mai pot tine in mine. Am petrecut seri intregi facand ,,psihoterapie" cu el ca sa inteleaga ca acele voci sunt patologice, sa treaca de sevrajul indus de pastile, sa fie un om mai curat, etc, ii cautasem si de lucru... Acum 3 saptamani mama lui cand l-a vazut bine a inceput sa il santajeze emotional sa se mute inapoi la ea, ca ea moare singura, ca e bolnava, etc. Intr-o noapte a vrut sa ia taxiul la 1 noaptea ca sa se duca la mama lui. Am inceput sa plang pt ca pt mine nu ar fi facut asa ceva. Cand mi-a fost rau si l-am chemat raspunsul lui a fost ,,nu". In fine, dimineata s-a dus la mama lui. Duminica am mers cu mama si cu un prieten la ei ca sa ii ducem hainele acasa, iar eu aici am facut o prostie. Mi-au venit in minte toate evenimentele in care a profitat de tot ce i-am oferit, de minciunile ca vom forma o familie, de promisiunile mamei lui ca vom fi prietene, toate momentele in care eram bolnava si stateam singura... si cand am ramas singura cu el in camera am sarit sa ma arunc pe geam. Asa de departe a ajuns depresia mea si sentimentul de singuratate, de a nu fi iubita, ratata, etc. Ghinionul meu a fost ca prietenul acela m-a prins in momentul in care eram jumate afara si m-a tras inapoi. Baiatul cu care eram nu a miscat nimic, din contra, tot ce faceam in casa i-a turnat mamei lui. Mama lui a imprastiat vorba peste tot ca sunt bolnava si ca sa ma tratez, ca ii imbolnavesc baiatul... si aici faceam o comparatie.. cand el auzea voci si alertase vecinii pe baza a ce auzise el, plangea la mine sa nu il duc la psihiatrie, dar cand a fost vorba sa cedez eu, instant m-a criticat si facea glume proaste cu prietenele ei ca vreau barbat. El in seara aia nici nu m-a sunat sa ma intrebe cum sunt, daca sunt bine, mama lui la fel. Mie inca nu mi-a trecut si ma simt folosita, am irosit 5 ani pe niste profitori. M-am implicat total cu gandul ca va duce la ceva relatia si ca ii pot ajuta sa depaseasca conditia actuala. In seara aia mama lui tipase la mine ca scrie in horoscop ca eu nu ma voi marita niciodata daca nu va fi el, in vreme ce el poate sa isi mai gaseasca fete. Si asta a fost un motiv care m-a dus la disperare. Iar la preot am fost, cu toate sfaturile lui tot singura ma simt.

[Iorest]

Ai avut o relație grea, toxică, care te-a stors pe tine de energie psihică și emoțională, vrând să faci bine altuia te-ai periclitat pe tine.
Nu degeaba se spune că nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită.

Totuși cred că ieșirea din situația asta nu e să urăști, ci să te detașezi de acel moment.
Dacă nu ai făcut-o spovedește și ce ai pățit la duhovnic pt ca să poți să te eliberezi de povara acestui eșec, spune de fiecare dată că vrei să uiți și să ștergi acest eșec care e ca o piatră de moară pentru o viitoare relație.

Ești o femeie puternică din moment ce ai putut să faci tot singură, să întreții o casă, să faci reparații.

Cred că trebuie să te detașezi pentru că altfel vei pleca mereu cu greutatea asta de picior și cu frica de eșec în alte relații.

Eu cred că o să găsești un bărbat care să te aprecieze, pentru că ești o femeie atașată, care ține la casă și la relație.

Nu poți să faci casă cu cineva care deja vine cu probleme psihice, oamenii trebuie să-și rezolve propriile probleme înainte de căsătorie nu să le ducă și în căsătorie, căsătoria e pentru oameni sănătoși psihic care pot să ducă alte lovituri ale vieții care vor veni negreșit în calea lor, dacă deja pleci cu un bagaj slab, ce să mai faci.

Știu un om care pentru că era doar inginer agronom a fost jignit de viitoarea soacră, că ”fiica mea nu poate să ia un agronom de soț”, că ei îi trebuie un judecător, un avocat, cineva cu statut.

Acel om era muncitor, igienic, cu servici, cu capul pe umeri, ”vina” lui era că n-avea ”prestanță socială” și conducea mașini mai ieftine, până la urmă din cauza viitoarei soacre s-a rupt acea relație, el oricum s-a dus și și-a găsit o femeie care să-l aprecieze și e căsătorit, fata de care s-a despărțit a suferit mai mult decât el, pt că nu s-a putut detașa de sfaturile mamei.
Ironia sorții e că a ajuns și director undeva și a sporit patrimonial la câțiva ani după ce s-a despărțit și s-a așezat la casa lui cu altcineva :).

Așa că și bărbații pot fi nedreptățiți de către viitoare soacre, relația asta nocivă poate fi invers simetrică dacă mama fetei îi bagă ceva aiurea în cap, iar fata e prea influențabilă să ia o decizie de capul ei și atașarea prea mare de părinți în general te poate rupe de o potențială căsătorie, dacă nu știi când să te desparți de părinți.

E bine să nu urăști bărbații pt un episod nociv, pentru că-ți îndepărtezi și un posibil bărbat lângă care să simți împlinirea căsătoriei, care să te facă să simți vibrație nu repulsie.

Eu nu cred că ești o femeie ratată, ești o femeie puternică și ar fi păcat să faci vreun gest necugetat la disperare, luptă cu viața asta pentru oamenii de bine care țin cu tine, pentru anonimii bine intenționați care te apreciază și nu asupri niciodată un bărbat pe nedrept ca să te răzbuni pt o relație aiurea din trecut.