Am lansat site-ul Condoleante

[Demetrius]

În prealabil postat de Moroco

Nu vrei sa indreptatesti decat logica ta bazata pe definitia cuvintelor regret-etern.

Credinta e altfel...

Da, ai dreptate spunand ca e altfel credinta pentru ca din credinta dispare complet regretul inlocuit fiind de fericire. Daca e credinta, atunci nu e niciun regret; una din doua, nu amandoua.
Regretul e specific legaturilor lumesti care se termina la momentul decesului, acesta fiind un motiv de bucurie ca acela ajuns in fata Tronului, aspect ce defineste pomenirea sfintilor in BO in ziua trecerii la viata vesnica, ce n-are cum sa fie regretabil.

[Dalian]

În prealabil postat de Demetrius

Daca e credinta, atunci nu e niciun regret; una din doua, nu amandoua.

Da da.
Exista regret chiar daca e credinta. Despartirea de cel drag o resimtim ca o durere chiar daca rational stim ca el a plecat intr-o lume mai buna.

Insa regretul despartirii de cei dragi este temporar. Dupa aceasta viata ne vom reintalni cu ei si vom fi in fericire alaturi de Hristos, daca urmam Calea Lui pana la sfarsit. Atunci cand are loc reintalnirea, orice regret va disparea.

Atunci cum sa scriu "regrete eterne"?

"Regrete eterne" este o expresie inventata de niste atei comunisti si adoptata de noi crestinii, pe negandite, ca "asa s-a pomenit!".
Iar acum unii, in loc sa gandeasca cu mintea lor innoita de Domnul, apara din reflex o expresie care nu are nimic de-a face cu nadejdea credinciosului.

[Demetrius]

În prealabil postat de Dalian

Da da.
Exista regret chiar daca e credinta. Despartirea de cel drag o resimtim ca o durere chiar daca rational stim ca el a plecat intr-o lume mai buna.

Insa regretul despartirii de cei dragi este temporar. Dupa aceasta viata ne vom reintalni cu ei si vom fi in fericire alaturi de Hristos, daca urmam Calea Lui pana la sfarsit. Atunci cand are loc reintalnirea, orice regret va disparea.

Atunci cum sa scriu "regrete eterne"?

"Regrete eterne" este o expresie inventata de niste atei comunisti si adoptata de noi crestinii, pe negandite, ca "asa s-a pomenit!".
Iar acum unii, in loc sa gandeasca cu mintea lor innoita de Domnul, apara din reflex o expresie care nu are nimic de-a face cu nadejdea credinciosului.

Am boldat prima propozitie si ultima care, daca privesti mai etent, se cam contrazic, insa nu e tragic fiindca din asta se poate deduce ca legaturile lumesti sunt mai puternice decat harul din inima fiecaruia dintre noi; aceasta stare se cuvine a fi schimbata, fiindu-ne in putere sa lucram asupra inimii noastre.

Regretul temporar vine de la ruperea legaturilor lumesti si asta dovedeste ca suntem legati de lume mai mult decat de Hristos. Asta este invatatura lui Hristos: sa reusim sa traim aici, in lume, dupa regulile ceresti; aici trebuie sa invatam, sa traim si sa aplicam fericirea vesnica, nu doar din gura, ci din fapte si sentimente.
Cum traim aici, tot asa vom trai si dincolo.


P.S. Inteleg din mesajul tau ca este o succesiune de idei in dezvoltare si ca nu esti de acord cu ambele boldari in acelasi timp, nu?

[Dalian]

În prealabil postat de Demetrius

Inteleg din mesajul tau ca este o succesiune de idei in dezvoltare si ca nu esti de acord cu ambele boldari in acelasi timp, nu?

Nu.
Sunt de acord cu bolduirile tale.
Poti boldui ce doresti, nu ma supar.
Sunt de acord si sa pui celor dragi tie pe coroana "regrete eterne".

Eu nu am pus si nu voi pune. Da, m-a durut despartirea. Inca ma mai doare. Sunt om.
Dar nadajduiesc sa ma intalnesc cu ei candva. Atunci, orice regret va inceta. Nu este un regret etern.

Tu ce vei face?
Te vei bucura la moartea celor dragi?
Le vei transmite "regrete eterne"?

Care e varianta ta? Cum ti se pare corect?
Ca nu prea inteleg.

[Demetrius]

În prealabil postat de Dalian

Nu.
Sunt de acord cu bolduirile tale.
Poti boldui ce doresti, nu ma supar.
Sunt de acord si sa pui celor dragi tie pe coroana "regrete eterne".

Eu nu am pus si nu voi pune. Da, m-a durut despartirea. Inca ma mai doare. Sunt om.
Dar nadajduiesc sa ma intalnesc cu ei candva. Atunci, orice regret va inceta. Nu este un regret etern.

Tu ce vei face?
Te vei bucura la moartea celor dragi?
Le vei transmite "regrete eterne"?

Care e varianta ta? Cum ti se pare corect?
Ca nu prea inteleg.

Ca nu prea intelegi ma face sa cred ca inca nu te-ai gandit deloc la moartea ta; cand am intalnit acest gand prima data m-a contrariat putin, dar incet-incet am tot incercat sa ma pun in situatia aceea, desi inca nu stiu cum m-a ajutat.

Eu n-am avut regrete la moartea tatalui meu si am explicat unei surori ca e mai bine sa-i multumim lui Dumnezeu pentru odihna pe care o merita, iar faptul ca o alta sora a mostenit casa parinteasca m-a bucurat. E cazul sa ma bucur ca a scapat din desertaciunea asta.

Am explicat si lui Moroco ca regretele nu-l ajuta pe cel plecat sa se odihneasca pentru ca regretele sunt generate de mine si-l afecteaza pe cel plecat, fiindca Dumnezeu se uita la ce a lasat el in urma lui, asadar e fals sa-i urez "din gura" vesnica odihna, dar nu si din inima; ce este in inima mea e responsabilitatea mea.
E natural sa regret, dar sunt chemat la transcendenta, deci sunt invatat sa nu regret.
Suntem oameni cu totii, insa ne credem crestini chiar daca nu o dovedim.

S-ar putea sa nu ma mai intalnesc niciodata cu cei dragi de aici si am aflat ca dupa deces, mai mult ca sigur, voi avea doua surprize:
1-sa nu ma intalnesc acolo cu cine ma astept eu,
2-sa ma intalnesc cu cine nu ma astept deloc,
si asta indiferent unde voi ajunge.

[Dalian]

În prealabil postat de Demetrius

Eu n-am avut regrete la moartea tatalui meu.
E cazul sa ma bucur ca a scapat din desertaciunea asta.

Daca n-ai avut regrete ci te-ai bucurat ca a murit taica-tău, OK.
Eu consider o alienare treaba asta dar daca tu insisti ca asa e bine, nu am nimic de comentat.

[Demetrius]

În prealabil postat de Dalian

Daca n-ai avut regrete ci te-ai bucurat ca a murit taica-tău, OK.
Eu consider o alienare treaba asta dar daca tu insisti ca asa e bine, nu am nimic de comentat.

Asa e bine.
Mai trebuie sa adaug ca, fiind pus sa aleaga(preot fiind in 1959), el a ales sa faca puscarie pentru Hristos cand eu eram prea mic sa ma dumiresc ce suferinte aducea asta familiei lui cu 7 copii si sotie casnica, mama biruind chinul acela doar vreo 10 ani. Nu stiu ce alegere am fi facut noi (copii lui) daca eram in situatia lui, dar toti suntem fericiti pentru el si de la el.

Poate astfel se intelege mai corect de ce efort supraomenesc are nevoie fiecare pentru lucru asupra inimii proprii.

[Condoleante]

Am mai adaugat cateva articole, printre care unul si de epitafuri care ar putea fi la fel de interesant ca si cel cu idei de mesaje pentru panglica funerara. Cam acesta vrem sa fie nivelul de calitate...

Multumim inca o data tuturor pentru cuvintele frumoase!

[Condoleante]

In mod evident, nu putea sa lipseasca de pe site un articol dedicat pentru mesaje de condoleante

Speram sa va placa!

[Condoleante]

Au trecut cam 10 luni de la lansare, timp in care am adunat un numar de 64 de articole. Ultimele dintre ele au fost dedicate rugaciunilor:

- rugaciunea de dimineata
- rugaciunea de seara
- rugaciune de multumire
- rugaciunea de calatorie
- rugaciunea pentru sanatate si vindecarea de boli
- rugaciunea pentru iertarea pacatelor celor adormiti

Speram sa fie de folos. Spre deosebire de alte site-uri, nu avem reclame agresive, astfel incat acestea sa fie citite in tihna.

Doar ca avem nedumerire. Ar fi de folos sa fie si in format audio / video? Mai sunt acestea rugaciuni in adevaratul sens al cuvantului? Nu reprezinta ele o forma comoda de a te "ruga"? Voi ce credeti.