Cunoașterea de sine

[Petru7]

În prealabil postat de Seraphim7

Doar cunoscându-te pe tine însuți și mediul înconjurător poți ajunge la cunoașterea ADEVĂRATĂ,si implicit a ORIGINII.

Iartă-mă că eu socotesc afirmația asta complet falsă. Cunoscându-te doar pe tine însuți și mediul înconjurător o să ajungi în minciună și o vei lua drept adevăr infailibil, hipnotic, vrăjitoresc, ceea ce-ți va fi fatal căci amăgirea și vrăjitoria cunoașterii de sine te va închide în întunericul iubirii de sine ca într-o închisoare. Ca să ieși de acolo va trebui să lupți cu o întreagă cunoaștere de sine care se va transforma în cel mai crud demon pe care l-ai crescut ca pe un șarpe la sân și-ți va fi aproape imposibil să câștigi războiul fără ajutor divin. Pe ce te vei baza? Pe simturi? Vrăjitoria iubirii de sine care-ți programează poftele și plăcerile ca să spui ceea ce vrea iubirea de sine să spui că e bun și adevărat și care poate schimba binele în rău și răul în bine va fi singurul reper al dreptei tale cunoașteri de sine și așa vei afirma ce e bine la tine și ce nu e bine. Un gust al binelui și răului foarte ușor de pervertit. În mediul înconjurător vei găsi elemente diverse fiecare cu gustul lor mai mult sau mai puțin pervertit de vrăjitoriile iubirii de sine. Originea existenței nu e în om după căderea omului în păcat iar omul păcătos va lua drept Origine păcatul și minciuna ca fiind tatăl său, originea sa și va lua iubirea de sine a lui și a lumii drept mamă a sa. Omul crede că în el însuși, în sine îl va găsi pe tot Dumnezeul dacă îl caută suficient. Dacă Dumnezeu ar fi în om atât de mult cât a fost El în Domnul Hristos atunci toți am avea iubirea și am face faptele minunate ale lui Hristos. În noi nu-L găsim pe Dumnezeu ci găsim doar omul căci omul a luat locul lui Dumnezeu în om înlăturându-L și alungându-L pe Dumnezeu deci o căutare a omului în sine va avea ca rezultat doar găsirea omului și pieirea omului din pricina păcatului. Pentru ca să-L găsim pe Dumnezeu în om ar trebui să ne botezăm, să-L ascultăm, să-L credem rămânând credincioși până la sfârșit, să-L primim pe Dumnezeu în noi așa cum cere El să locuiască în noi, fără păcătuire, fără iubirea de sine a lumii egoiste ca iubire în om, trebuie să ne împărtășim mereu de Cuvântul Lui cu Credință și de tainele și lucrările Lui sfințitoare și atunci căutând în noi s-ar putea să Îl găsim și pe Dumnezeu și nu doar pe omul singur și atât sau doar pe omul din om cu toți prietenii omului din om.

Restul sunt teorii, proiecții, imaginație, reguli, control, manipulare etc și etc....

E adevărat că forțele minciunii ispititoare și ale întunericului răutății viclene folosesc orice și pe oricine ca să manipuleze și să ”stăpânească” oamenii și sufletele oamenilor prin teroare.

dumnezeii oamenilor cad și iar renasc și divid, dezbina, ucid, supun....

Omul foarte ”mare” și atât este dumnezeul oamenilor împreună cu lumea omului cu toate religiile și idealurile ei deșarte bântuite de demoni. Orice face omul fără Dumnezeu va fi un idol pentru om inclusiv cunoașterea lui de sine căci iubirea egoistă de sine este dumnezeul idolilor.

Însă Dumnezeul adevărat nu moare niciodată fiindcă este înlăuntrul nostru și noi suntem din EL

Oamenii mor și chiar Domnul Hristos-Dumnezeu a murit răstignit pe Cruce. A înviat a treia zi după scripturi și s-a suit la Tatăl dovedind prin asta că este Dumnezeu. În oamenii lumii nu există Dumnezeu și de aia mor și nu pot să învie și nu se pot sui la Tatăl și fac numai lucruri lumești, moarte, pieritoare căci sunt oameni pieritori și fac ceea ce sunt ei. Ca să ajungem în Dumnezeu trebuie să mergem pe Calea cea strâmtă a ortodoxiei. Trebuie așa ca orice fiu risipitor al pierzării să ne întoarcem acasă, în Credință. Abea acolo ne va reprimi Dumnezeirea în interiorul ei și noi vom primi Dumnezeirea în interiorul nostru. Până atunci toate vorbele astea ale tale care laudă cunoașterea de sine sunt decât o deșertăciune a deșertăciunii, o ispită a egoismului căci omul potrivnic lui Dumnezeu, fără Dumnezeu nu poate găsi afară din om, în om și în sinele omului decât deșertăciune și demoni.

[eusingur]

În prealabil postat de Petru7

...
Oamenii mor și chiar Domnul Hristos-Dumnezeu a murit răstignit pe Cruce. A înviat a treia zi după scripturi și s-a suit la Tatăl dovedind prin asta că este Dumnezeu. În oamenii lumii nu există Dumnezeu și de aia mor și nu pot să învie și nu se pot sui la Tatăl și fac numai lucruri lumești, moarte, pieritoare căci sunt oameni pieritori și fac ceea ce sunt ei. Ca să ajungem în Dumnezeu trebuie să mergem pe Calea cea strâmtă a ortodoxiei. Trebuie așa ca orice fiu risipitor al pierzării să ne întoarcem acasă, în Credință. Abea acolo ne va reprimi Dumnezeirea în interiorul ei și noi vom primi Dumnezeirea în interiorul nostru. Până atunci toate vorbele astea ale tale care laudă cunoașterea de sine sunt decât o deșertăciune a deșertăciunii, o ispită a egoismului căci omul potrivnic lui Dumnezeu, fără Dumnezeu nu poate găsi afară din om, în om și în sinele omului decât deșertăciune și demoni.

Dumnezeu nu poate muri, si atunci, sa sa poata conoaste moartea si sa o biruie a fost nevoie ca EL sa coboare in trup OM, si sa moara.
"caci plata pacatului, e "MOARTEA" iti spune ceva asta?
omul fara DUMNEZEU E nimic, NICI MACAR NU POATE exista...NU MAI BATE CAMPII CU GRATIE...are inlauntrul lui "suflare de viata" pe care i-a dat-o,ghici cine, Dumnezeu...si e facut dupa "chip si asemanare"...petre, te-ai ratacit...

[Petru7]

În prealabil postat de eusingur

Dumnezeu nu poate muri, si atunci, sa sa poata conoaste moartea si sa o biruie a fost nevoie ca EL sa coboare in trup OM, si sa moara.

Da. Sfânta Treime s-a ridicat la Ceruri și a rămas doar îndumnezeitul Iisus, Fiul Mariei, singur pe Cruce, mărturisind cu durere maximă prin întrebarea Sa ”Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai părăsit?” că a rămas singur. Sfânta Treime L-a părăsit suindu-se la Cer pentru ca Iisus să poată să moară așa cum a fost Porunca Tatălui și Misiunea Lui căci altfel nu avea cum să moară și cum să ducă la capăt misiunea lui de Credință, misiunea morții pe Cruce și a Învierii din morți a treia zi după scripturi. Dacă Dumnezeu părăsește pe om, omul nu moare imediat căci Dumnezeu nu face crimă atunci când părăsește omul.

"caci plata pacatului, e "MOARTEA" iti spune ceva asta?

Asta s-a întâmplat până la Hristos, omul murea din pricina păcatelor sale sau ale altora, dar odată cu primirea Credinței în Domnul Hristos care a luat și ia păcatele omului asupra Sa omul credincios poate fi iertat și nu mai moare de la păcatele sale.

omul fara DUMNEZEU E nimic, NICI MACAR NU POATE exista...NU MAI BATE CAMPII CU GRATIE...are inlauntrul lui "suflare de viata" pe care i-a dat-o,ghici cine, Dumnezeu...si e facut dupa "chip si asemanare"

Câteva citate edifcatoare:
Celui ce vroia să se întoarcă în lume cerând să-l lase să meargă să-și îngroape pe tatăl său: ”Lăsă morții să îngroape pe morții lor și tu vino după Mine.”
Domnul Iisus răstignit pe Cruce: ”Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai părăsit?”
Despre fiul risipitor care s-a întors acasă cu umilință revenindu-și în fire: ”Mort era și a înviat, pierdut era și s-a găsit”.

Suflarea de viață pe care i-a dat-o Dumnezeu lui Adam și Evei nu mai e totuna cu suflarea-respirația oamenilor. Duhul-rugăciune-vorbire-credință-comuniune sfântă pe care L-a pus Dumnezeu în om a dus la apariția respirației omului în el și în urmași însă părăsind Dumnezeu pe om căci omul se leapădă și părăsește mai întâi pe Dumnezeu, omul nu se sufocă ci poate să respire, poate să gândească, poate să vorbească, poate să facă ce vrea deși a ieșit din comuniune de Credință cu Dumnezeu. El ajunge prin dezbinare, prin rupere de Dumnezeu un om mort căci mai devreme sau mai târziu va muri din pricina păcatelor sale, de la păcatul dezbinării, părăsirii lui Dumnezeu.Nu Domnul ci omul este cel ce-l scoate din om și din biserică afară pe Dumnezeu ca să se întroneze el ca un stăpân dumnezidol și să fie preamărit omul în om.

...petre, te-ai ratacit...

Dacă tu nu ai citit scriptura drept încât ai socotit respiratia cea spurcată a oamenilor și a demonilor păcătoși ca fiind Duhul lui Dumnezeu nu înseamnă că eu m-am rătăcit. Doar respirația, lacrimile, scuipatul sfinților fac parte din Duhul încât dau viață și sănătate. Respirația plină de viruși și de spurcăciune a păcătoșilor sau a oamenilor fără Dumnezeu în ei te poate spurca, strica, chiar omorâ.

Omul este făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu cu suflare de viață cu tot însă ”Nu va rămânea la nesfârșit Duhul Meu în oamenii aceștia așa că viața omului va fi de 70 de ani”. Deci până la vârsta asta omul indiferent dacă e botezat sau nu are în el un duh de viață trupesc și poartă în sângele lui și în carnea sa o viață și o asemănare cu creatorul însă acel duh și acea viață trupească părăsește omul la vârsta de 70 de ani așa încât omul îmbătrânește și moare. Noi vorbim și ne referim la viața Duhovnicească, la Duhul, la Credință, din acest Duh Sfânt se hrănește și viața trupească, sângele și trupul a cărui viață se află în sângele său. Despre acest duh de viață aflat în sânge care dă respirație trupească trupului, despre el spui tu că e tot de la Dumnezeu și că este în fiecare om cât timp respiră încât îl consideri viu. El este un duh viu în măsura în care omul se află în Credință și atunci omul se va boteza. Dacă omul nu se află în Credință, atunci duhul gurii lui, duhul de viață din sângele omului este un duh de oameni trupești, oameni morți, păcătoși care păcătuind și fiind vrăjmași lui Dumnezeu vor pieri. Ca oameni nu-am vrea să pierim și am vrea ca chipul și respirația noastră să fie ca Dumnezeu dar păcătuind vom muri căci plata păcatelor și a dezbinării de Dumnezeu și dintre oameni este moartea. N-avem un pom al vieții (afară de Ortodoxie) din care să mâncăm ca să trăim la nesfârșit sau să trăim chiar păcătuind oricât de mult ca niște moroi. E un fapt că toți oamenii au murit și că mor cu foarte mici excepții. Deci suflarea noastră de ”viață” nu e un Dumnezeu care să nu moară niciodată și noi prin ea să respirăm și să ne hrănim ca să nu murim. Poți respira cât vrei și mori de la altceva decât de sufocare. Sigur că în final te și sufoci. Iată deci că fără Credință suflăm, respirăm și defapt dacă ne-am rupt de Dumnezeu suntem socotiți morți, pierduți și rătăciți la fel ca orice fiu risipitor ce părăsește pe Tatăl Său și pe Maica sa și casa Părinților și Fraților săi și Poporul Domnului și Împărăția Cerească.

[Demetrius]

În prealabil postat de Petru7

Da. Sfânta Treime s-a ridicat la Ceruri și a rămas doar îndumnezeitul Iisus, Fiul Mariei, singur pe Cruce, mărturisind cu durere maximă prin întrebarea Sa ”Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai părăsit?” că a rămas singur. Sfânta Treime L-a părăsit suindu-se la Cer pentru ca Iisus să poată să moară așa cum a fost Porunca Tatălui și Misiunea Lui căci altfel nu avea cum să moară și cum să ducă la capăt misiunea lui de Credință, misiunea morții pe Cruce și a Învierii din morți a treia zi după scripturi. Dacă Dumnezeu părăsește pe om, omul nu moare imediat căci Dumnezeu nu face crimă atunci când părăsește omul.

Dumnezeu nu paraseste niciodata pe nimeni si tot asa nu L-a parasit nici pe Iisus, dar El, din simtire omeneasca, inainte de moarte, S-a simtit abandonat.

[Petru7]

În prealabil postat de Demetrius

Dumnezeu nu paraseste niciodata pe nimeni si tot asa nu L-a parasit nici pe Iisus, dar El, din simtire omeneasca, inainte de moarte, S-a simtit abandonat.

Așa este, Dumnezeu nu părăsește și nu lasă niciodată orfan pe om, pe nimeni, însă Iisus avea luate asupra Lui păcatele omului, păcatele lumii, păcatele întregii creații. Defapt omenirea luată asupra Sa a fost cea care a părăsit pe Tatăl Dumnezeu acolo pe Cruce iar Dumnezeu neavând încotro s-a conformat căci Dumnezeu nu silnicește pe nimeni. Iisus a simțit părăsirea și despărțirea și a mărturisit căci este Adevărul și pentru a mărturisi Adevărul a fost trimis. Apoi a murit singur așa ca Adam și Eva. A murit ca un Miel ca jertfă de iertare și împăcare. A murit în locul celor păcătoși și a murit singur exact așa ca orice om din lume care moare fără Dumnezeu. De atunci orice creștin nu mai moare singur ci moare împreună cu Domnul Hristos dându-și sufletul împreună cu Hristos în Mâna lui Dumnezeu. Învierea Sa a treia zi după scripturi și reintrarea lui Iisus în unitate cu Dumnezeu ne arată biruința Domnului asupra lumii, asupra oricărui păcat ce duce la moartea omului precum și biruința Domnului asupra morții și a răului care poate ține sufletul omului în iad.

[Seraphim7]

În prealabil postat de Petru7

Așa este, Dumnezeu nu părăsește și nu lasă niciodată orfan pe om, pe nimeni, însă Iisus avea luate asupra Lui păcatele omului, păcatele lumii, păcatele întregii creații. Defapt omenirea luată asupra Sa a fost cea care a părăsit pe Tatăl Dumnezeu acolo pe Cruce iar Dumnezeu neavând încotro s-a conformat căci Dumnezeu nu silnicește pe nimeni. Iisus a simțit părăsirea și despărțirea și a mărturisit căci este Adevărul și pentru a mărturisi Adevărul a fost trimis. Apoi a murit singur așa ca Adam și Eva. A murit ca un Miel ca jertfă de iertare și împăcare. A murit în locul celor păcătoși și a murit singur exact așa ca orice om din lume care moare fără Dumnezeu. De atunci orice creștin nu mai moare singur ci moare împreună cu Domnul Hristos dându-și sufletul împreună cu Hristos în Mâna lui Dumnezeu. Învierea Sa a treia zi după scripturi și reintrarea lui Iisus în unitate cu Dumnezeu ne arată biruința Domnului asupra lumii, asupra oricărui păcat ce duce la moartea omului precum și biruința Domnului asupra morții și a răului care poate ține sufletul omului în iad.

Până la urmă noi suntem niște interpreți ai altor interpreți care au încercat sa interpreteze neinterpretabilul.

E ca și cum ai incerca sa așezi un tablou pe perete, oriunde l-ai pune și oricât l-ai fixa, e același tablou difera doar perspectiva, care mereu e diferita pentru fiecare, întrucât fiecare îl va privi din alt unghi și va înțelege diferit ce reprezintă, însă toți se vor raporta până la urmă la opinia "specialiștilor, criticilor și opiniei generale".

Acuma nu înseamnă că dacă există deja părerii și direcții clare cu privire la ce spune sau vrea dumnzeu, și ca acest consens universal, regional sau personal, de cele mai multe ori instituționalizat, dogmaticazat și având deja o tradiție ce transcende forma rituala, chiar religioasa și are increngaturi în fiecare formă cultica și spirituală... Așa, deci cu toate acestea, nu reprezintă decât forma umană a ceeace ce considera a fi Dumnezeu.

Practic noi singuri L-am creat după chipul și nevoile noastre. El există în conștiința colectiva, ca formă a proiecției noastre.

La început a fost Cuvântul....

[Moroco]

În prealabil postat de Seraphim7

...La început a fost Cuvântul....

Si la sfârșit tot Cuvântul va fi sa fie.

A-ti nega propria stiinta-cunoastere de Dumnezeu pe baza partii tainice ramasa inca necunoscuta pentru a putea sustine orice teorie mi se pare o abandonare a Credintei, o alunecare in obiceilul de inchiderea ochilor spre libertatea de adoptare a oricarei minciuni despre Dumnezeu. Sigur ca nici invers nu e frumos sa faci, pe baza partii cunoscute de tine nu poti impune altora un intreg pe care te prefaci ca l-ai cunoaste. Partea adaugata de tine e ca partea nevazuta a Lunii. Unii spun ca partea nevazuta a lunii e la fel ca partea vazuta. Am alta parere, cred ca Luna e semisferica fiind sursa de noapte si de frig asa ca Soarele semisferic care este sursa de lumina si caldura si abea la eclipsa de Soare se formeaza o sfera perfecta cand sunt la cea mai mica distanta inchizandu-se Lumina asa ca intr-o bila de loto. Nimeni nu crede ca am dreptate pentru ca ei vazand partea bombata a lunii au adaugat ei restul formand un intreg ca un idol facut dupa mintea lor. Nici nu poti nega partea vazuta bombata si semisferica a Lunii dar nici nu poti sa te pronunti sigur despre partea ei nevazuta tot așa cum nu poti sa te pronunti despre partea vazuta a Soarelui sustinand ca discul Solar plan e defapt o parte bombata semisferica. Mare le va fi tuturor mirarea cand vor afla ca am avut dreptate cu teoria PacMan3D-nD si cu Soarele si Luna semisferice. Cum e posibil, cum ar putea fi posibil? E nebunie! Rade lumea, universitatile, oamenii de stiinta. Parem prostii prostilor, naivii naivilor, înnapoiati si medievali. Daca am crede in Dumnezeu am afla si am intelege ca nu poate fi altfel.

Cunoasterea de sine egoista e ca eclipsa de Soare. Toata lumina, caldura, frigul si intunericul e inchis in interior ca intro sfera perfecta ca o bila de loto. Nimeni nu mai beneficiaza de nimic de la Luminatorul cel mare si de la Luminatorul cel Mic. Bine ca nu dureaza decat cateva minute.

Ma iertati ca iar m-am bagat in discutiei. Stiu ca sunt greu de suportat. Cine ar putea crede ca Soarele si Luna ar fi semisferice? Dar cine ar putea Crede ca Domnul Iisus s-a nascut dintr-o Fecioara Curata de la Duhul Sfant? Nici macar dreptul Simion nu a putut crede. A fost binecuvantat sa traiasca pana a vazut cu ochii sai Minunea si a primit in bratele sale pruncul si a binecuvantat pe Dumnezeu pentru ca nu l-a mintit. La Dumnezeu toate sunt cu putinta... oricat nu i-ar veni sa creada lumii.