Ascultarea și taierea voii proprii

[Moroco]

În prealabil postat de MGTOW4life

"Mici reflecții"

Pe barba mea, pe sacrificiul meu, pe duhul meu, pe viața mea voi vreți libertate și democrație în împărăția mea? Mândria neamurilor a ajuns la ceruri, cu tehnologia lor cu tot mă sfidează cu vanitatea și trufia lor. Vor arde în foc. Sunteți proprietari pe pământul meu, mâncați animalele și plantele mele, ați construit pe resursele mele, respirati aerul meu dar vă credeți stăpâni. Pozați în zei plini de pofte și iluzii. O să vă umilesc! Nu va mai exista vedetă, orice vanitate sau mândrie va fi stârpită prin durere și chin. Tortura o să fie a doua natură a mea. Mânia o va acompania și împreună vor netezi calea spre cunoașterea mea în duh și adevăr. Veți respecta duhul meu, și vă veți apropia de mine cu frică și cutremur. Era judecății și a dreptății a început. Omul nu-și va mai ridica în veci ochii din pământ.

Cine a reflectat astea, Suliman magnificul?

Răspuns acestui trufaș idolaș străin:
”Eu nu ţi-aş dori vrodată să ajungi să ne cunoşti,
Nici ca Dunărea să-nece spumegând a tale oşti.
După vremuri mulţi veniră, începând cu acel oaspe,
Ce din vechi se pomeneşte, cu Dariu a lui Istaspe;
Mulţi durară, după vremuri, peste Dunăre vrun pod,
De-au trecut cu spaima lumii şi mulţime de norod;
Împăraţi pe care lumea nu putea să-i mai încapă
Au venit şi-n ţara noastră de-au cerut pământ şi apă -
Şi nu voi ca să mă laud, nici că voi să te-nspăimânt,
Cum veniră, se făcură toţi o apă ş-un pământ.
Te făleşti că înainte-ţi răsturnat-ai valvârtej
Oştile leite-n zale de-mpăraţi şi de viteji?
Tu te lauzi că Apusul înainte ţi s-a pus?...
Ce-i mâna pe ei în luptă, ce-au voit acel Apus?
Laurii voiau să-i smulgă de pe funtea ta de fier,
A credinţei biruinţă căta orice cavaler.
Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul...
Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul,
Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este,
Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste;
N-avem oşti, dară iubirea de moşi e un zid
Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!