Noutati de la Centrul de Presa Basilica

[cristiboss56]

Duminică se împlinesc treizeci de ani de când prima zi a anului bisericesc a fost stabilită ca Zi a Protecției Mediului Înconjurător în Biserica Ortodoxă pentru a sensibiliza opinia publică în vederea rezolvării problemelor ecologice.
Cu acest prilej, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a transmis un mesaj în care a subliniat relația între ecologie și teologie.
Sanctitatea Sa consideră că grija pentru mediul natural a Bisericii nu reprezintă o activitate suplimentară, ci „o expresie esențială a vieții bisericești”.
Activitățile ecologice sunt considerate „o slujire liturgică” și o extensie a Sfintei Euharistii în toate dimensiunile relației ei cu lumea.
Mesajul Sanctităţii Sale Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I cu ocazia Zilei Protecţiei Mediului Înconjurător 2019 – Text integral (traducere Basilica.ro)
† Bartolomeu
Din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Constantinopolului – Noua Romă
și Patriarh Ecumenic
Plenitudinii Bisericii: Har, pace și milă
De la Creatorul tuturor, Domnul și Dumnezeul
și Mântuitorul nostru Iisus Hristos
Preacinstiți frați ierarhi și iubiți frați și surori în Domnul,
Cu bunăvoirea și cu harul lui Dumnezeu atotdăruitorul, se împlinesc astăzi 30 de ani de la consfințirea de către Sfânta și Marea Biserică a lui Hristos a sărbătorii indictionului și a primei zile a anului bisericesc ca „Zi a protecţiei mediului înconjurător”. Această inițiativă binecuvântată a avut roade din belșug.
Nu ne-am adresat doar credincioșilor ortodocși, nici numai creștinilor sau reprezentanților altor religii, ci să personalităților politice, ecologilor și altor oameni de știință, intelectualilor și tuturor oamenilor de bună credință, solicitându-le contribuția.
Acțiunile Patriarhiei Ecumenice din domeniul ecologic au funcționat ca inspirație pentru teologie, pentru a promova accentuat adevărul antropologiei și cosmologiei creștine, considerația și utilizarea euharistică a creației și duhul ascetismului ortodox ca fundament pentru înțelegerea cauzelor și rezolvarea problemei ecologice.
Bibliografia referitoare la ecologia teologică și teologia ecologică este extinsă și constituie în întregime o mărturie ortodoxă remarcabilă față de una dintre cele mai mari provocări pentru omul contemporan și viața pe pământ.
Preocuparea față de problema ecologică și față de dimensiunile și efectele cosmologice ale păcatului, ale acestei „inversări a valorilor” care alienează interiorul omului, a adus în prim-plan relevanța problemelor ecologice și sociale, precum și nevoia unei abordări comune a acestora.
Forțele mobilizatoare pentru protejarea integrității creației și pentru dreptatea socială sunt acțiuni interdependente și neseparate.
Interesul Patriarhiei Ecumenice pentru protejarea creației nu a apărut ca o reacție sau ca rezultat la criza ecologică contemporană. Aceasta a fost doar motivația și o ocazie pentru Biserică să se exprime, să dezvolte, să proclame și să își promoveze principiile sale ecologice.
Fundamentul preocupării nediminuate a Bisericii pentru mediul natural stă în însăși identitatea și teologia ei eclesiologică. Respectul și grija pentru creație sunt o dimensiune a credinței noastre, conținutul vieții noastre în Biserică și ca Biserică.
Însăși viața Bisericii este „o ecologie trăită”, un respect aplicat și o grijă pentru creație, precum și sursa activităților ei de mediu.
În esență, interesul Bisericii pentru protecția creației este o extensie a Sfintei Euharistii în toate dimensiunile relației ei cu lumea.
Viața liturgică a Bisericii, etosul ascetic, slujirea pastorală și experiența crucii și a învierii a credincioșilor, dorința insațiabilă pentru veșnicie: toate acestea compun comuniunea persoanelor pentru care realitatea naturală nu poate fi redusă la un obiect sau o materie folositoare care împlinește nevoile individului sau ale omenirii; dimpotrivă, această realitate este considerată un act, o faptă, lucrul mâinilor unui Dumnezeu personal, Care ne cheamă să o respectăm și să o ocrotim, astfel, devenind „împreună-lucrători” cu El, „administratori”, „paznici” și „preoți” ai creației pentru a cultiva o relație euharistică cu aceasta.
Grija pentru mediul natural nu este o activitate suplimentară, ci o expresie esențială a vieții bisericești. Ea nu are un caracter lumesc, ci mai degrabă unul pur bisericesc. Ea este „o slujire liturgică”. Toate inițiativele și acțiunile Bisericii sunt o „eclesiologie aplicată”.
În acest sens, ecologia teologică nu se referă numai la dezvoltarea unei sensibilități ecologice sau la răspunsul pentru problemele ecologice în baza principiilor antropologiei și cosmologiei creștine.
Dimpotrivă, ea implică reînnoirea întregii creații în Hristos, la fel cum se realizează și este experimentată în Sfânta Euharistie, care este chipul și pregustarea împlinirii eshatologice a Iconomiei Dumnezeiești în plenitudinea doxologică și lumina Împărăției Cerurilor.
Preacinstiți frați și surori, preaiubiții fii în Domnul,
Criza ecologică ne descoperă că lumea noastră reprezintă o unitate, că problemele noastre sunt globale și comune. Pentru a rezolva aceste provocări, avem nevoie de o mobilizare multilaterală, un acord comun, o direcție și o acțiune comună. Este de neconceput ca omenirea să cunoască gravitatea problemei și totuși să continue să se comporte ca și cum nu ar fi în cunoștință de cauză.
În timp ce în ultimele decenii, modelul dominant de dezvoltare economică în contextul globalizării, care subliniază fetișismul indicatorilor financiari și maximizarea profitului, a exacerbat problemele ecologice și economice, continuă să domine părerea că „nu există o alternativă” și că neconformarea la legea rigidă a economiei lumii va conduce la situații sociale și economice incontrolabile. Astfel, orice forme alternative de dezvoltare, alături de puterea solidarității sociale și a justiției, sunt trecute cu vederea și subminate.
Noi, însă, trebuie să ne asumăm unele măsuri ulterioare pentru aplicarea consecințelor ecologice și sociale ale credinței noastre. Este extrem de important că arhiepiscopiile și mitropoliile noastre, precum și multe dintre parohiile și sfintele mănăstiri, au cultivat inițiative și practici pentru protejarea mediului înconjurător, dar și diverse programe de educație ecologică.
Ar trebui să acordăm o atenție specială formării tinerilor în Hristos, pentru ca aceasta să funcționeze ca un spațiu de cultivare și dezvoltare a etosului ecologic și a solidarității. Copilăria și adolescența în special sunt etape din viața omului favorabile pentru sensibilizare ecologică și socială.
Fiind conștientă de importanța educației ecologice, Patriarhia Ecumenică, continuând șirul seminariilor specifice, a dedicat cea de a treia „Conferință internațională de la Halki pentru Teologie și Ecologie”, organizată la sediul Patriarhiei în perioada 31 mai – 4 iunie 2019, temei încorporării unor cursuri și programe referitoare la ecologie și la educația ecologică în programele și curricula școlilor de teologie. Soluția la marile probleme ale omenirii este imposibil de identificat fără o orientare duhovnicească.
În concluzie, vă dorim tuturor un an bisericesc cuviincios și binecuvântat, bogat în lucrări bine plăcute lui Dumnezeu, chemând pe toți fiii și fiicele luminoase ale Bisericii Mame din tot cuprinsul lumii să se roage pentru integritatea creației, să trăiască în mod sustenabil și cu iubire frățească în toate aspectele vieții lor, să se lupte pentru protejarea mediului natural și pentru promovarea păcii și dreptății și reafirmăm adevărul că nu există progres adevărat atunci când suferă creația „bună foarte” și omul creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.
Invocăm peste voi, prin mijlocirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cea Preafericită și mai sfântă decât toți sfinții, harul dătător de viață și mila nemărginită a Creatorului și Proniatorului întregii creații.
Al vostru către Dumnezeu fierbinte rugător,
†Bartolomeu al Constantinopolului

[cristiboss56]

Sfântul Ierarh Dionisie, Episcopul Cetății Albe-Ismail, va fi pomenit marţi pentru prima dată după canonizare.
Sfântul a fost înscris în calendarul Bisericii Ortodoxe Române în şedinţaSfântului Sinod din 25 octombrie 2018, având data de prăznuire 17 septembrie.
El reprezintă una dintre cele mai marcante personalități eclesiastice basarabene din prima jumătate a secolului trecut, fiind unul dintre luptătorii pentru realizarea statului național unitar român.
Propunerea de canonizare a venit din partea Sinodului Mitropoliei Basarabiei.
Cine a fost Dionisie Erhan, cel mai nou sfânt român?
Sfântul Ierarh Dionisie, Episcopul Cetății Albe-Ismail, este ocrotitorul spiritual al Eparhiei Basarabiei de Sud.
Manifestările dedicate hramului vor începe în ajunul sărbătorii cu Slujba Vecerniei şi a Litiei oficiate în Biserica „Sfântul Mare Mucenic Pantelimon” din Cahul, informează Episcopia Basarabiei de Sud pe pagina de Facebook.
A doua zi, Sfânta Liturghie va fi oficiată de un sobor de ierarhi de pe ambele maluri ale Prutului

[cristiboss56]

Tinerii și-au exprimat trăirile acumulate la ITO 2019 Craiova pe rețelele de socializare și nu numai, iar o parte dintre mărturii au fost publicate pe site-ul Mitropoliei Banatului, organizatorul următoarei ediții ITO.
Ei semnalează pe de o parte bucuria și beneficiile unui eveniment ortodox de mare anvergură, iar pe de altă parte ironiile unor oameni și ignoranța presei față de prezența a 4.000 de tineri la Craiova.
„«Săracii de voi!» ne-a strigat un om care a trecut pe un trotuar din centrul Craiovei pe lângă rândul nostru semiordonat de liceeni și studenți care pălăvrăgeau veseli, cu ecusoane pe care scria «ITO 2019», prinse la gât cu șnur albastru”, mărturisește Maria Lăcrămioara Rotărescu.
Redăm în continuare mărturia ei și a altor cinci tineri participanți:
Maria Lăcrămioara Rotărescu:
„«Săracii de voi!» ne-a strigat un om care a trecut pe un trotuar din centrul Craiovei pe lângă rândul nostru semiordonat de liceeni și studenți care pălăvrăgeau veseli, cu ecusoane pe care scria «ITO 2019», prinse la gât cu șnur albastru. «Săracii de noi!». Cuvintele lui mi-au răsunat repetitiv în minte. Le citisem până atunci în privirile sceptice sau de-a dreptul acuzatoare ale multor trecători, fie de vârsta noastră, fie mai trecuți prin viață. Le intuisem în șușotelile femeilor din stația de autobuz sau în ferestrele care au fost închise cu zgomot pe măsură ce șirul nostru trecea prin dreptul blocurilor aflate la stradă.
«Săracii de noi!». N-a spus-o doar un om care s-a întâmplat să treacă pe un trotuar la un moment dat. Au spus-o, indirect, toți cei care au râs de noi. Dacă ne-ar fi abordat, în loc să aibă prejudecăți, era foarte probabil să râdă cu noi. Fiindcă noi am făcut-o. Am râs până ne-au dat lacrimile, am cântat și am strigat cât ne-au ținut plămânii, am dansat cu oameni pe care nu-i văzuserăm vreodată într-o piață cu fântâni arteziene și muzică bună. Am bătut din palme, am sărit cât de sus am putut cu mâinile ridicate, am făcut hore moldoveneșți sau oltenești sau de oricare ar fi fost ele – fiecare în felul său – în cercuri concentrice, am chiuit și-am lovit cu foc pământul cu piciorul.
«Săracii de noi!». Am auzit o chitară pe o pajiște dintr-un parc și-am fugit într-acolo că să cântăm și noi cu necunoscuții aceia piese cunoscute, apoi ne-am prins în Ciuleandra în mijlocul parcului și i-am învățat și pe străinii entuziaști cum să o danseze. Am fluturat steaguri, ne-am strigat cu bucurie, din tot sufletul, numele județelor din care venim, de parcă România însăși, această fată frumoasă, dar nefericită, s-ar fi făcut atunci auzită. Le-am făcut cu mâna și le-am zâmbit celor ieșiți la balcoane că să ne vadă. Pentru că, desigur, au fost și ferestre care au rămas deschise.
Au fost și oameni care ne-au făcut cu mâna și ne-au zâmbit înapoi. Sau care ne-au ieșit în cale cu un lighean mare plin de gogoși calde, pe motiv că așa se cuvine să-ți întâmpini oaspeții. Au fost oameni care ne-au îmbrățișat, care ne-au felicitat, care ne-au încurajat și ne-au spus că ei cred în noi. Și au fost mulți, mulți oameni care ne-au întrebat ce-i cu noi. Ce facem? Cine suntem? Ce ne-a unit? Ce căutăm în orașul lor?
Ne-au întrebat pe noi, fiindcă de la TV sau de pe Facebook n-au aflat nimic despre asta. Așa cum nu află de șase ani, de când ITO este organizată.
E periculos să arăți adevărata față a ortodoxiei. E periculos să riști să schimbi percepția asupra atât de blamaților creștini ortodocși. E periculos să arăți că mulți dintre tinerii României sunt tot «niște spălați pe creier», tot niște «învechiți» ori niște «manipulați». Unii care, culmea, se distrează normal.
Tinerii ortodocși sunt tot tineri. Oamenii ne-au întrebat ce ne-a unit. Credința, nădejdea, dragostea în și de Dumnezeu, neam, țară. Acestea ne-au unit. Și vor continuă să o facă întreaga viață, fiindcă ni le-am asumat în urmă unei analize critice și a unui filtru suprem, pe care îl recomand cu drag: simțirea. Și da, ne definim prin ele. Fiecare e liber să creadă ce vrea.
Eu v-am spus ce-am trăit. Și vă mai spun și că ne-ntoarcem de acolo cu mulți prieteni noi, oameni faini, răspândiți prin toată țara, care ne așteaptă la ei cu drag, oricând. Fiindcă ortodoxia, printre altele, are darul ăsta de a te face să simți că aparții Cuiva, că nu ești niciodată singur.
Săracii de noi, cât de bogați suntem”!
Anastasia Coste:
„Am preluat torța și ne-am luminat drumul înapoi spre casă. A mai trecut o ediție de ITO A șasea ediție care beneficiază de indiferența presei naționale, în ciuda celor 4000 de tineri veniți din toate colțurile lumii într-un singur gând: acela de a fi în comuniune cu oameni ca ei, colegi, modele de viață, tineri de toate vârstele. Încă o ediție care evidențiază tânărul nu ca pe un individ depresiv și pierdut în valurile consumerismului, ci ca pe o flacără vie, verticală spiritual și în echilibru cu sine și cu lumea care-l înconjoară. Noi ne-am încărcat sufletele și-am plecat mai departe. Timișoara își deschide brațele pentru următoarea ediție. ITO 2019, mulțumiri! Povestea continuăˮ.
Ana Căbulea:
„ITO este un eveniment mult așteptat de tinerii ortodocși din toată lumea, însă nu este doar un eveniment, ITO este o trăire în care credința, nădejdea și dragostea se unesc pentru a ne oferi o bucurie pe care cu greu o putem descrie în cuvinte. Mulțimea de tineri care se veselește, care se roagă și care mărturisește credința creștin-ortodoxă, la fiecare colț, pe fiecare stradă, în fiecare oraș, ne dăruiește speranța unui viitor mai bun, un viitor clădit pe temelia Hristos. Într-o zi de mare sărbătoare, de Nașterea Maicii Domnului, am preluat torța cu flacăra ITO la Craiova. Cu multă emoție, șoptind imnul, cu lacrimi în ochi și mâinile tremurânde, țineam torța strâns, că pe cel mai sfânt obiect. Priveam spre mulțime. Am zărit zâmbete largi, ochi înecați în lacrimi, priviri blânde și în acel moment am simțit că am fost părtași ai aceluiași potir”.
Răzvan Homeag:
„Întâlnirea Tinerilor Ortodocși ne-a făcut mereu să trăim rugăciunea în comun, iar în acest an ne-am simțit părtași ai aceluiași potir de credință și bucurie. Acest eveniment reprezintă un pas în plus pentru dezvoltarea mea morală și spirituală, deoarece, cu toate că nu cunoșteam mulți participanți, ne-a făcut să ne simțim că niște frați, mărturisindu-L împreună pe Domnul Hristos. ITO 2019 a fost o ediție specială pentru mine, prin prisma faptului că am fost printre reprezentanțîi orașului care va găzdui următoarea ediție. Frații noștri din Cetatea Băniei ne-au primit cu dragoste și ne-au înconjurat cu căldura, iar aceste sentimente mă fac să aștept cu nerăbdare momentul în care voi fi voluntar ITO 2020!”.
Sorin Marian Budai:
„Întâlnirea Tinerilor Ortodocși de la Craiova a fost pentru mine un punct culminant al anului acesta. Am participat și anul trecut la ITO Sibiu, și mi-am dorit extrem de mult să resimt acea bucurie a unității și comuniunii cu alți tineri din toată lumea, care deși ar părea că îmi sunt străini, mi-au fost ca niște frați. M-am bucurat la Craiova că l-am putut mărturisi, din nou, pe Mântuitorul prin toate acțiunile noastre, de la simple plimbări pe străzile orașului, până la sfintele slujbe. În ciuda faptului că, mass-media a ascuns cu totul acest eveniment, oamenii au fost foarte încântați de întâlnirea noastră, văzând în noi bucuria și frumusețea tinereții trăită alături de Hristos. Aștept cu nerăbdare întâlnirea de anul viitor, ce va avea loc în Timișoara! Îmi doresc foarte mult să particip că voluntar și să îi ajut pe toți participanții să se simtă ca acasă în minunatul nostru oraș”.
Tudor Muntean:
„Această esditie a fost una fumoasa din multe puncte de vedere. Câteva dintre lucrurile care m-au determinat să rămân plăcut surprins au fost: spectacolul de lumini, dar și spectacolele muzicale din fiecare seară. Consider că programul întâlnirii a fost făcut astfel încât tinerii participanți să reușească să se cunoască între ei. Un alt lucru minunat a fost participarea din ultima zi la sfințirea mănăstirii de la Maglavit. În concluzie pot spune că această ediție ITO a fost una minunată și deosebită”!

[cristiboss56]

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a primit în audiență sâmbătă, 12 octombrie 2019, o delegație elenă, condusă de Înaltpreasfințitul Părinte Nectarie, Mitropolit de Corfu, Paxos și insulele Diapontice, aflată în drum spre Iași, unde va participa la manifestările dedicate sărbătorii Sfintei Cuvioase Parascheva. Cu acest prilej, oaspeții din Grecia au adus în Capitală, spre închinare, mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei, făcătorul de minuni.
Racla cu mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei, făcătorul de minuni, a fost așezată sâmbătă, spre închinare, în baldachinul special amenajat de pe Colina Bucuriei, lângă Catedrala Patriarhală, spre bucuria credincioșilor din capitala țării.
În Salonul „Sfinții Români” din Reședința Patriarhală, delegația elenă a fost primită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a adresat un cuvânt în care a subliniat faptul că prin sfinți Bisericile Ortodoxe surori se întăresc în comuniunea lor spirituală. „Am primit o binecuvântare deosebită prin aducerea pentru șapte ore a moaștelor Sfântului Spiridon al Trimitundei, mare ierarh făcător de minuni și mare apărător al credinței ortodoxe la Sinodul I Ecumenic. Suntem recunoscători lui Dumnezeu și Înaltpreasfinţiei Voastre pentru această binecuvântare. Știm că vă așteaptă zeci de mii de pelerini la Iași, unde Sfântul Spiridon al Trimitundei se va întâlni cu Sfânta Cuvioasă Parascheva din Epivata Traciei, un sfânt din secolul al 4-lea, cu o sfântă din secolul al 11-lea. Așa vedem cum, prin sfinți, Bisericile noastre surori se întăresc în comuniunea lor spirituală. Vă dorim drum binecuvântat până la Iași și vă rugăm să transmiteți pelerinilor prezenți acolo binecuvântarea și prețuirea noastră, ca delegat patriarhal. În București avem 24 de biserici care poartă hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, inclusiv Paraclisul din Reședința Patriarhală”, a precizat Patriarhul României.
În continuare, Înaltpreasfințitul Părinte Nectarie, Mitropolit de Corfu, Paxos și insulele Diapontice a mulțumit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru primire și ospitalitate. „Sunt tare fericit că astăzi am avut posibilitatea să mă întâlnesc cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Am avut parte de această întâlnire și comuniune frățească și spirituală pe care o așteptam de foarte mult timp. Patriarhul României este cu adevărat o rază a Ortodoxiei, nu doar a Ortodoxiei din România, ci a Ortodoxiei din întreaga lume. În timpul arhipăstoririi Sale, constatăm că Biserica Ortodoxă Română a fost reorganizată și s-a reînnoit, iar acest lucru s-a întâmplat cu ajutorul tinerilor și credincioșilor români. Bunăvoința și ospitalitatea Preafericirii Sale s-a reflectat în această întâlnire pe care am avut-o. Aflarea noastră la București în aceste zile este o oprire în drumul nostru către Iași și am adus în Capitala României, pentru câteva ore, mâna Sfântului Ierarh Spiridon”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Nectarie.
La final, a fost intonat troparul Sfântului Ierarh Spiridon în limbile română și greacă.
După întrevederea cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, la Reședința Patriarhală, delegația elenă a plecat la Iași, unde va duce racla cu cinstitele odoare, spre închinarea credincioșilor care vor participa în aceste zile la sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva.
Racla cu mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei, făcătorul de minuni, va ajunge în această seară - 12 octombrie, la Iași, unde va rămâne spre cinstire până marți, 15 octombrie.

[cristiboss56]

Cel mai nou sfânt român, un ierarh basarabean canonizat în 2018, și „Sfântulița” care a murit pentru Hristos la vârsta de 12 ani, vor fi în curând „oaspeții” Sfântului Dimitrie cel Nou la Pelerinajul anual dedicat Ocrotitorului Capitalei, a semnalatduminică Patriarhul României.
Moaștele Sfântului Ierarh Dionisie, Episcopul Cetății Albe-Ismail, și ale Sfintei Mucenițe Filofteia de la Curtea de Argeș vor fi purtate în procesiune vineri împreună cu cele ale Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor.
Cine sunt însă acești doi „Invitați de Onoare ai Sfântului Dimitrie” și ce reprezintă ei pentru Ortodoxia românească?
Sfântul DionisieA primit la Botez numele „Dimitrie”
Episcopul Dionisie Erhan a fost botezat la naștere „Dimitrie”, numele „Dionisie” primindu-l ulterior, la tunderea în monahism.
În mod providențial, proclamareasfințeniei sale va avea loc de sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou.
S-a născut în anul 1868 în satul Bardar, la 15 km de Chișinău, într-o familie cu puține posibilități materiale. La vârsta de 15 ani, simțind dorul de Dumnezeu și dorința de a îmbrăca haina monahală, tânărul Dimitrie a intrat în obștea Mănăstirii Suruceni.
De la început, fratele Dimitrie s-a arătat râvnitor față de cele sfinte și dornic de cunoaștere, sârguindu-se să își formeze o cultură teologică prin lecturarea Sfintei Scripturi și a operelor Sfinților Părinți, care i-au fost călăuză în viață și sprijin în momentele de răscruce din viața personală și istoria neamului.
Remarcându-se prin viața sa duhovnicească, prin blândețe, dar și fermitate și demnitate în apărarea neamului și a credinței, prin cultura pe care a dobândit-o ca autodidact și prin aprecierea credincioșilor, în anul 1908, a fost ales stareț al mănăstirii, notează Episcopul Veniamin, cel care a înaintat Sfântului Sinod propunerea de canonizare.
Un ierarh al Marii Uniri
Canonizat de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române la o sută de ani de la Marea Unire, Sfântul Ierarh Dionisie a fost toată viața un fervent militant pentru înfăptuirea acestui ideal național. Peste 80% dintre membrii Sfatului Țării îl aveau ca povățuitor și duhovnic.
În aceste condiții, în anul Marii Uniri, Duhovnicul Dionisie de la Suruceni devenea arhiereu. A fost ales pe 22 iulie 1918 Arhiereu vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului și Hotinului, cu titulatura „al Ismailului”, fiind hirotonit în Catedrala Mitropolitană din Iași.
Ulterior, în 1934, a devenit Episcop al Cetății Albe și Ismailului, unde a păstorit timp de șase ani.
A fost apreciat de personalități contemporane precum marele istoric Nicolae Iorga și profesorii de teologie Gala Galaction și Nichifor Crainic.
După pactul Ribbentrop-Molotov și cedarea Basarabiei, s-a refugiat în țară, fiind locțiitor al Episcopiei Argeșului în perioada 1940-1941. Ulterior, a revenit la mănăstirea sa de metanie, trecând la Domnul în data de 17 septembrie 1943, la Spitalul central din Chișinău.
Moaștele Sfântului Dionisie
Trupul Episcopului Dionisie Erhan a fost găsit neputrezit în timpul unor lucrări de consolidare efectuate la Mănăstirea Suruceni, în data de 10 iulie 2018.
Descoperirea moaștelor sale, calitățile intelectuale și morale deosebite, precum și faptul că era un bun cunoscător al Sfintelor Scripturi și al cărților de cult, un apreciat duhovnic, un luptător pentru binele românilor din Basarabia și pentru afirmarea valorilor naționale au dus la decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de a-l trece pe Episcopul Dionisie în rândul sfinților.
Sfânta FilofteiaSfânta Filofteia între sfinții români
O vedem reprezentată în icoane în costum popular românesc specific zonei Argeșului și o auzim deseori invocată în rugăciuni alături de sfinții români și stră-români deși s-a născut în cetatea bulgară Târnovo.
De fapt, „Sfântulița”, cum este numită de argeșeni, are origini valahe după mamă, fiind născută la sud de Dunăre în timpul Țaratului vlaho-bulgar.
Mucenița care a suferit martiriul la vârsta de 12 ani este cinstită de români din cele mai vechi timpuri.
Sinaxarele arată că ea însăși a dorit a fi adoptată de Biserica Domnească din Curtea de Argeș.
Ucisă din greșeală, la mânie, de propriul tată pentru că împărțea săracilor hrana lui, trupul sfintei s-a făcut nefiresc de greu și nu a putut fi ridicat de la pământ decât la rostirea numelui capitalei de atunci a Valahiei, Curtea de Argeș.
Practic, potrivit dovezilor istorice, se pare că moaștele sfintei au ajuns în țara noastră mai târziu.
Prima dată Sf. Filofteia a fost adusă în Biserica „Sf. Dumitru”
Trupul Sfintei Filofteia a fost îngropat la început în curtea Bisericii „Sfântul Nicolae” din Târnovo, alături de mama sa. Mai apoi, datorită minunilor ce se petreceau în jurul acelui mormânt, osemintele sale au fost scoase și așezate într-o raclă, urmând trecerea ei în rândul sfinților.
Abia în anul 1393, când turcii au ocupat Cetatea Târnovo, moaștele sfintei au fost duse pentru un timp la Vidin și de acolo răscumpărate de voievodul Mircea cel Bătrân, care, împreună cu Mitropolitul Atanasie al Severinului, le-a adus în Țara Românească, scrie Pr. Ioan Ioanicescu într-un articol semnat în 2012 pentru Ziarul Lumina.
În acest context, la aducerea lor în țară, moaștele Sfintei Filofteia au stat timp de trei zile în bisericuța „Sfântul Dumitru” a reședinței domnești de la Craiova. Biserica era închinată Sfântului Dumitru, acesta fiind considerat ocrotitorul lui Mircea cel Bătrân și al familiei sale (întrucât numele „Mircea” ar deriva din „Dumitru” sau „Mitru”).
Numele Sfintei Filofteia, traducerea în română a grecescului „Filoteea”, rezultă din alăturarea cuvintelor „filos” şi „theos” și înseamnă „iubitoare de Dumnezeu”.
Moaștele Sfintei Mucenițe Filofteia și ale Sfântului Ierarh Dionisie vor putea fi cinstite la București în perioada 25-29 octombrie 2019.

[cristiboss56]

Credincioșii Capitalei, dar și pelerini din toată țara au arătat vineri, 25 octombrie, recunoștință și fidelitate în cinstire față de Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, participând la pelerinajul tradițional „Calea Sfinților”, eveniment ce deschide anual sărbătoarea hramului de toamnă al Catedralei Patriarhale. În acest an, alături de Ocrotitorul Bucureștilor, au fost cinstiți în mod special și Sfântul Ierarh Dionisie, Episcopul Cetății Albe-Ismail, și Sfânta Muceniță Filofteia de la Curtea de Argeș.
La orele amiezii, clopotele Catedralei Patriarhale și ale Catedralei Mitropolitane „Sfântul Spiridon”-Nou au anunțat simultan începutul pelerinajului „Calea Sfinților”. Potrivit tradiției, mii de cre*dincioși bucureșteni, precum și pelerini din toată țara au răspuns chemării Bisericii de a aduce laudă și cinstire sfinților noștri ocrotitori. Ca în fiecare an, procesiunea a început în două locuri din centrul Capitalei, cu două coloane: una de la Catedrala Patriarhală și alta de la Catedrala Mitropolitană „Sfântul Spiridon”-Nou, având ca punct de întâlnire Crucea brâncovenească de la baza Dealului Patriarhiei.
Prima procesiune a plecat de pe Colina Bucuriei, în sunet de clopote, bătăi de toacă și cântări duhovnicești. Racla cu cinstitele moaște ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou a fost scoasă de către slujitorii catedralei, chemând oamenii la împreună-rugăciune și exprimarea comuniunii frățești, în cadrul unui pelerinaj istoric în capitala României. Icoana și racla cu moaștele Sfântului au fost purtate până la Biserica „Sfântul Nicolae”-Vlădica, apoi pe Bd. Regina Maria spre Piața Unirii, până la Crucea brâncovenească de la baza Dealului Patriarhiei, unde s-au întâlnit cele două procesiuni.
La procesiunea cu moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, condusă de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, au fost prezenți preoți din Administrația Patriarhală, clerici din protopopiatele sectoarelor 4, 5 și 6 ale Capitalei și din Ilfov Sud, precum și preoți de caritate și capele militare. De asemenea, au participat monahi, stareți și starețe de la mănăstirile din Arhiepiscopia Bucureștilor. Pe tot traseul procesiunii, soborul de diaconi cu cădelnițe și șase maici de la mănăstirea ilfoveană Țigănești au tămâiat racla cu sfintele moaște, iar Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale a cântat troparul Sfântului Cuvios Dimitrie și alte cântări bisericești. Alături de preoți, în alai s-au aflat sute de credincioși și pelerini veniți în bună rânduială să cinstească sfintele moaște și să se bucure de comuniunea frățească în împreună-rugăciune.
În cea de-a doua procesiune, condusă de *Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, şi de Preasfinţitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, au fost purtate icoana şi moaştele Sfintei Mucenițe Filofteia de la Curtea de Argeş şi icoana şi moaştele Sfântului Ierarh Dionisie de la Cetatea Albă-Ismail. Aceasta a plecat de la Biserica „Sfântul Spiridon”-Nou, urmând traseul: Calea Şerban Vodă - Strada Bibescu Vodă, până la Crucea brâncovenească de la baza Dealului Patriarhiei.
Cortegiul a fost deschis de clerici purtând Sfânta Cruce, ripide şi steaguri bisericeşti, urmaţi de elevi ai Seminariilor Teologice Ortodoxe „Sfânta Filofteia” de la Mănăstirea Pasărea şi „Nifon Mitropolitul” din Bucureşti şi preoţii de la protopopiatele sectoarelor 1, 2 și 3 ale Capitalei şi Ilfov Nord. Acestora s-au alăturat şi membrii delegaţiei din Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove: preacuviosul arhimandrit Porfirie Dobre, preacuviosul arhimandrit Natanael Prisăcaru, preacuviosul arhimandrit Mihail Ciubatico de la Mănăstirea Sireţi şi preacuvioasa maică egumenă Epistimia de la Mănăstirea Suruceni.
Întâlnirea procesiunilor la Crucea brâncovenească
La Crucea brâncovenească de la baza Colinei Bucuriei, procesiunea cu moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou, care a venit de la Catedrala Patriarhală, s-a întâlnit cu procesiunea cu moaștele Sfântului Ierarh Dionisie, Episcopul Cetății Albe-Ismail, și moaștele Sfintei Mucenițe Filofteia de la Curtea de Argeș. Alaiul clericilor și credincioșilor a continuat spre Altarul de vară de lângă Catedrala Patriarhală, unde a fost întâmpinat de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu ierarhi membri ai Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Munteniei și Dobrogei și episcopii-vicari patriarhali, iar cele trei racle cu moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ale Sfântului Ierarh Dionisie, Episcopul Cetății Albe-Ismail, și ale Sfintei Mucenițe Filofteia de la Curtea de Argeș au fost așezate spre cinstire în baldachinul de lângă Catedrala Patriarhală.
După intonarea troparelor sfinților și rostirea ecteniei întreite, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit cuvântul intitulat „Bucuria comuniunii sfinţilor se dăruiește pelerinilor rugători”. În continuare, au rostit cuvinte de mulțumire Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, și Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud.
La final a fost săvârșit Polihroniul, iar în continuare Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, înconjurat de soborul de ierarhi, clericii, monahii și monahiile din Arhiepiscopia Bucureștilor, dar și pelerinii prezenți s-au închinat la cele trei racle cu odoare duhovnicești.
Pelerinajul de pe Dealul Patriarhiei la moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ale Sfântului Ierarh Dionisie, Episcopul Cetății Albe-Ismail, și ale Sfintei Mucenițe Filofteia de la Curtea de Argeș continuă până marți, 29 octombrie 2019

[cristiboss56]

Într-o societate care tinde să denatureze semnificaţia duhovnicească a sărbătorilor prin încurajarea consumerismului, Patriarhul Daniel a explicat joi cum trebuie să ne pregătim pentru Naşterea Domnului.
„Prin rugăciune mai multă, prin citirea Sfintelor Scripturi, cu spovedanie şi împărtăşanie mai deasă şi cu fapte de milostenie. Să fim harnici şi darnici. Dacă nu avem bunuri materiale să oferim o rugăciune pentru un om bolnav, singur şi întristat”.
„Să oferim un sfat bun, un cuvânt de încurajare, pentru că şi acestea sunt fapte ale milosteniei. Cea mai mare faptă a milosteniei este rugăciunea pentru sănătatea şi mântuirea semenilor noştri”, a spus Preafericirea Sa.
Cuvântul a fost rostit în cadrul sfintei liturghii oficiate la Catedrala Patriarhală cu prilejul sărbătorii Intrării Maicii Domnului în Biserică.
Părintele Patriarh Daniel a reamintit că modelul acestei pregătiri îl găsim la Fecioara Maria „care s-a pregătit îndelung pentru a deveni Născătoare de Dumnezeu ca din ea să se zămislească şi să se nască Iisus Hristos Mântuitorul lumii”.
„Această sărbătoare a Intrării Maicii Domnului în Biserică este o icoană sfântă pentru fiecare creştin în parte şi pentru Biserica întreagă pentru că ea ne arată cum trebuie să ne pregătim pentru a întâmpina pe Hristos Cel care S-a născut în peştera din Betleem, a fost aşezat în iesle şi, în mod tainic, prin lucrarea Duhului Sfânt, doreşte să se nască în trupul nostru şi să se sălăşluiască în ieslea sufletului nostru”.
Preafericirea Sa a precizat că în perioada de pregătire pentru sărbătoarea Naşterii Domnului a fost necesară instituirea unei sărbători închinate Maicii Domnului deoarece ea „este pentru noi icoană a sfinţeniei, a pregătirii, a ascultării Cuvântului lui Dumnezeu şi a împlinirii lui în modul de vieţuire şi înfăptuire”.
„Maica Domnului arată tinerelor fete că trebuie să se pregătească cu rugăciune, cu ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu şi cu fapte bune dacă doresc să întemeieze o familie sau dacă doresc să devină monahii în mănăstire. Maica Domnului este pentru toţi creştinii, bărbaţi şi femei, chemare la curăţie, la sfinţenie, la iubire smerită şi milostivă”.
Alături de Patriarhul Daniel a slujit Episcopul vicar patriarhal Ieronim Sinaitul, care de Intrarea Maicii Domnului în Biserică îşi serbeazăziua de naştere.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de grupul psaltic Tronos al Catedralei Patriarhale.