Cuvant pentru suflet !

[cristiboss56]

Dragostea este începutul lucrurilor, din dragoste se hrăneşte totul. Nimic nu se poate face, nimic nu sporeşte, nimic nu dăinuie fără dragoste: dragoste de Dumnezeu şi de om, dragoste de tot ceea ce ne străjuie şi ne întovărăşeşte viaţa aceasta atât de plină şi nesocotită. Un val de aer uşor şi cald acoperă sufletul, îl purifică şi îl înalţă spiral în inima cerului. Prin dragoste omul călătoreşte în lumea dorurilor lui turnate de la început în cupele sufletului. Un om, un animal, un copac, o floare, un firicel de iarbă, o gânganie cât de mică, toate sunt puse întâi să le iubeşti. Dragostea, nu folosinţă: aici este sensul existenţei lor în preajma ta. Cine s-a uitat odată prin aripile unui gândăcel către soare? Tot curcubeul, tot cerul Raiului s-adună în trupul unei fiinţe pe care o strivim sub pasul nostru neştiutor şi crud. Dragostea face totul, descoperă şi înnoieşte totul; prin ea omul creşte în ştiinţă şi omenie, descoperă în afară şi sporeşte înlăuntru.
Ernest Bernea

[cristiboss56]

"... Am să iubesc până la sfârșitul lumii. Iar sfârșitul lumii e sfârșitul meu. Când am murit, lumea s-a sfârșit. Așadar se cuvine să mă preocupe sfârșitul meu,nu sfârșitul lumii. A semnat cineva vreun contract că trăiește 70 sau 80 de ani?! Oricând povestea vieții noastre se poate încheia, brusc sau lin. " Apocalipsele" contemporane sunt în mintea și în inima mea, când urăsc, mint, invidiez, judec, etc. În mine e Raiul, în mine e iadul. În mine e lumina și în mine e întunericul.
Așadar, suflet drag trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima zi din viata ta. Astăzi poate fi cea mai frumoasă zi, de tine depinde ce alegi. Fii o candelă aprinsă, iar prin pilda propriei vieți fă lumea mai frumoasă în jur.

Iartă, iubește, binecuvintează!
Ești o minune! "
~ Hrisostom Filipescu ~

[cristiboss56]

Dragostea se manifestă tocmai prin aceea că văzând şi ştiind neputinţele şi defectele omului drag, să le rabzi cu nădejdea de a le îndrepta prin propria ta sensibilitate şi înţelegere. Este important să învăţăm să păstrăm familia, pentru că cel rău atacă cel mai mult familiile care au ca temelie harul dumnezeiesc şi iubirea. Mai întâi de toate, el încearcă să-l despartă pe om de Dumnezeu, să-l facă să încalce porunca: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău”, iar odată cu ea şi pe cea de-a doua: „Să iubeşti pe aproapele tău”. Una dintre nevoinţele cele mai mari într-o căsnicie este aceea de a păstra familia în pofida tuturor relelor. Chiar şi înţelepciunea populară spune: „Prin răbdare ajungi să iubeşti”. Se are în vedere următorul lucru: înainte de a învăţa să iubim, vom învăţa să suportăm neputinţele aproapelui şi prin aceasta să împlinim legea lui Hristos.Trebuie să învăţăm ce înseamnă răbdarea, smerenia, cum să păstrăm pacea. Acestea formează temelia unei familii. Pentru aceasta e nevoie de multă smerenie, răbdare şi iertare. Familia trebuie acceptată ca un mare dar, pe care Dumnezeu ni l-a făcut. Îndoielile să fie excluse, pentru că Sfânta Scriptură spune: „Ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă”.
Pr. Evgheni Şestun

[cristiboss56]

Căutaţi dragostea. Cereţi în fiecare zi de la Dumnezeu dragostea. Împreună cu dragostea vine tot binele şi toate virtuţile. Iubiţi, ca şi voi să fiţi iubiţi de ceilalţi. Daţi-I lui Dumnezeu toată inima voastră, ca să rămâneţi în dragoste. „Cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el” (I Ioan 4, 16).
Aveţi datoria să fiţi cu multă luare aminte la relaţiile dintre voi, să vă cinstiţi unul pe altul ca pe nişte chipuri sfinte, ca icoane ale lui Dumnezeu. Să nu căutaţi niciodată la trup şi la frumuseţea lui, ci la suflet. Luaţi aminte la simţământul dragostei, căci atunci când inima nu este încălzită de rugăciune curată, dragostea este în primejdie de a deveni trupească şi nefirească, este în primejdie să întunece mintea şi să ardă inima.
Trebuie să cercetăm în fiecare zi dacă nu cumva dragostea noastră nu izvorăşte din plinătatea dragostei noastre pentru Hristos. Cel care priveghează ca să-şi păstreze curată dragostea, va fi păzit de cursele vicleanului, care încearcă încet-încet să prefacă dragostea creştinească în dragoste lumească.
Sfântul Nectarie al Pentapolei

[cristiboss56]

SFÂNTA CRUCE, calea spre LUMINA NEÎNSERATA-VIAȚA VESNICĂ

"Să fie în faţa noastră mereu semnul Crucii lui Hristos!

Să nu fie printre voi nimeni care să nu poarte la gât cruce!

Ştiu că nu toţi aveţi la gât crucea lui Hristos, văd la voi mărgele şi medalioane, dar puţini dintre voi poarta cruce. Nu vă apăraţi cu motivul că nu aveţi de unde să cumpăraţi cruce, fiindcă dacă aţi iubi crucea, aţi găsi-o, aţi tăia-o din lemn şi aţi purta-o la gât. Amintiţi-vă despre aceasta şi puneţi-vă la gât crucea lui Hristos, întipăriţi-o în inima voastră!

Şi să vă mântuiască ea şi să vă ducă la viaţa veşnică!"

Sfântul Luca al Crimeei <3 <3

[cristiboss56]

Îl vom iubi pe celălalt atunci când ne rugăm pentru el. Pentru a înțelege
ceea ce îl preocupă pe celălalt trebuie să ne rugăm din inimă pentru el. Atunci vedem nevoile pe care le are și ne îngrijim de rezolvarea lor.
Arhimandritul Sofronie Saharov

[cristiboss56]

De toate ne îngrijim, numai de îmbisericirea copiilor noștri nu

Pentru a primi o educație lumească și pentru a sluji în armată ne îngrijim, dăm și bani, și prieteni rugăm, și alergăm în toate părțile, iar pentru a se apropia de Împăratul Îngerilor, nu facem absolut nimic. Desigur, și la priveliști le îngăduim să meargă, însă niciodată nu-i îndemnăm să meargă la biserică. Iar dacă va veni o dată sau de două ori, va veni fără scop, accidental și pentru divertisment.
Noi, părinții, trebuie să-i ducem pe copii la biserică. Nu trebuie să facem asta cu nepăsare, ci precum atunci când îi trimitem la școală și le cerem responsabilitate pentru lecții, tot astfel să facem și atunci când îi trimitem la biserică sau, mai bine zis, când îi ducem noi la ea. Pentru că nu trebuie să-i lăsăm pe copiii noștri să fie duși de alții la biserică, ci noi să-i ținem și să-i ducem la biserică, pretinzând de la ei să țină minte cele pe care le-au auzit și învățat aici. Deoarece numai așa ne va deveni lesnicioasă îndreptarea copiilor. Dacă acasă vă vor auzi mereu discutând despre evlavia creștină și-i veți sfătui corect, iar împreună cu acestea li se vor adăuga și cele auzite la biserică, vom dobândi repede din aceste semințe bune rod, și încă unul bogat.
Mai îndrăznești să te mai numești părinte?
Însă nimic din toate acestea nu facem, ci cele absolut necesare sunt considerate de noi hobby. Și dacă ne sfătuiește cineva spre aceasta, le considerăm pricină de râs. De aceea toate s-au răsturnat, iar cei pe care nu-i pedepsesc părinții, îi pedepsesc legile statului.
Spune-mi, nu te rușinezi și nu roșești când judecătorul îl pedepsește pe fiul tău și-l cumințește și ajunge până acolo, încât să fie îndreptat de lume, deși dintru început a trăit împreună cu tine atâta vreme? Nu te ascunzi și nu intri în pământ de rușine?
Spune-mi, mai îndrăznești să te mai numești părinte, de vreme ce l-ai trădat astfel pe fiul tău și nu i-ai oferit ajutorul absolut necesar, ci l-ai lăsat să fie stricat de răutate?

Sursa: marturieathonita.ro