Miscarea de reinnoire carismatica

[catalin2]

În prealabil postat de Ali Baba

asta se numeste platitudine.

din citatul pus de mine si luat de pe site trebuia sa retii doar ca filioque isi are originea in scrierile lui augustin despre trinitate.

biserica bizantina a avut o atitudine impaciuitoare cu monofizitii, o erezie mult mai grava decat filioque, si daca nu a reusit sa faca compromisul cu acestia este pentru ca ei nu au vrut! de altfel, ia ghici!, aceasta atitudine continua si astazi.

Fericitul Augustin a avut multe greseli in scrierile lui. A scris o lucrarea intreaga doar cu corectarea greselilor din scrierile lui din trecut. Nu le-a corectat pe toate, doar pe cele de care si-a dat seama, la sfarsit a spus sa i se ierte si toate greselile pe care nu le-a gasit si care sunt in contradictie cu dreapta invatatura. Pentru ca a fost smerit, nu s-a impotrivit adevarului, este declarat sfant, pentru ca a avut greseli e numit fericit in ortodoxie. Una din greseli este predestinarea, invatatura respinsa atat de ortodocsi cat si de catolici, dar adoptata de unii protestanti. Invatatura despre purcederea Duhului Sfant a fost enuntata la Sinodul II ecumenic, atunci cand s-a completat Crezul. Deci invatatura dreapta a fost spusa atunci, cu mult inainte de Sinodul local de la Toledo, care a afirmat Filioque. De aceea Filioque a fost considerata o invatatura care contrazice Crezul, formulat la Sinodul II. Fericitul Augustin a scris foarte multe lucrari, fiind intrecut doar de Origen. In rasarit nu erau cunoscute toate scrierile sale in latina, asa cum arata Sfantul Fotie in secolul IX, care auzise prima data argumentul francilor, ca aparea aceasta invatatura la Fer. Augustin.

Biserica nu a acceptat deloc monofizismul, acesta a fost condamnat imediat dupa ce a capatat adepti, s-a facut chiar un Sinod Ecumenic care a condamnat erezia si pe cei ce o sustin. Daca erezia a continuat sa existe este pentru ca nu erau omorati toti cei ce sustineau o erezie, asta era la catolicii de dupa Schisma. Desi au fost si imparati bizantini care i-au persecutat pe unii pe baza credintei religioase, fie ca erau eretici, fie ca erau drept credinciosi (cand imparatii adoptau chiar ei o erezie). Noi nu vorbim de ce au facut unii membrii, ci de Biserica lasata de Mantuitor. Biserica este o institutie divino-umana, noi vorbim de partea divina, care cuprinde si invatatura revelata.

[DragosP]

Îţi cam răceşti gura de pomană, cumetre.

[catalin2]

În prealabil postat de DragosP

Îţi cam răceşti gura de pomană, cumetre.

Ai dreptate, incerc doar sa spun care e adevarul, desi imi dau seama ca nu-l ajuta pe cel cu care discut.

[Ali Baba]

În prealabil postat de catalin2

Ai dreptate, incerc doar sa spun care e adevarul, desi imi dau seama ca nu-l ajuta pe cel cu care discut.

eu n-am facut decat sa arat originea lui filioque, preluata in apus din scrierile lui augustin.

mai discutati despre papa, sa vezi ce fratietate va fi intre tine si PT si ce bine o sa va intelegeti!

in ceea ce-l priveste pe cel caruia i-ai raspuns mai sus, dar si in legatura cu platitudinile tale, am si eu o intrebare: cum se face ca desi Iisus a interzis divortul biserica, indiferent din ce punct de vedere vorbim, il accepta? si vezi ca as mai avea ceva exemple...

[Penticostalul Traditional]

În prealabil postat de Ali Baba

mai discutati despre papa, sa vezi ce fratietate va fi intre tine si PT si ce bine o sa va intelegeti!

Nu cred ca inteleg ce vrei sa spui

Pentru mine papa este un crestin, la fel ca mine sau Catalin. Diferenta intre el si noi, din perspectiva mea, este ca omul are responsabilitati mult mai mari. Nu cred ca gandesc la fel precum Catalin, cel mai probabil el zica ca papa nu face parte din Biserica pentru ca... poezie.

În prealabil postat de Ali Baba

am si eu o intrebare: cum se face ca desi Iisus a interzis divortul biserica, indiferent din ce punct de vedere vorbim, il accepta?

Biserica nu accepta divortul.
Poate ca exista anumite confesiuni care accepta divortul însa Biserica, nu. Biserica urmează poruncile Mantuitorului si a Sfintilor Apostoli. Orice comunitate care incalca invatatura Mantutorului, nu se poate numi, veridic, biserica.
In ce priveste Biserica Penticostala, lucrurile sunt clar stipulate in Marturisirea de Credinta:

DIVORŢUL — nu este îngăduit de Cuvântul lui Dumnezeu, afară de cazul de adulter dovedit (Matei 19:6-9).
Concubinajul şi avortul nu sunt îngăduite de Dumnezeu (Evrei 13:4; 1 Cor. 6:18-20; Galateni 5:19; Exod 20:13).
RECĂSĂTORIREA — este îngăduită de Cuvântul lui Dumnezeu numai atunci când unul din cei doi soţi a trecut din viaţă (Rom. 7:1-3). Nu se admite recăsătorirea atunci când despărţirea s-a făcut din alt motiv decât cel biblic. Cuvântul lui Dumnezeu nu admite aceasta, ci doar o reîmpăcare sau renunţare la recăsătorire (1 Cor. 7:10,11).

[Cornel Urs]

În prealabil postat de DragosP

Îţi cam răceşti gura de pomană, cumetre.

Și off topic.
Acest forum este un sat fără câini!

[catalin2]

Biserica este institutie divino-umana. In timp ce credinciosii pot gresi Biserica, in acest inteles de institutie, nu poate gresi. Aici intra invatatura de credinta, de aceea este scris ca Biserica este stalp si temelie a adevarului, adica pastreaza fara greseala invatatura data de Mantuitor si Sfintii Apostoli. http://www.credo.ro/catehism2.php?q=56

"56. Poate Biserica sa greseasca?

Nu. Biserica nu poate sa greseasca, pentru ca ea este "trupul lui Hristos", si Hristos cel pururea viu este capul ei (Efeseni 1, 22-23), ramanand cu ea totdeauna; si pentru ca in ea lucreaza neincetat Duhul Sfant, prin harul Sau, luminand pe slujitorii ei. De aceea Biserica este "stalp si temelie adevarului" (1 Timotei 3, 15), pentru ca ea are darul de a nu putea sa cada niciodata in ratacire; de aceea Biserica este si nebiruita in adevarul ei dumnezeiesc, ca "nici portile iadului nu o vor birui" (Matei 16, 18). Nici un membru singuratic al Bisericii, fie el episcop sau patriarh, n-a primit de la Domnul darul de a nu putea gresi; deci nimeni nu poate pretinde ca este nesupus ratacirii (cum se zice despre patriarhul Romei). Singura Biserica a primit de la Domnul puterea de a nu putea gresi."

Primatul papal a fost afirmat ca dogma abia in secolul XIX de catolici, la conciliul Vatican I. Unii papi au incercat o extindere a autoritatii si in alte patriarhii (a Alexandriei, din cate stiu), in virtutea faptului ca Episcopia Romei ar fi fost infiintata de Sfantul Apostol Petru, care ar fi avut o intaietate intre Apostoli (ambele afirmatii fiind gresite, a fost infiintata de Sfantul Pavel si Sfantul Petru nu avea o intaietate intre Apostoli). Intodeauna aceste pretentii au fost respinse categoric de ceilalti. La Sinoadele ecumenice s-a evidentiat egalitatea Patriarhiilor si o ierarhie doar simbolica, ceea ce arata tocmai respingeera acestei conceptii.

[Penticostalul Traditional]

În prealabil postat de catalin2

Biserica este institutie divino-umana.

Corect.

În prealabil postat de catalin2

In timp ce credinciosii pot gresi Biserica, in acest inteles de institutie, nu poate gresi.

Ca institutie biserica a facut si face greseli grosolane.
Invatatura ortodoxa afirma ca Bisera in calitate de Trup al lui Hristos, nu greseste. Dupa cum citezi mai jos din catehism:

În prealabil postat de catalin2

"56. Poate Biserica sa greseasca?
Nu. Biserica nu poate sa greseasca, pentru ca ea este "trupul lui Hristos"

Deci nu pentru ca este o institutie.

În prealabil postat de catalin2

Nici un membru singuratic al Bisericii, fie el episcop sau patriarh, n-a primit de la Domnul darul de a nu putea gresi; deci nimeni nu poate pretinde ca este nesupus ratacirii (cum se zice despre patriarhul Romei). Singura Biserica a primit de la Domnul puterea de a nu putea gresi."

Contradictie de termeni.
Biserica este de fapt, totalitatea membrilor "singuratici".

Singurul care nu greseste este Dumnezeu.

În prealabil postat de catalin2

Primatul papal a fost afirmat ca dogma abia in secolul XIX de catolici, la conciliul Vatican I.

Arianismul NU a fost afirmat ca dogma niciodata. Dar a fost declarat erezie iar sustinatorul ei, excomunicat. In doar cațiva ani problema a fost rezolvata.

Primatul papal NU a aparut in secolul al XIX-lea ci in al III-lea. A fost afirmat de Episcopi ai Bisericii, a fost elaborat și adoptat in cadrul unui sinod, etc.
Timp de sute de ani a fost tolerat. A fost una din multele greseli ale Bisericii.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de catalin2

Unii papi au incercat o extindere a autoritatii si in alte patriarhii (a Alexandriei, din cate stiu)

Probabil cele 3 scaun petrine(Roma, Alexandria, Antiohia).
Mereu a avut Episcopul Romei o relatie mai speciala cu ei.

Vezi de pilda urmatoarea scrisoare a Sf. Grigorie cel Mare

Your most sweet Holiness [Eulogius of Alexandria] has spoken much in your letter to me about the chair of Saint Peter, Prince of the apostles, saying that he himself now sits on it in the persons of his successors.

And indeed I acknowledge myself to be unworthy, not only in the dignity of such as preside, but even in the number of such as stand. But I gladly accepted all that has been said, in that he has spoken to me about Peter’s chair who occupies Peter’s chair.

And, though special honour to myself in no wise delights me, yet I greatly rejoiced because you, most holy ones, have given to yourselves what you have bestowed upon me. For who can be ignorant that holy Church has been made firm in the solidity of the Prince of the apostles, who derived his name from the firmness of his mind, so as to be called Petrus from petra. And to him it is said by the voice of the Truth, To you I will give the keys of the kingdom of heaven Matthew 16:19. And again it is said to him, And when you are converted, strengthen your brethren (xxii. 32).

And once more, Simon, son of Jonas, do you love Me? Feed my sheep John 21:17. Wherefore though there are many apostles, yet with regard to the principality itself the See of the Prince of the apostles alone has grown strong in authority, which in three places is the See of one.

For he himself [Peter] exalted the See in which he deigned even to rest and end the present life [Rome]. He himself adorned the See to which he sent his disciple as evangelist [Alexandria]. He himself established the See in which, though he was to leave it, he sat for seven years [Antioch]. Since then it is the See of one, and one See, over which by Divine authority three bishops now preside, whatever good I hear of you, this I impute to myself.

If you believe anything good of me, impute this to your merits, since we are one in Him Who says, That they all may be one, as You, Father, art in me, and I in you that they also may be one in us John 17:21. Moreover, in paying you the debt of salutation which is due to you, I declare to you that I exult with great joy from knowing that you labour assiduously against the barkings of heretics; and I implore Almighty God that He would aid your Blessedness with His protection, so as through your tongue to uproot every root of bitterness from the bosom of holy Church, lest it should germinate again to the hindrance of many, and through it many should be defiled.

For having received your talent you think on the injunction, Trade till I come Luke 19:13. I therefore, though unable to trade at all nevertheless rejoice with you in the gains of your trade, inasmuch as I know this, that if operation does not make me partaker, yet charity does make me a partaker in your labour. For I reckon that the good of a neighbour is common to one that stands idle, if he knows how to rejoice in common in the doings of the other.

Furthermore, I have wished to send you some timber: but your Blessedness has not indicated whether you are in need of it: and we can send some of much larger size, but no ship is sent hither capable of containing it: and I think shame to send the smaller sort. Nevertheless let your Blessedness inform me by letter what I should do.

I have however sent you, as a small blessing from the Church of Saint Peter who loves you, six of the smaller sort of Aquitanian cloaks (pallia), and two napkins (oraria); for, my affection being great, I presume on the acceptableness of even little things. For affection itself has its own worth, and it is quite certain that there will be no offense in what out of love one has presumed to do.

Moreover I have received the blessing of the holy Evangelist Mark, according to the note appended to your letter. But, since I do not drink colatum and viritheum with pleasure, I venture to ask for cognidium , which last year, after a long interval, your Holiness caused to be known in this city. For we here get from the traders the name of cognidium, but not the thing itself. Now I beg that the prayers of your Holiness may support me against all the bitternesses which I suffer in this life, and defend me from them by your intercessions with Almighty God.

(Registrum Epistolarum, Cartea VII, Scrisoarea 40)

[Cornel Urs]

Deci ...chiar nu are niciun rost. Mesajul kilometric de mai sus, m-a convins.
Să vă fie rușine!
Nu mai aveți nici cel mai elementar bun simț. Dacă Adminul acestui forum taie frunză la cîini, măcar bunul simț dacă vă făcea să vă conformați unui aspect imperios al activității forumistice, acela de a scrie la subiect.