Noutati de la Centrul de Presa Basilica

[cristiboss56]

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a spus că Evanghelia Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi a inspirat în mod deosebit lucrarea filantropică a Bisericii prin care s-a dezvoltat o civilizație creștină a carității. ‘Cei care au fost milostivi față de oameni în istorie vor fi binecuvântaţi de Dumnezeu în eternitate’, a subliniat duminică Preafericirea Sa și a atras atenția asupra faptului că ‘nimeni nu poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu ocolind pe aproapele său’.
„Evanghelia de astăzi a motivat atât milostenia credincioşilor ca persoane individuale, cât şi apariţia instituţiilor de caritate ale Bisericii din primele veacuri, începând mai întâi în Răsărit şi apoi în Apus, când Biserica a organizat case pentru străini, cămine pentru copii orfani şi cămine pentru bătrâni, spitale pentru bolnavi şi cantine pentru săraci”, a adăugat Părintele Patriarh.
Biserica Ortodoxă Română este un actor principal în sprijinirea celor aflați în suferință. Peste 700 instituții sociale funcționează în Eparhiile Patriarhiei Române. Tot în cadrul Bisericii există 45 instituţii de tip medical şi farmaceutic care oferă servicii gratuite sau compensate, în funcţie de caz.
Numai în Arhiepiscopia Bucureștilor valoarea totală a ajutoarelor materiale şi financiare acordate în anul 2017 a fost de aproximativ șapte milioane lei.
Despre această operă caritabilă desfășurată în Biserică, Patriarhul Daniel a spus că „dacă nu este alimentată de rugăciune, ca relaţie a omului cu Dumnezeu Cel milostiv, riscă să fie redusă la o etică socială secularizată, lipsită de perspectiva iubirii şi a bucuriei eterne din Împărăţia Preasfintei Treimi şi a tuturor sfinţilor”.
„Chiar şi statele europene moderne, unele fiind azi foarte secularizate, deşi au uitat în mare parte că Evanghelia iubirii milostive a fost sursa solidarităţii sociale, au preluat, de fapt, din lumina Evangheliei mesajul responsabilităţii pentru oamenii care se află în suferinţă, în nevoi, în boală şi în singurătate”, a precizat Patriarhul.
Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a participat la Sfânta Liturghie oficiată în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” al Reședinței Patriarhale.
Referitor la Judecata Universală, prezentată în evanghelia Duminicii lăsatului sec de carne (Mt. 25:31-46), Părintele Patriarh a spus că este „completă, definitivă și înfricoşătoare”. Ea este înfricoșătoare prin contextul, forma şi conţinutul ei:
„Mai întâi, este înfricoşătoare prin tulburările din univers care o preced: «Soarele se va întuneca şi luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor se vor zgudui»” (Matei 24, 29).
„În al doilea rând, este înfricoşătoare prin forma ei, adică prin solemnitatea şi universalitatea ei, deoarece Mântuitorul Iisus Hristos vine în slavă şi cu putere multă, împreună cu sfinţii îngeri ca să judece toate neamurile, adică toate generaţiile şi toate popoarele”.
„În al treilea rând, această judecată este înfricoşătoare şi prin conţinutul ei neprevăzut pe care-l descoperă. Nimeni, nici cei milostivi, nici cei nemilostivi, nu se aştepta să afle că în oamenii flămânzi şi însetaţi, în oamenii străini şi săraci, în oamenii bolnavi şi în oamenii întemniţaţi era tainic prezent Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul”.
Deși va fi înfricoșătoare pentru toți, „iubirea va reprezenta criteriul ultim al Judecăţii Universale”, de aceea, „câtă iubire milostivă a arătat un om în viaţa sa pe pământ, atâta binecuvântare va primi el în bucuria iubirii veşnice a Preasfintei Treimi din Împărăţia cerurilor”. Mântuirea ține de felul cum folosim libertatea:
„Evanghelia de astăzi ne pune în faţă problema libertăţii noastre. Şi anume, cum folosim libertatea noastră în timpul vieţii pământeşti? Am folosit libertatea noastră ca să cultivăm iubirea milostivă ori am confundat libertatea cu indiferenţa şi nepăsarea, cu autosuficienţa şi egoismul? Deci, numai când săvârşim binele suntem cu adevărat liberi şi trăim viaţa ca fiind binecuvântare de la Dumnezeu”.
În același context, al pregătirii pentru a doua venire a Mântuitorului prin iubire, milostenie și fapte bune, Preafericirea Sa a avertizat că „Nu e suficient să nu faci rău nimănui, ci trebuie să faci bine multora”, deoarece „Hristos este tainic prezent în fiecare om care suferă”.
„Sfântul Ioan Gură de Aur ne arată că Mântuitorul nu a spus: «Am fost bolnav şi nu m-aţi vindecat sau am fost în temniţă şi nu m-aţi eliberat, ci am fost bolnav şi în temniţă şi nu m-aţi cercetat». Adică, Dumnezeu nu ne cere să facem ceea ce întrece puterile noastre, nu ne cere să îl vindecăm pe cel bolnav, ci să îl cercetăm, să fim alături de el în singurătatea şi suferinţa lui, chiar dacă nu putem schimba imediat situaţia în care se află”, a explicat Patriarhul.
Patriarhul României a spus că în multe feluri şi în multe ocazii putem arăta iubire milostivă semenilor care au nevoie de ajutorul nostru, iar „când arătăm iubire milostivă şi smerită în jurul nostru, devenim mâinile iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru oameni, spre slava Lui, bucuria celor ajutaţi şi mântuirea noastră”.

[cristiboss56]

Potrivit rânduielii bisericeşti, înainte de începerea Postului Mare, parcurgem o săptămână pregătitoare, de trecere, numită în popor Săptămâna brânzei. Începând de astăzi, în această săptămână nu se mai consumă carne şi se face dezlegare la ouă, lapte, brânză şi peşte, inclusiv în zilele de miercuri şi vineri.
Rânduiala liturgică a acestei perioade primeşte unele conotaţii specifice Postului Mare. La Utrenie apare cântarea „Aliluia”, cu metanii, în loc de „Dumnezeu este Domnul”, precum şi binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „Doamne și stăpânul vieții mele”, la Pavecerniţă și alte slujbe.
De asemenea, zilele de miercuri și vineri ale acestei săptămâni sunt aliturgice, sintagmă care arată că nu se săvârșește nici una din cele trei Sfinte Liturghii ale cultului ortodox. În aceste zile nici nu se împărtășește nimeni cu Sfintele Taine, cu excepția celor aflați în primejdie de moarte.
Spre finalul săptămânii, sâmbătă, Biserica a rânduit proslăvirea tuturor bărbaţilor şi femeilor care s-au nevoit prin viață ascetică, post și rugă*ciune. Această sâmbătă este numită a Sfinţilor Cuvioşi.

[cristiboss56]

În fiecare an în data de 12 februarie, Centrul de servicii acordate în comunitate Sfântul Meletie din Alba Iulia îşi cinsteşte protectorul spiritual. La Sfânta Liturghie oficiată luni cu acest prilej au participat aproximativ 70 de persoane.
Cu câteva zile înainte de acest eveniment, IPS Irineu al Alba Iuliei, a efectuat o vizită beneficiarilor din cadrul Centrului de servicii şi le-a oferit iconițe. De asemenea, ierarhul le-a adresat cuvinte de mângâiere.
În ziua prăznuirii ierarhului antiohian, programul a început cu oficierea Sfintei Liturghii, în Paraclisul comunităţii persoanelor cu deficienţe de auz şi vorbire, situat în incinta centrului de zi. Slujba a fost oficiată de un sobor de 5 preoţi, nu doar în forma ei clasică, ci şi în limbaj mimico-gestual. Au participat aproximativ 70 de persoane, beneficiari ai centrului Sfântul Meletie, persoane cu handicap, persoane cu deficienţe de auz şi vorbire, dar şi colaboratori şi invitaţi.
După slujbă, cei prezenţi au participat la o agapă frăţească.
Această formă de organizare religioasă a comunităţii persoanelor cu deficienţe de auz şi vorbire funcţionează din anul 2005, fiind coordonată de părintele Petru Haşegan, care răspunde nevoilor spirituale ale acestor persoane. Centrul de servicii acordate în comunitate Sfântul Meletie din Alba Iulia a fost înfiinţat în anul 2008 şi funcţionează în cadrul Asociaţiei Filantropia Ortodoxă Alba Iulia, în parteneriat cu Serviciul Public de Asistenţă Socială din municipiu.

[cristiboss56]

Numeroși credincioși deficienți de auz și vorbire s-au rugat ocrotitorului lor spiritual în Biserica Sfântul Elefterie din București, în ziua sărbătorii Sfântului Ierarh Meletie.
Credincioși hipoacuzici din București și din țară au participat luni, 12 februarie 2018, la Sfânta Liturghie oficiată în limbaj mimico-gestual de preoții slujitori ai comunității surzilor din Capitală.
Hram în comunitatea surdo-muților din București. Sfânta Liturghie în limbaj mimico-gestual la "Biserica Scaune" cu prilejul pomenirii Sfântului Meletie, ocrotitorul persoanelor cu deficiențe de auz și de vorbire.

Pr. Mirel Ilie, parohul comunității ortodoxe a surzilor din Capitală, a spus că Sfântul Ierarh Meletie, Arhiepiscopul Antiohiei este nu doar ocrotitorul comunității pe care o păstorește ci și „patronul și ocrotitorul întregii lumi a surzilor”.
„Astăzi ne-am bucurat, împreună cu credincioșii deficienți de auz și vorbire din apropierea Bucureștilor și nu numai, de Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, de comuniunea și părtășia frățească și dragostea cu care Dumnezeu ne-a încununat dăruindu-ne încă o zi la anii noștri”, a declarat pentru Radio Trinitas Pr. Mirel Ilie.
Comunitatea surzilor din Bucureşti a fost înfiinţată în anul 1999, slujbele în limbaj mimico gestual fiind oficiate într-o sală din cadrul Mănăstirii Radu Vodă. Din anul 2007 comunitatea hipoacuzică din Capitală participă la cultul divin public în Biserica „Sfântul Elefterie“-Vechi.
Arhiepiscopia Bucureştilor a început demersurile pentru construirea unui aşezământ social destinat persoanelor cu deficienţe de auz şi vorbire din Municipiul Bucureşti şi împrejurimi. În prezent comunitatea hipoacuzicilor din Capitală numără peste 3000 de persoane.

[cristiboss56]

În predica rostită duminică în localitatea suceveană Ilișești, IPS Pimen a vorbit despre cea mai mare virtute, dragostea, care trebuie concretizată în fapte. „Dragostea față de Dumnezeu înseamnă ajutarea fraților mai mici ai Lui, cei aflați în diferite necazuri sau lipsuri”, a explicat Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților.
„Credința se sfârșește după moartea noastră pentru că vedem pe Cel în care am crezut, nădejdea la fel, pentru că vedem împlinirea nădejdilor noastre. Dar dragostea rămâne”, a adăugat ierarhul.
Înaltpreasfinția Sa a oficiat duminică Sfânta Liturghie în Parohia Ilișești din județul Suceava. Chiriarhul a fost invitat de Comitetul parohial să binecuvinteze începutul lucrărilor de restaurare la biserica monument-istoric a comunităţii.
Reflectând la textul evanghelic al Duminicii Înfricoșătoraei judecăți, IPS Pimen a spus că „Dumnezeu este iubire, dar și Drept Judecător”. În același context, ierarhul a vorbit despre importanța conștiinței și despre faptul că „tot ce se face din îndoială este păcat”, așa cum spune Sf. Ap. Pavel.
„Conștiința îți șoptește ce să faci, dar tu, împovărat de păcate, cu conștiința și simțurile întunecate, nu știi să alegi. De aceea, trebuie să ne spovedim cât mai des pentru ca puterea de judecată să nu fie întunecată de păcatele săvârșite și nespovedite”, a îndemnat Părintele Arhiepiscop.
Un grup de copii din Moldovița au încheiat programul liturgic cu un recital de cantări bisericești.
Comunitatea din Ilişeşti are două biserici ortodoxe, având acelaşi hram, „Adormirea Maicii Domnului”: biserica monument –istoric la care vor începe lucrările de restaurare şi biserica parohială în care se desfășoară programul liturgic, primita în dar de comunitate, în anul 1941.

[cristiboss56]

În mesajul pastoral transmis cu prilejul Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi şi începutul Postului Mare, IPS Serafim îndeamnă credincioşii să postească pentru că numai astfel ‘creşte în noi foamea după Dumnezeu, iar rugăciunea ne intră mai uşor în inimă’.
Pornind de la textul biblic citit duminică, Părintele Mitropolit subliniază că acesta tratează iertarea greşelilor semenilor, modul în care trebuie să postim şi libertatea inimii faţă de bunurile materiale.
Pentru a primi iertarea de la Dumnezeu trebuie ca mai întâi să-i iertăm pe cei ce ne-au greşit, avertizează Mitropolitul Germaniei care precizează mai departe că ‘neiertarea poate duce uşor la certuri şi conflicte şi chiar la războaie’.
‘Toate certurile dintre oameni se nasc din lipsa de iubire şi de iertare. Nu iubim cu adevărat dacă nu suntem capabili să iertăm. Numai cine iartă, dovedeşte că iubeşte. Ţinerea de minte a răului are de asemenea consecinţe negative asupra sănătăţii sufleteşti şi trupeşti’, explică Înaltpreasfinţia Sa.
Abordând tema postului, Mitropolitul menţionează că deşi postul este o practică generală în toate religiile, ‘numai creştinismul dă postului sensul lui adevărat’. Prin urmare, ‘numai postind creşte în noi foamea după Dumnezeu, iar rugăciunea ne intră mai uşor în inimă’. Dobândim astfel ‘o inimă compătimitoare, sensibilă la nevoile semenilor’ pentru că ‘postul este rânduit de Dumnezeu nu pentru omorârea trupului, ci pentru biruirea patimilor care ne ucid trupul’.
În continuarea mesajului pastoral, IPS Serafim vorbeşte despre bunurile materiale şi starea de fericire. ‘Mulţi oameni cred că fericirea stă în a avea bani mulţi, case şi maşini frumoase. Şi de aceea sunt într-o permanentă goană ca să adune cât mai mult, încât n-au timp să se bucure de osteneala lor. Se întâmplă că mulţi au de toate, dar n-au înţelegere în familie sau nu se pot bucura de copii’.
Fericirea, continuă ierarhul, constă în ‘detaşarea sufletească’ faţă de bani şi bunurile materiale. ‘Cu cât suntem mai liberi sufleteşte faţă de bunurile materiale şi-L căutăm pe Dumnezeu, cu atât mai mult ne putem bucura de viaţă, de familie, de copii şi de semenii noştri. Secretul fericirii constă tocmai în a da şi altora din ceea ce avem’, explică Mitropolitul.
Prin post şi rugăciune ni se deschide inima ‘spre semenii noştri aflaţi în lipsuri’. IPS Serafim adresează membrilor comunităţilor din Mitropolia Germaniei, Europei Centrale şi de Nord îndemnul de a sprijini pe semenii din România, aflaţi în situaţii de dificultate, deoarece este o datorie de ‘credinţă şi conştiinţă’.
La finalul pastoralei, Mitropolitul aduce în atenţie tradiţia citirii zilnice a Psaltirii în Postul Mare şi al Crăciunului şi o recomandă ca fiind folositoare ‘în orice vreme a anului’.

[cristiboss56]

Pr. Ciprian Florin Apetrei :
Duminica lăsatului sec de brânză este numită şi a Izgonirii lui Adam din Rai. Această denumire totalizează întreaga pregătire pentru post. Acum știm că omul a fost creat pentru Rai, pentru cunoașterea lui Dumnezeu și pentru comuniunea harică cu El. Păcatul omului l-a lipsit pe acesta de acea viață binecuvântată, iar existența lui pe pământ s-a transformat într-un exil. Adam a pierdut Raiul pentru că nu a ţinut porunca postului, iar noi îl câştigăm postind. Încă din zilele lui Adam şi ale Evei, am uitat cine suntem cu adevărat. Vorbim, de obicei, despre ceea ce primii noştri părinţi au pierdut atunci când nu s-au supus poruncii lui Dumnezeu de a nu mânca din rodul pomului cunoştinţei binelui şi răului; spunem că neascultarea lor a dus la căderea omenirii şi a afectat în mod negativ întreaga creaţie. Urmarea păcatului lor a fost că au devenit muritori și astfel au cunoscut stricăciunea şi moartea trupească, dar Dumnezeu, în mila Lui, i-a acoperit cu „îmbrăcăminte de piele” pentru a-i ajuta să su*pravieţuiască. Cu alte cuvinte, au trecut de la viaţa veşnică la viaţa de supravieţuire din cauza păcatului neascultării.
În Rai, Adam se bucura de mare cinste, vieţuia asemenea îngerilor, era într-o nemijlocită legă*tură cu Dumnezeu şi trăia în prezenţa Lui de-viaţă-dătătoare. Vorbea cu Dumnezeu faţă către faţă, îl slăvea împreună cu cetele îngereşti şi hrană îi era tot cuvântul ce ieşea din gura lui Dumnezeu. Însă după cum bine ştim, în pofida cinstei de care se bucura, Adam s-a lăsat înşelat de şarpe şi a urmat pornirii diavoleşti de a se ridica împotriva lui Dumnezeu pentru a-I lua locul. Şi la fel cum vrăjmaşul a căzut din cer ca un fulger, din cauza dorinţei lui pline de îndrăzneală de a-şi aşeza tronul mai presus de tronul lui Dumnezeu, tot aşa şi Adam a căzut fără zăbavă.
Izgonirea lui Adam din Rai a avut urmări dezastruoase, căci a deschis o prăpastie între lumea văzută şi cea nevăzută. În Rai, Adam a trăit la măsura poruncilor dumnezeieşti, dar numai atâta vreme cât a făcut ascultare şi nu a mâncat din pomul cunoaşterii binelui şi răului. A fost dăruit de Dumnezeu cu însăşi suflarea Sa şi s-a bucurat de multă ocrotire, pentru că era adânc înrădăcinat în tot binele. Dar prin neascultare a pierdut toată această binecuvântare.