Rugaciuni - Poezii catre Sfinti +

[cristiboss56]

Sfinţilor Trei Ierarhi

Sfinţilor Trei Ierarhi, cei ce dănţuiţi ca nişte făclii nestinse în jurul tronului Treimi şi aduceţi jertfe de rugăciuni pentru toată lumea, cereţi pace lumii, întărire credinţei dreptmăritoare şi picuraţi în sufletele noastre lumina înţelepciunii, ca să lăudăm praznicul vostru cel preaminunat.
Astăzi Biserica se găteşte în veşmânt de sărbătoare, ca să întâmpine cu laude îngereşti pe cei stâlpi ai săi, pe luminătorii lumii, cei număraţi în ceata Apostolilor pentru vrednicia propovăduirii. Aceştia sunt roţile cele de foc, care au ars toate paiele cugetării pământeşti, purtând sufletele lor ca nişte caruri ale faptelor bune spre înălţimile nevăzute ale Treimii. Aceştia sunt trâmbiţele Bisericii care au vestit tuturor apropierea zilei nesfârşite ale Împăratului slavei. Să lăudăm şi noi pe cările cele de aur ale dogmelor dumnezeieşti, păstrate ca o moştenire scumpă în vistieria Bisericii, vasele cele lucrate spre cinstea Ziditorului, râurile pururea curgătoare ale înţelepciunii celei de sus, întărirea Bisericii cu cinstitele dogme, turnurile cuvintelor înţelepciunii, întru care ne adăpostim noi de mânia ereziilor, icoanele cele sfinţite ale frumuseţii Chipului dumnezeiesc, veselia cea neîngrădită a îngerilor, corturile slavei dumnezeieşti, cărările cele drepte ale înţelepciunii. Către aceştia să strigăm cu nădejde, cerând printrânşii mila cea dumnezeiască: Sfinte Vasile cel Mare, cununa de laudă a Bisericii, cel ce te-ai arătat nebiruit apărător de toată erezia cea stricătoare a cetăţii sufletelor, cu îndrăzneala ta către Mântuitorul Hristos, fă să fie păzită şi cetatea sufletului meu de greaua prigonire a gândurilor rele. Sfinte Grigorie, cuvântătorule de Dumnezeu, cel ce te-ai făcut vas al teologiei celei înalte, îndulcind inimile şi minţile tuturor cu nectarul înţelepciunii dumnezeieşti, varsă măcar o picătură şi peste inima mea ce pururea se adapă cu băutura amărăciunii păcatelor. Sfinte Ioane Gură de Aur, cel ce ai fost următor glasului Cuvântului, din gura ta cea dumnezeiască izvorând cuvânt de îndreptare pentru cei greşiţi, stând acum înaintea tronului lui Hristos, apleacă-L spre milă, ca să ne dea nouă cuvânt de iertare şi să potolească prin al Său dumnezeiesc cuvânt valurile ispitelor care ne împresoară, îndemnându-ne a striga şi noi cu glas smerit ca Petru Apostolul. Ca unul ce ai străbătut calea prigonirilor cu gând tare şi ai luat de la Hristos cununa răbdării, pe mine, mie, celui pururea prigonit de fiarele patimilor deschide-mi uşile milostivirii, ca să aflu scăpare de toată vătămarea ispitelor. Ca unii ce străluciţi în vistieria Bisericii ca nişte podoabe minunate, împodobiţi şi inima noastră cea săracă de gânduri bune cu dumnezeieştile voastre cugetări, ca acoperindu-ne cu veşmântul cuvintelor voastre să strigăm cu mulţumire: Bucură-te, treime de arhierei, propovăduitoare a Treimii Celei neajunse de gând, ridică şi mintea noastră la înălţimea înţelegerilor dumnezeieşti ! Cei trei luminători ai Bisericii, care purtându-şi mintea în corabia inimii au călătorit pe marea înţelepciunii Duhului Sfânt şi au potolit valurile ispitelor, despărţindu-le cu toiagul rugăciunii spre a face poporului trecere binecuvântată printre veacuri,să ne povăţuiască şi pe noi la limanul Cuvântului, îndulcind marea cea amară a ispitelor acestei vieţi.

[cristiboss56]

Sălăşluindu-se darul Treimii în inimile voastre cele curate, Preafericiţilor Chir şi Ioan, v-aţi arătat înfricoşători izgonitori ai duhurilor celor necurate; şi aţi fost tămăduitori ai neputinţelor, nu numai ai celor descoperite, ci şi ai celor ascunse. Drept aceea, îndrăzneală având către Dumnezeu Cel Iubitor de oameni, prin rugăciunile voastre, cele neîncetate, tămăduiţi patimile noastre.
Amin !

[cristiboss56]

Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, după Dumnezeu şi Maica Domnului, voi sunteţi nădejdea noastră şi folositorii noştri; voi ne sunteţi nouă bucurie în vremea necazului, voi ne ocrotiţi în nevoi şi ne ajutaţi. Voi sfintelor mănăstiri şi biserici le sunteţi păzitori; pentru aceasta cădem înaintea voastră cu lacrimi, rugându-vă să nu încetaţi a ne ajuta nouă, neputincioşilor, ci mijlociţi la Dumnezeu şi la Preacurata Lui Maică şi Pururea Fecioară Maria, ca şi pe noi să ne păzească fără prihană şi pe toţi să ne întărească în credinţă, până la sfârşitul vieţii, spre mântuirea sufletelor noastre. Amin!

[cristiboss56]

Purtătorule de chinuri, Sfinte şi Tămăduitorule Pantelimon, roagă pe Milostivul Dumnezeu să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.

O, Mare Mucenice şi Tămăduitorule Pantelimon! Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi şi nu lăsa să rămână în noi bolile trupeşti şi sufleteşti de care suferim. Vindecă bolile pricinuite de patimile şi păcatele noastre. Bolnavi suntem noi de lene, de slăbiciune trupească şi sufletească – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem noi de dorinţe şi împătimire de lucrurile trecătoare pământeşti – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem, o Sfinte Pantelimon ... Bolnavi suntem noi de uitare pentru lucrarea mântuirii, pentru păcatele, neputinţele şi pentru datoriile noastre – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem noi de ţinerea în mintea noastră a răului, de mânie, de ură, de tulburare – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. O, Tămăduitorule a Sfântului Athos şi a întregii lumi! Bolnavi suntem noi de invidie, mândrie, îngâmfare, preamărire, de rând cu nemernicia şi netrebnicia noastră – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem noi de multele şi feluritele căderi în poftele trupului: în desfrânare, în mâncarea cea fără de saţ, în nereţinere, în desfătare – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem noi de prea mult somn, de prea multă vorbire, de vorbire deşartă şi de cea săvârşită cu judecată – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

O, Sfinte Pantelimon! Ne dor ochi noştri de privirile păcătoase ...
Ne dor urechile noastre de auzul cuvintelor deşarte, a cuvintelor rele, defăimătoare.
Ne dor mâinile noastre neîntinse spre săvârşirea rugăciunii şi spre fapta cea de milostenie – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Ne dor picioarele noastre nepornite grabnic spre Biserica Domnului, dar care uşor se îndreaptă spre căi rătăcite şi spre locuinţele acestei lumi – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
Dar cel mai mult ne dor limba şi buzele noastre de rostirea cuvintelor zadarnice, deșarte, urâte, de nerostirea cuvintelor de rugăciune, de laudă sau de rostirea acestora cu nepăsare, cu neluare aminte şi fără de pricepere – tămăduieşte-ne, o, Milostive!
Tot trupul nostru este bolnav: Bolnavă este mintea noastră şi lipsită de înţelegere, înţelepciune şi de cugetare. Bolnavă este voinţa noastră, care se întoarce de la lucrurile sfinte şi se îndreaptă spre lucruri păcătoase, dăunătoare nouă şi neplăcute lui Dumnezeu. Bolnavă este închipuirea noastră, care nu doreşte şi nu este în măsură să conştientizeze atât moartea şi suferinţa veşnică a păcătoşilor, cât şi Fericirile Împărăţiei Cereşti, mânia Domnului, patimile lui Hristos pe cruce, răstignirea Lui. O, Sfinte Pantelimon, tămăduieşte-ne. Ne doare totul în noi. În neputinţă este sufletul nostru cu toate puterile şi priceperile lui. În neputinţă este trupul nostru cu toate mădularele lui.

Tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon, Tămăduitorul cel fără de arginţi, Doctorul cel mult iubitor şi sluga Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Nu ne lăsa pe noi în urgia bolilor şi neputinţelor, ci tămădiueşte-ne cu puterea Harului tău şi vom lăuda Preasfânta Treime: pre Tatăl, pre Fiul şi pre Sfântul Duh, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu care te trimite spre slujire bolnavilor şi vom mulţumi harului tău purtător de vindecări în veci. Amin.