Destinul. Exista sau nu?

[AlinB]

pentru asta e triunghiul alb cu semnul exclamarii si cadrul rosu din coltul din dreapta sus al fiecarei postari

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de Sorina02

Poate ca destin nostru tine doar de noi, dar cum se face in momentul in care oameni ce nu ar merita nici o secunda niste lucruri atat de oribile, care s au bucurat din plin de tot ce au avut, caci da exista astfel de persoane, cunosc, sunt puse in fata unor situații in care nu pot face absolut nimic sa schimbe asta, nu mai pot avea un curs al vieții firesc precum sa rămâi paralizat sau sa ti pierzi părinții de la o varsta foarte frageda. Cum se mai poate susține ca stie Dumnezeu ce e mai bun pentru tine? Cand unii au totul si nu apreciază nimic, iar altii au un suflet nobil si nici sa mai poată merge nu pot, raman doar niste simple ființe fara speranța..

Subiectul este unul foarte sensibil si foarte profund.
Cunosc un copil care si-a pierdut ultimul parinte, care o certa dur atunci cand traia,si erau o familie saraca si au luat-o o alta familie,dupa moartea mamei ei, si ii merge foarte bine, la scoala are rezultate foarte bune si a inceput o alta viata.
Cand unii au totul su nu apreciaza nimic, le au spre pierzarea lor nu spre binele llor.

Iar cei care nu pot merge,ca a venit si exemplul din link-ul lui crinrin:Ei au speranta,dar trebuie sa le-o arate cineva. Oare unul care ar suferii pe nedrept ,oare nu ar avea nici un scop asta? Unul care ar suferii mult timp pe nedrept, probabil ca in Cereasca Imparatie va fi Judecator.Ar fi credibil caci viata lui de aici ,este o marturie ca ar fi drept in ceea ce ar judeca, ca ar stii cat a suferit aici,ptr ca cineva a judecat stramb.Tot asa unul care aici nu ar avea picioare,probabil ca acolo ar putea fi postas. Un om dinasta ar aprecia fiecare zi fiecare pas facut cu picioarele lui,atunci cand le va avea din nou,va stii ca nu sunt ceva datorat de Dumnezeu ,ci sunt un dar de la Dumnezeu.Cand astepti in tacere sa primesti ceva ,asteptarea asta te va face sa apreciezi ceea ce primesti.

Uneori suntem pusi in fata unor situatii grele sau teribile de-a dreptul ptr ca suntem incorsetati in niste idei fixe, care trebuie sa fie oprite sau schimbate cu "tone de dinamita". Sau altfel spus cu incercari grele.
Joni Eareckson Tada a avut un accident la doar 17 ani care a lasat-o paralizata, la inceput a fost deprimata ,chiar disperata si si-a pus multe intrebari fundamentale asupra vietii.Si concluzia ei dupa ani de privatiuni ,handicap sever "N-as schimba scaunul cu rotile pentru nimic in lume!"
"Nu cred ca mi-as fi pus aaceste intrebari fundamentale asupra vietii daca nu as fi trecut prin aceasta suferinta."In zecile de ani care au urmat accidentului sau,viata lui Joni a fost marcata de realizari extraordinare(in fata ei era presedintele Bush junior-min 1:50
Prin lucrarile ei de arta,muzica,prin carti,conferinte,aparitiile la radio tv,a inspirat milioane de oameni din intreaga lume. In 1979 a fondat "Joni and friends", o misiune internationala,care a adus dragostea si speranta lui Iisus persoanelor cu handicap si familiilor acestora.Prin toate acestea ,a cunoscut in mod intim atat durerea suferintei cat si prezenta lui Dumnezeu.
"Multi cred ca sunt o persoana puternica insa nu sunt sunt de fapt o persoana slaba.Ma trezesc dimineata si ma gandesc:"Doamne ,nu am putere ptr ziua aceasta,sunt atat de obosita de boala asta ,si cand ma simt coplesita spun:"Doamne ,chiar daca eu nu am putere ptr ziua aceasta,Tu ai!""
astea sunt fragmente din fimuletul: https://www.youtube.com/watch?v=onk5b62ZcF8
Urmariti pana la capat filmul merita cu siguranta.Cum am spus subiectul e extrem de profund .Intre cartile pe lista de asteptare,pe care vreau sa le citesc am si cartea asta:
http://www.liferomania.ro/carti-crestine/joni.html

[Sorina02]

Foarte adevarat si frumos mesajul, insa nu toti putem avea aceeași tărie de caracter, nu toti pot sa-si mai continue viata si aleg sa renunțe din nefericire sa mai lupte, deci cum mai e cu ideea ca "Dumnezeu iti da atat cat poti duce"...

[Mihnea Dragomir]

Chiar ma intrebam: cine-o fi de vina petru toate cate mi se intampla? Dar iata ca, citind intrebarea topicului, am gasit raspunsul: destinul. Ce simplu era! Destinul, nu eu, este ticalosul!

Si uite ca poetul imi da dreptate si ma mangaie la responsabilitate cu stihurile lui:

De ma compatimesti, sa certi Fortuna,
Zacasa zana-a ticaloasei inemi
Ce mi-a ursit in viata-ntotdeauna
Doar sorti de rand, si-n rand ma pus cu nimeni.

De-aici si viata mea, pecetluita
De-un nume rau, purtat ca un stigmat:
O mana ce vopseste-i tot vopsita!
Deplange-o, si doreste-ma schimbat.

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de Jonnyw2013

"Multi cred ca sunt o persoana puternica insa nu sunt sunt de fapt o persoana slaba.Ma trezesc dimineata si ma gandesc:"Doamne ,nu am putere ptr ziua aceasta,sunt atat de obosita de boala asta ,si cand ma simt coplesita spun:"Doamne ,chiar daca eu nu am putere ptr ziua aceasta,Tu ai!""
astea sunt fragmente din fimuletul: https://www.youtube.com/watch?v=onk5b62ZcF8
Urmariti pana la capat filmul merita cu siguranta.Cum am spus subiectul e extrem de profund .Intre cartile pe lista de asteptare,pe care vreau sa le citesc am si cartea asta:
http://www.liferomania.ro/carti-crestine/joni.html

Am cumparat cartea si este o poveste de viata foarte educativa. Joni a avut un accident la inot care o lasa paralizata de la clavicula in jos.La inceput este extrem de disperata, rugandu-se chiar de prietene de ale ei sa o ajute sa se sinucida. A stat mai bine de un an intr-un pat stryker (asta e un sac cu o gaura in dreptul fetei, care este pe rol de pat orizontal, dar care poate fi ridicat catre verticala ca sa ii obisnuiasca pe pacienti, caci dupa un an de stat orizoontal, corpul se acomodeaza greu cu statul in sezut). La fiecare doua ore o asistenta medicala o intorcea ,ca sa nu faca escare. La un moment dat ,dupa ani de zile spune, ca un an in patul stryker, a fost lung cat 100 de ani. Attunci in primele luni au mai fost pacienti cu probleme ca ale ei ,care stateau in pat stryker, dar nefiind atat de puternici ca si ea au murit ,lucru care o afecteaza profund. Este descris in carte de doi despre ei. . La un moment dat sunt niste descrieri extrem de dure dar realiste cand unele foste colege de ale ei vin sa o viziteze in spital unele raman de-a dreptul socate una a inceput sa vomite, celalalta sa planga.
https://medical-dictionary.thefreedi...tryker%2Bframe

In primii doi ani nu gasea nici un rost al acestei vieti ,nici un sens, se tot ruga impreuna cu familia si prietenii, si astepta o minune. Joni a avut o tarie mare fizica si de caracter,a avut sprijinul familiei si al unor prieteni apropiati. Parintii mi se par niste oameni extraordinari. Dupa doi ani de totala dezorientare, si nevazand nici un sens al vietii ei, are sansa sa intalneasca un viitor pastor -Steve Estes (cu care mai tarziu scrie cateva carti) care o indruma desi foarte tanar, el 16 ani si Joni avea vreo 19-20 , dar el extrem de intelept ptr varsta lui, incet incet o indruma si ea incepe sa gaseasca treptat un sens in toate acestea. Marile adevaruri spirituale descoperite de ea le compara cu niste rubine extrem de pretioase,dar dobandite cu multa durere,lacrimi, dezorientare. In ciuda a ceea ce i s a intamplat,Joni il iubeste pe Dumnezeu si ii multumeste ptr tot,ceea ce ne arata cat de nemultumitori suntem pt ceea ce avem, si cum de multe ori cartim si ne plangem pt nimicuri...
Un terapeut o indruma sa deseneze cu gura.La inceput i se parea ca e ceva josnic. Treptat invata sa deseneze din postura aceasta,face niste desene foarte frumoase si la un moment dat este ajutata sa deschida o expozitie. A fost un moment extrem de important,de cotitura, atunci cand ea incepe sa se poata partial intretine din bani obtinuti din vanzarea tablourilor. Semnatura ei pe tablouri este PTL,initialele de la Praise The LORD,Slava lui Dumnezeu.

[Jonnyw2013]

De la mesajul care l-am avut aici in iunie sau tradus si niste filmulete extraordinare(incepand din luna iulie) intr-o serie "Joni si prietenii".Extrem de impresionant, AUR suta la suta. Cum spune ea crestinism in esenta.Am vazut primele 6 episoade extrem de valoroase.Femeia aceasta ma impresioneaza foarte mult.
https://www.youtube.com/watch?v=EjDCVSSs8O0

"Aceasta emisiune ridica intrebari.Aceasta emisiune se adreseaza oamenilor carora le este greu sa se increada in Dumnezeu. Cele mai bune raspunsuri sunt invelite in carne si oase, in prietenii mei oameni care indura tragedii in fiecare zii din viata lor. Tetraplegii,distrofie musculara,accidente vasculare, faliment,izolare,singuratate. Vom sta de vorba cu acesti oameni care mi-au atins viata!"
"Mai bine intr-un carucior cu rotile si sa il cunosc pe El."
12:08"Cand am filmat filmul Joni am realizat ce mult a insemnat sprijinul familiei si al prietenilor mei si mai ales al parintilor mei.
"Scumpa mea, podeaua este a doua mea casa. A fost asa de multa vreme."Spune tatal ei aplecandu-se sub patul Stryker.
13:30" Mama si tatal meu n-ar fi visat niciodata ,ca rugaciunile lor ,dar nu numai rugaciunile, ci si dragostea pe care au turnat-o in viata mea,vor avea un impact asa de mare asupra atator oameni cu dizabilitati, din lumea intreaga.
25:00 Insa cred ca El ingaduie durerea si suferinta, ca sa-i puna pe oameni pe ganduri.Este ca un apel de desteptare,ca un steag galben de avertizare, ca luminile rosii intermitente, ce spun :"Trezeste-te,trezeste-te!" Ce ai facut cu vesnicia ta? Ce se va intampla cu tine de partea cealalta a mormantului? L-ai luat pe Dumnezeu in serios? Cred ca necazurile fac acest lucru. Suferinta,inima zdrobita,durerea de cap fac acest lucru. De aceea ele capata un sens,devin bune si au un scop. Daca ii fac pe oameni sa se gandeasca la Dumnezeu cu seriozitate, la Cine este El,daca El ma poate ajuta cu adevarat, atunci lumea noastra nu se mai invarte in afara controlului. Suferinta poate fi o julitura a binecuvantarii, daca ne impinge cu adevarat in bratele lui Hristos."
Am spicuit putin din primul film dar merita vazut,recomand din toata inima sa il vedeti.Nu ve-ti regreta.

[sophia]

Este unul din multele subiecte foarte delicate si la care toti cautam raspunsuri.
Ma deranjeaza gandirea si raspunsurile unora...(ca numai la noi e vina, sau cu exemple de tot felul)

1. Sunt lucruri care se intampla fara voia si puterea noastra: nastere, moarte, multe boli si situatii, dar si vindecari si reusite si minuni.

2. Marius a dat un citat foarte bun si interesant mai sus.

3. Spun si preotii ca Dumnezeu ne stie pe toti si viata noastra.
Mai spun si ca Dumnezeu ne da incercari, sau ca este cu noi mereu.

4. Oamenii care sufera in diverse situatii: boli, handicapuri, etc. nu sunt fericiti.
Tot veniti cu exemple din astea. Nu se cheama ca sunt fericiti. Sunt doar impacati cu situatia lor. Punct. Traiesc asa cum pot. Cealalta cale nu o numesc. Sunt unii care o aleg. Mai ales daca nu au sprijin (Oameni).
Preotul nostru ne-a vorbit despre Parintele Teofil Paraian, care este nevazator. Undeva (si am vazut citatul si aici pe site si l-am mai pus pe un alt fir), spune despre faptul ca este nevazator. Nu este fericit, dimpotriva. Dar s-a obisnuit cu asta si isi face viata. Cu ajutorul lui Dumnezeu.

Exista Dumnezeu care este mereu cu noi. Nu ne creem, nu functionam si nici nu murim din vointa sau decizia noastra.
Fiecare denumeste asta in alt fel. In citatul lui Marius se vorbeste de pronie, predefinire si etc. Este voia si decizia lui Dumnezeu.
In lumea laica se numeste destin.

Sunt lucruri pe care noi nu le putem intelege si/sau explica. La fel ca si liberul arbitru.
De unde au unii atata siguranta si cunoastere?

[DragosP]

De la Dumnezeu, e simplu.

[suslik]

În prealabil postat de DragosP

De la Dumnezeu, e simplu.

Just.
Ah, era sa uit: destinul nu exista. Ce isi face umanoidul sapient cu labuta lui se cheama determinism aplicat.

[Jonnyw2013]

Extrem de dezamagitoare raspunsurile voastre Sophia,DragosP si Suslik. Nici unul nu mi-ati dat de inteles, ca ati fi vazut macar primul episod din "Joni si prietenii". Mie mi s-a parut ceva teribil, si voi nici macar nu cred ca ati vazut filmul mentionat. Adica eu un om foarte atent la detalii, sa scriu cat mai atent si detaliat, si voi nici macar nu cred ca ati vazut filmul.

Eu aveam un alt topic in care se potrivea foarte bine, dar am scris aici ptr ca in urma cu cateva luni am scris despre povestea lui Joni Earecson Tada si mi s-a parut ceva deosebit,si am zis sa scriu tot aici ca o continuitate.
Ce este remarcabil, unirea tuturor membrilor familiei, ca sa aiba grija de Joni dupa accident.Ce am vazut eu ca o chestie comuna in cadrul oamenilor cu infirmitati care au trecut cu bine peste,deci si la Nick Vujicick nu numai la Joni ,sunt relatiile foarte calde si apropiate in interiorul familiei.