Lumea ORTODOXA ( evenimente , noutati si stiri din lumea ortodoxa )

[cristiboss56]

Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului, aniversează miercuri 12 ani de slujire patriarhală.
Patriarhul Ierusalimului s-a născut în Gargalianoi, Grecia, în anul 1952.
Urmează cursurile şcolii Patriarhale din Oraşul Sfânt, pe care o absolvă în 1970. În data de 28 iunie a aceluiaşi an a fost tuns în monahism de Patriarhul Benedict I al Ierusalimului. În data de 1 iulie 1970 a fost hirotonit diacon, apoi peste 5 ani a primit harul preoţiei.
În perioada 1975 – 1978 a studiat la Facultatea de Teologie a Universității din Atena. La întoarcerea sa în Ierusalim a fost numit secretar şef la Cabinetul Patriarhal şi profesor la Şcoala Patriarhală de la Ierusalim. Între 1981 – 1986 a studiat la Universitatea din Durham, Anglia.
În 1986 a fost numit secretar al Sfântului Sinod al Patriarhiei Ierusalimului şi responsabil al Biroului de Presă al Patriarhiei. În perioada 1991-1996 a slujit ca stareţ al Mănăstirii din Cana Galileii.
A fost ales membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ierusalimului în anul 2000, calitate în care a îndeplinit mai multe misiuni (delegat al Patriarhiei Ierusalimului la Moscova, apoi responsabil bisericesc pentru Qatar, apoi membru al Consistoriului Bisericesc şi Mare Eclesiarh al Bisericii Învierii din Ierusalim).
A fost hirotonit Arhiepiscop al Taborului în februarie 2005. În data de 9/22 august 2005 a fost ales Patriarh al Bisericii Ierusalimului şi întronizat în 9/22 noiembrie 2005, cu numele de Teofil al III-lea.
La invitaţia Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, în perioada 24-27 octombrie Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului, a fost prezent la Sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor.
Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, împreună cu delegația însoțitoare, a participat în perioada 18-26 iunie 2016 la lucrările Sfântului și Marelui Sinod din Creta.

[cristiboss56]

Patriarhul Kirill al Moscovei și al întregii Rusii și Arhiepiscopul Justin de Canterbury au semnat marți, 21 noiembrie 2017, o declarație comună referitoare la creștinii persecutați din întreaga lume.
Întâlnirea Preafericitului Părinte Kirill, Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, cu primatul comunității anglicane Arhiepiscopul de Canterbury Justin Welby a avut loc marți la reședința Patriarhală și Sinodală de la Mănăstirea „Sfântul Daniel” din Moscova.
Declaraţia comună a Patriarhului Kirill al Moscovei şi al întregii Rusii şi a Arhiepiscopului Justin de Canterbury, Primat al întregii Anglii şi Mitropolit
Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?
Precum este scris: „Pentru Tine suntem omorâţi toată ziua, socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere”.
Dar în toate acestea suntem mai mult decât biruitori, prin Acela Care ne-a iubit.
(Romani 8:35-37)
Noi, Patriarhul Kirill al Moscovei şi al întregii Rusii şi Arhiepiscopul Justin de Canterbury, Primat al întregii Anglii şi Mitropolit, mulţumim lui Dumnezeu pentru oportunitatea de a ne întâlni în Moscova pentru a aduce mărturie cu un singur glas înaintea întregii lumi pentru fraţii şi surorile care sunt persecutaţi pentru credinţa lor în Hristos. Nu putem rămâne indiferenţi faţă de încercările surorilor şi fraţilor noştri, fiindcă „dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; şi dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună” (1 Corinteni 12:26).În multe ţări din Orientul Mijlociu şi din Africa există o persecuţie împotriva creştinilor, manifestată în ucideri în masă, distrugerea barbară a bisericilor, profanarea sfintelor locuri şi expulzarea a milioane de oameni din casele lor. Inimile noastre sunt îndurerate din cauza exodului masiv de populaţie creştină din acele locuri de unde a început să se răspândească în lume Vestea cea Bună. Creştinii suferă, de asemenea, forme subtile de discriminare acolo unde viaţa este atât de dificilă încât este mai uşor pentru ei să-şi părăsească patria străbună decât să rămână acolo.În prezent, războiul a curmat zeci de mii de vieţi şi a lăsat milioane de oameni fără locuinţă şi fără mijloace de existenţă.Obligația de a menține prezența creștinilor în Orientul Mijlociu și întoarcerea refugiaților necesită garanții de siguranță, restaurarea infrastructurii sociale și a locuințelor, crearea condițiilor pentru clerici de a-și desfășura slujba și restaurarea bisericilor distruse.Facem un apel la comunitatea internațională să ofere sprijin rapid creștinilor și celorlalte populații din Orientul Mijlociu. Este nevoie de ajutor umanitar pe scară largă pentru cei care suferă și pentru numărul mare de refugiați, inclusiv cei care au ajuns în Europa și America. Scriptura ne spune că „omul milostiv îşi face bine sufletului său, pe când cel fără milă îşi chinuieşte trupul său” (Pilde 11:17).Reconstrucția Siriei și Irakului de după război este un subiect de maximă importanță pentru cooperarea practică dintre creștini în anii care urmează. „Purtați-vă sarcinile unii altora și așa veți împlini legea lui Hristos” (Galateni 6:2).Nu trebuie să uităm măsurile preventive împotriva ideologiei extremismului care s-a răspândit în lume ca o epidemie sub influența militanților. Facem apel la liderii religioși și politici ai lumii să se unească în eforturile de a identifica un răspuns eficient la extremism. Un aspect important al acestei cooperări este dialogul interreligios. Diferența în doctrină nu trebuie să servească drept un obstacol pentru reprezentanții diferitelor religii care trăiesc în pace și armonie, care reprezintă promisiunea unui viitor bun pentru întreaga lume.Exprimându-ne solidaritatea cu creștinii din Orientul Mijlociu, le adresăm cuvintele Apostolului „Datori suntem, fraţilor, să mulţumim pentru voi pururea lui Dumnezeu, precum se cuvine, fiindcă mult creşte credinţa voastră şi dragostea fiecăruia dintre voi toţi prisoseşte, a unuia faţă de altul, încât noi înşine ne lăudăm cu voi, în Bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia şi credinţa voastră, în toate prigonirile voastre şi în strâmtorările pe care le suferiţi” (2 Tesaloniceni 1:3-4).

[cristiboss56]

Mitropolitul Shio (Mujiri) de Senaki şi Chkorotsku este începând de joi, 23 noiembrie, locum tenenes al tronului Patriarhiei Georgiei. Anunţul a fost făcut de Patriarhul Catolicos Ilia al II-lea după Sfânta Liturghie dedicată martirajului Sfântului Gheorghe, serbat în Biserica Georgiei în data de 23 noiembrie.
Cu prilejul acestei sărbători specifice poporului georgian[1], Patriarhul Ilia a slujit în Biserica Sfântul Gheorghe-Kashveti din Tibilisi.
Vă felicit pe toţi cu prilejul prăznuirii Sfântului Gheorghe. Este o sărbătoare istorică. Sfântul Gheorghe a vrut să avem un locţiitor şi acesta este Vlădica Shio. Îl felicit pe Înaltpreasfinţia Sa pentru această mare demnitate, a spus Patriarhul Ilia.
Conform statutului Bisericii Ortodoxe a Gerorgiei, adoptat în 1995, persoana desemnată drept locţiitor al tronului patriarhal conduce Biserica în eventualitatea trecerii la Domnul a patriarhului, abdicarea lui din tronul patriarhal, sau în alte circumstanţe care îl împiedică pe acesta să îşi îndeplinească îndatoririle, informează Romfea.gr care citează Orthodox Christianity.
Locţiitorul are dreptul să convoace o adunare extinsă a Bisericii Georgiei pentru a alege un nou patriarh catolicos. De asemenea, el poate solicita întrunirea Sfântului Sinod în prealabil pentru selectarea candidaților la tronul patriarhal.
Mitropolitul Shio s-a născut în 1969, în Tibilisi.
În 1993 a fost tuns în monahism la Mănăstirea Shio-Mgvime din apropierea oraşului Mtskheta. În 1995 a fost hirotonit ierodiacon, apoi în 1995 ieromonah. După ce a absolvit Seminarul Sf. Ioan Evanghelistul din Batumi, în 1998, şi-a continuat studiile la Academia Teologică din Moscova.
În anul 2003 a fost hirotonit Episcop de Senaki and Chkhorotsqu, apoi în 2009 Episcop al comunităţilor georgiene din Australia.
[1] Biserica Ortodoxă a Georgiei îl cinsteşte pe Sfântul Gheorghe de două ori pe an, în data de 23 aprilie şi în 23 noiembrie. Sărbătoarea din noiembrie a fost insitituită de Sfânta Nina de Capadocia care este socotită drept cea care a adus creştinismul în Georgia, în secolul 4. Sărbătoarea este specific Patriarhiei Georgiei, aceasta fiind ziua celebrării martirajului Sf. Gheorghe.

[cristiboss56]

Subiectul de cercetare al unui nou raport publicat luna aceasta de Pew Research Center a fost Creștinismul Ortodox în secolul 21. Conform acestuia, numărul de ortodocși s-a dublat în ultimul secol, ajungând la aproape 260 milioane, dar în raport cu întreaga lume creștină, numărul ortodocșilor este în scădere.
Scăderea populației ortodoxe în raport cu celelalte confesiuni are legătură cu faptul că majoritatea creștinilor ortodocși trăiesc în Europa, unde trendul demografic este unul negativ. Europa înregistrează cel mai scăzut nivel de fertilitate și cea mai îmbătrânită populație.
Raportul surprinde și faptul că cea mai mare comunitate ortodoxă din afara continentului nostru se află în Etiopia.
Pew Research Center mai redă în raport aspecte importante legate de nivelul de religiozitate, participarea la cult, afirmarea credinței în public și percepția despre celelalte confesiuni.
O altă caracteristică surprinsă de această cercetare este faptul că europenii sunt în general mai puțin religioși. De asemenea, sunt prezentate particularități ale diferitelor state și culturi în care se află comunități ortodoxe.
Studiul a fost efectuat pe un eșantion de 25.000 persoane din optsprezece țări, în perioada iunie 2015 – iulie 2016.

[cristiboss56]

Prima Liturghie în noua Catedrală Episcopală din Madrid a fost oficiată în 19 noiembrie 2017 de un sobor de ierarhi. La eveniment au participat reprezentanţi ai autorităţilor de stat române şi spaniole, precum şi numeroşi clerici şi credincioşi. Cu acest prilej, Domnul Victor Opaschi, Secretarul de Stat pentru Culte, a rostit următorul cuvânt:
Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre,
Distinși reprezentanți ai autorităților publice,
Onorat public,
Mă bucur să mă aflu astăzi aici, alături de dumneavoastră, cu prilejul celebrării primei Liturghii arhierești în noua Catedrală a românilor din Madrid. Trebuie să vă spun că mă simt emoționat să văd că această importantă lucrare a înaintat atât de mult și se apropie de sfârșit.
Cunosc, pentru că le-am urmărit îndeaproape, eforturile îndelungate ale Preasfințitului Părinte Timotei și ale preoților de aici și din întreaga Episcopie a Spaniei și Portugaliei de a porni și de a duce la bun sfârșit într-un timp cât mai scurt această lucrare foarte importantă pentru românii din Spania.
Sunt aici reprezentanți ai Statului român care s-au implicat și se implică, fiecare cu mijloacele specifice instituțiilor pe care le reprezintă, în consolidarea și promovarea identității românilor din afara granițelor. Cu îngăduința dumneavoastră, mă voi mărgini să vorbesc acum doar despre activitatea instituției pe care o conduc.
În calitate de secretar de stat pentru Culte, am făcut din sprijinirea libertății religioase a românilor din afara granițelor o prioritate a mandatului meu.
Ori de câte ori a fost posibil, Guvernul României, prin Secretariatul de Stat pentru Culte, a oferit un sprijin financiar substanțial pentru construirea Catedralei ortodoxe din Madrid, precum și pentru alte proiecte menite să asigure păstrarea și cultivarea identității naționale și spirituale a românilor de peste hotare (în Serbia, Ungaria, Republica Moldova, Germania, Franța, Peninsula Scandinavă, în Israel și nu în ultimul rând în Spania – la Madrid, Barcelona, Llerida, Saragoza, Aranjuez, Elce, Burgos…).
Nu vă spun acest lucru ca să mă laud sau să laud activitatea instituției pe care o conduc: am convingerea că România, că Guvernul României are o responsabilitate foarte mare în păstrarea și promovarea identității naționale, culturale și spirituale a românilor din afara granițelor. În acest sens, consider că Secretariatul de Stat pentru Culte și-a făcut și își face doar datoria de a veni în întâmpinarea nevoilor cultural-spirituale ale românilor.
Instituția pe care o conduc are șansa de a lucra direct, în îndeplinirea acestei îndatoriri, cu Bisericile, cu toate cultele religioase din România, care sunt cele mai mari organizații ale societății civile care lucrează în parteneriat cu statul pentru edificarea binelui comun, pentru construirea de solidarități sociale, pentru consolidarea coeziunii sociale.
Cultele religioase sunt principalele și în multe cazuri singurele organizații românești prezente peste tot unde se găsesc români. Biserica Ortodoxă Română este prezentă astăzi în afara granițelor cu o organizare foarte complexă, având mitropolii, episcopii și o rețea de multe sute de parohii în Europa și în întreaga lume.
Aș vrea să profit de această ocazie pentru a sublinia buna cooperare pe care noi, Secretariatul de Stat pentru Culte o avem cu Patriarhia Română, precum și cu Episcopia Ortodoxă a Spaniei și Portugaliei pentru sprijinirea construirii acestei frumoase Catedrale.
Trebuie să amintesc aici faptul că Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a așezat construirea Catedralei din Madrid în prima linie a proiectelor prioritare ale Bisericii Ortodoxe, promovând acest proiect ca pe o nevoie urgentă a românilor din afara granițelor.
Tocmai această fericită întâlnire între prioritățile Secretariatului de Stat pentru Culte și cele ale Bisericii Ortodoxe Române au făcut posibilă sprijinirea proiectului Catedralei pe parcursul întregii perioade, colaborare care sper că va permite, cât de curând, finalizarea proiectului.
Am convingerea că acest tip de parteneriat între stat și Biserică este cu atât mai benefic cu cât capacitatea Bisericii de a fi direct prezentă în toate comunitățile de peste hotare o depășește, trebuie să o recunoaștem, pe cea a statului. În schimb, statul poate și are datoria de a sprijini Bisericile pentru ca acestea să își poată asuma și împlini responsabilitatea de centre cultural-spirituale în jurul cărora se agregă comunitățile.
Fiecare biserică ridicată pentru românii din afara granițelor este un simbol al legăturii lor cu patria și totodată cu țara în care trăiesc. Exprimă dorința românilor și a Bisericii lor de a-și păstra identitatea, de a-și trăi credința, de a vorbi și de a auzi vorbindu-se limba română, de a-i sluji lui Dumnezeu și semenilor în graiul primit de la părinții și bunicii lor.
Mă bucur foarte mult că sunt prezenți aici și distinși reprezentanți ai autorităților spaniole, deoarece construirea unei noi biserici, și cu atât mai mult a unei catedrale este un semn al angajamentului românilor de a lucra nu doar pentru binele lor și al familiilor lor, ci și pentru binele comun al societății în care trăiesc astăzi.
Dacă îmi îngăduiți o metaforă, aș zice că orice biserică construită pentru românii din afara granițelor este ca o rădăcină a identității noastre românești răsădită în țara de adopție, rădăcină care, odată „prinsă”, va înflori și aduce roade, spre bucuria tuturor. Cu atât mai mult putem afirma acest lucru despre construirea catedralei „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” din Madrid.
O comunitate atât de mare, de aproape un milion de români, cum este cea din Spania, are nevoie de un centru cultural-spiritual românesc puternic, de un simbol puternic, care să îi unească în jurul său pe toți românii de aici. Sper sincer că această frumoasă Catedrală va deveni un astfel de simbol.
De aceea, aș dori încă o dată să vă felicit, Preasfințite Părinte Timotei, precum și pe preoții și credincioșii Episcopiei Spaniei și Portugaliei și pe toți cei care au făcut posibilă înălțarea acestei frumoase catedrale pentru inițiativă, pentru perseverență, pentru inspirația de a ridica aici un lăcaș de cult autentic românesc, a cărui arhitectură îmbină eleganța sobră a vechii Catedrale a Bucureștilor cu liniile zvelte ale bisericii mănăstirii Curtea de Argeș, repere de prim rang ale culturii și spiritualității românești ortodoxe.
Vă doresc să izbutiți să duceți cât mai curând la bun sfârșit construcția catedralei, și sperăm să vă putem fi în continuare alături în finalizarea acestui proiect atât de necesar pentru românii de aici.
Este, cred, o mare șansă să putem avea un astfel de reper românesc în inima Regatului Spaniei, în Madrid, un oraș cu o extraordinară istorie, cultură și spiritualitate.
Am totodată convingerea că această Catedrală românească se va adăuga patrimoniului și vieții cultural-spirituale atât de bogate ale Madridului, ca un simbol al prezenței românilor pe aceste meleaguri și totodată al participării lor depline la dezvoltarea societății spaniole și a proiectului comun european.

[cristiboss56]

Românii din orașul german Heidelberg vor participa, începând cu data de 10 decembrie 2017, la slujbele religioase ce vor fi oficiate în biserica Sfântul Iosif (Josephskirche). Noua locație beneficiază de încălzire și parcare gratuită, anunță Parohia Ortodoxă Sfânta Treime pe pagina de Facebook.
Până în acest moment, slujbele creștin-ortodoxe au fost săvârșite la Biserica din Wieblingen și la Sfânta Anna din centrul vechi.
Heidelberg, al cincilea oraș ca mărime din landul Baden-Württemberg, are o populație de 150 mii locuitori. Localitatea găzduiește una din cele mai vechi și mai renumite universități din Europa: Universitatea din Heidelberg, Ruperto Carola. De asemenea, localitatea este renumită și pentru orașul vechi, cu clădiri din secolele XIV-XVIII.

[cristiboss56]

Înaltpreasfințitul Părinte Iosif, Mitropolitul Europei Occidentale și Meridionale s-a aflat sâmbătă în comunitatea românească din Reading, Marea Britanie. Părintele Mitropolit a ridicat Filia Sfântul Stelian Paflagonul din Reading la rangul de parohie.
Până la acest moment, comunitatea ortodoxă din Reading era afiliată Parohiei Sfântul Ioan Casian din Oxford.
În cadrul ceremonialului liturgic, IPS Iosif l-a hirotesit pe Pr. Ioan Mandu, parohul din Reading, în duhovnic.
Evenimentul a avut loc în contextul serbării ocrotitorului spiritual al comunității, Sfântul Cuvios Stelian Paflagonul.
Sfântul Stelian s-a născut în veacul al șaselea în Adrianopole, în provincia Paflagonia, în Turcia de astăzi, într-o familie foarte bogată.
La o vârstă fragedă, Stelian s-a alăturat eremiţilor din pustie, cu gândul de a-și curăți sufletul printr-o perioadă de meditație și rugăciune precum și prin viețuirea alături de oameni care, precum el însuși, doreau a-și dărui viața Domnului Iisus Hristos.