Caracter duplicitar sau "criza de identitate"???

[fallen]

Eu nu cred xa am fost concepută în post judecând după data nașterii și nu am avut probleme grave de sănătate sși pana la un punct parea ca mam descurcat bine și cu educația în școală. Dacă am suferit unele lipsuri e dim cauza ca așa a fost situația familiara a fost karma alor mei. Însă la un moment dat tot am căzut în patimi și păcate care nu au avut nici o legătură cu ale părinților au fost ale mele personale.
Copilul meu însă e conceput în post ( și in afara căsătorie) și probabil vom avea de tras cu el din cauza ăsta ( fie pe partea de sanatate fie de caracter ) și probabil.va suferi și el.pana va fi capabil sa facă proprile alegeri care sal salveze sau sal piardă fără sal mai putem noi ajuta sau influenta .
Nu pot sami dau seama dacă .fost un copil bun sau rău eu am.tendința sa zic ca am fost bun în comparație cu alții însă îmi amintesc ca totuși ai mei mă mai criticau câteodată și nu erau intru totul mulțumiți. Așa nici propriul copil nus în măsura sal judec dacă e bun sau rau din ce se vede dinafară pare destul de rău dar și pare ca chiar și copiii răI au în suflet o doza de iubire și bunătate acum.nustiu în ce măsură îi putem influenta și cât sI ce învață dela noi...dela mine nu are ce învață pt ca eu nici acum nu știu ce e bine și ce e rău deși la un moment credeam ca știu așa ca cred xa o sa mă abțin sa îi dau învățătură în privinta lucrurilor de care nu sunt nici eu sigur

[Bucuriepedrum]

Nu-ţi mai face atâtea probleme, încearcă să-l creşti cât poţi tu de bine şi să te rogi des lui Dumnezeu pentru ocrotirea lui.

Nici eu nu-mi pun păcatele pe seama părinţilor, ferească Dumnezeu! Tot asta subliniez, că Hristos nu e tartor, nu taie şi spânzură după limitările noastre. Că dă har acolo unde omul se străduie, da, e adevărat. Dar pe mine nu m-a pedepsit niciodată. Toată viaţa am fost sănătoasă (fizic, sufleteşte e discutabil şi, mă rog, nu mereu sub incidenţa echilibrului), am avut cu ce mă îmbrăca, am avut ce mânca, am putut merge la şcoală şi studia. Nu mi-a lipsit niciodată familia, nici şansele, nici condiţiile de a fi fericită. Eu sunt efectiv o răsfăţată a vieţii, am primit cu carul.

Pentru Iorest: Când spuneam că n-am luat-o pe cărări aiurea mă refeream la preconcepţia că un copil conceput în cvasi-păcat musai va fi înclinat să cadă (de parcă n-am fi toţi...) şi ar ajunge mai curând într-o zonă păcătoasă decât un altul, care încă din stadiul de embrion a fost curat (aici râd scriind). Repet, Dumnezeu e mult mai mare decât vă închipuiţi. Dacă mă iau după logica voastră, orice nebotezat sau necredincios ar trebui să fie promis dezastrului, inclusiv pământesc. Or, ce să vezi? Mulţi trăiesc bine merci, ba chiar fericiţi - atât cât poate fi de fericit un om fără Dumnezeu.

[Iorest]

...........................