Tarile comuniste au cresteri economice intre 20-5%, China 75 de ani, RU 70 ani,RO 45

[Florinvs]

Planificarea era foarte rigidă: directorii de unități economice nu aveau permisiunea să se abată de la plan, fiindu-le alocate anumite fonduri, materiale și forță de muncă. Ca rezultat, nu putea fi îmbunătățită productivitatea prin concedierea forței de muncă suplimentare, iar, pe de altă parte, în unitățile în care se ducea lipsă de mână de lucru nu puteau fi angajați muncitori în plus.

La nivel de întreprindere, nu exista nici un interes pentru aplicarea tehnologiilor care ar fi adus economii de bani, energie sau materii prime. Planificatorii mai degrabă ofereau prețuri scăzute consumatorilor (prețuri susținute prin subvenții), decât să încurajeze producătorii să producă la prețuri mai mici. Altfel spus, inovația tehnologică nu reușea de cele mai multe ori să facă procesele industriale mai profitabile pentru cei interesați.

În timpurile lui Hrușciov și Brejnev s-au făcut mari concesiuni consumatorilor: salariile muncitorilor erau relativ ridicate, în vreme ce prețurile erau menținute la niveluri scăzute în mod artificial prin mijloace administrative. Mai mult chiar, rata de creștere a veniturilor era mai ridicată decât cea a creșterii prețurilor și aceasta în ciuda productivității scăzute. Din această cauză, la un moment dat au apărut crize în aprovizionarea cu diferite bunuri de primă necesitate sau de folosință îndelungată.

Cursa inarmărilor era un alt element care destabiliza economia sovietică. Cu un venit național de maximum 70% din cel al Statelor Unite ale Americii, sovieticii cheltuiau cel puțin tot atât de mult ca americanii, forțând țara să folosească o cotă mult mai mare din resursele societății pentru susținerea sectorului militar.

După ce atmosfera politică a devenit tot mai relaxată după destalinizare, în rândurile funcționarilor din vârful ierarhiei partidului comunist a apărut o mișcare de reformă care a supraviețuit debarcării din 1964 a inițiatorului ei, Hrușciov.

Reformele anului 1965 orientate către piață, bazate pe ideile economistului sovietic Evsei Liberman, sprijinite de primul-ministru Alexei Kosîghin, au fost o încercare de restructurare a sistemului economic și de rezolvare a problemelor care apăreau tot mai des la nivel de intreprindere. Reformele lui Kosîghin făceau ca intreprinderile să aibă un control sporit asupra propriei producții și o anumită flexibilitate în ceea ce privește nivelul salariilor. Aceste reforme ar fi trebuit să asigure obținerea de profit la nivelul fiecărei întreprinderi, căreia i se permitea să rețină o cotă parte a banilor obținuți pentru a fi folosiți conform interesului propriu.

Până la sfârșitul celui de-al șaptelea deceniu al secolului trecut, Uniunea Sovietică avea încă rate de creștere mai mari decât ale țărilor occidentale. Unii specialiști ruși și sovietici au afirmat că reformele lui Kosîghin din 1965 – nu ale lui Gorbaciov douăzeci de ani mai târziu – au fost ultima șansă de salvare a conducerii birocratice sovietice, a sistemului economic de comandă și de protejare a populației de greutățile economice care au apărut înainte de venirea la putere a lui Gorbaciov.

Totuși, stilul noii conduceri punea anumite probleme pentru politicile de reformă. Conducerea colectivă căuta să reconcilieze numeroase interese a prea multe sectoare diferite ale statului, partidului și birocrației economice. În acest fel, ministerele planificatoare și armata – cele mai sensibile sectoare ale reformelor lui Kosîghin – au fost capabile să obstrucționeze în mod considerabil eforturile pentru reforme.

Temându-se de îndepărtatrea de politica de planificare detaliată centralizată de sus în jos, ministerele planificatoare – al căror număr creștea rapid – au reacționat pentru a-și apăra propria putere. Ministerele controlau aprovizionarea și răsplăteau creșterile performanței, aceasta fiind un element formidabil de puternic în controlarea societății sovietice. Pentru a-și menține controlul asupra industriei, planificatorii au început să conceapă instrucțiuni tot mai detaliate, care au întârziat reformele, împiedicând libertatea de acțiune a intreprinderilor.

Kosîghin, în acest timp, era lipsit de puterea și de sprijinul necesar luptei cu birocrația ministerială. De vreme ce aceste reforme erau menite să crească productivitatea prin debarasarea de forța de muncă suplimentară, sprijinul în rândurile muncitorimii a lipsit aproape cu desăvârșire. Nici chiar conducerile intreprinderilor, care ar fi trebuit să se folosească cel mai mult de aceste reforme, nu au acordat întreg sprijinul lor schimbărilor, temându-se de orice schimbare a unui sistem greoi, dar verificat.

În cele din urmă, în 1968, a apărut evenimentul Primăverii de la Praga, când perioada de liberalizare politică din Cehoslovacia a luat sfârșit pe 20 august prin intervenția a 200.000 de militari și 5.000 de tancuri ai Pactului de la Varșovia, conform a ceea ce avea să se numească Doctrina Brejnev.

Până la începutul deceniului al optulea, puterea partidului de influențare a birocrației economice și a armatei a scăzut în mod considerabil. Momentul favorabil pentru reforme a fost pierdut, Uniunea Sovietică intrând în perioada cunoscută ca stagnarea brejnevistă, orice reformă fiind amânată până la venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov.

Pe 25 decembrie 1979 Uniunea Sovietică invada Afganistanul. URSS a fost implicată într-un război care a costa viețile a aproximativ 15.000 de soldați sovietici și distrus numeroase vehicule blindate, avioane și alte materiale militare. Uniunea Sovietică avea să se retragă de-abia în 1989 din Afganistan.

În 1980, mișcarea reformistă Solidaritatea din Polonia a fost inăbușită de conducătorul guvernului comunist, Wojciech Jaruzelski, prin proclamarea legii marțiale. Comuniștii polonezi s-au temut că, în cazul continuării protestelor Solidarității, sovieticii ar fi putut declana o intervenție similară cu cea din 1968 din Cehoslovacia. Solidaritatea a supraviețuit însă anilor în care legea marțială a fost in vigoare, subminând în continuare influența sovietică asupra Poloniei.

Falsificarea sistematică a statisticilor nu face decât să ascundă costul din ce în ce mai ridicat al menținerii la nivel, iar sărbătorirea fastuoasă a celor 70 de ani ai lui Leonid Brejnev în 1976 nu-l împiedică pe ministrul agriculturii, Mihail Gorbaciov, să semnaleze într-un raport că grădinile individuale ale kolhoznicilor, care constituiau 4% din suprafața agricolă utilă, produceau atunci 47% din producția agricolă sovietică, ceea ce înseamnă că Uniunea producea doar 8% din potențialul său agricol. În consecință, în acei ani URSS era nevoită să importe grâu.

[Florinvs]

-Sub conducerea lui Iuri Andropov (1982-1984)

La două zile de la moartea lui Brejnev a fost anunțată alegerea lui Iuri Andropov în funcția de Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Odată ajuns la putere, Andropov a trecut rapid la promovarea în funcții de conducere a propriilor aliați. În iunie 1983, el și-a asumat postul de Președinte al Prezidumului Sovietului Suprem, devenind astfel șeful statului. Lui Brejnev i-au fost necesari 13 ani pentru a accede la acest post. În perioada scurtă în care a fost la conducerea URSS-ului, Andropov a schimbat peste jumate dintre miniștrii sovietici și dintre primii secretari republicani ai partidului și mai mult de o treime dintre șefii de departamente ai aparatului conducător al Comitetului Central. El a schimbat pe liderii în vârstă cu unii mai tineri și mai dinamici. Capacitatea lui Andropov de a reforma aparatul conducător al partidului și al economiei a fost grav afectată de sănătatea precară a liderului sovietic, ca și de influența rivalului său, Constantin Ustinovici Cernenko, șeful de cadre al Comitetului Central.

Politica internă a lui Andropov a urmărit restaurarea ordinei și disciplinei în societatea sovietică. El a evitat reformele politice și economice radicale, promovând în schimb o politică a onestității crescute în politică și experimente economice timide, similare cu cele asociate reformelor lui Kosîghin. În tandem cu aceste experimente economice, Andropov a lansat o campanie anticorupție care a atins vârfurile guvernului și partidului. Andropov a încercat de asemenea să întărească disciplina muncii.

În domeniul afacerilor externe, Andropov a continuat lini politică brejnevistă. Relațiile americano-sovietice s-au deteriorat rapid în martie 1983, când președintele Ronald Reagan a numit Uniunea Sovietică "Imperiu al răului". Sovieticii au reacționat imediat criticând anticomunismul "belicos, lunatic" al lui Regan.

Sănătatea lui Andropov s-a deteriorat rapid, el decedând în februarie 1984, după ce nu mai fusese văzut în public mai multe luni. Cea mai importantă moștenire care a lăsat-o a fost descoperirea și promovarea lui Mihail Gorbaciov. Începând din 1978, Gorbaciov a avansat în doi ani până la statutul de membru plin al Biroului Politic. Responsabilitățile sale în domeniul cadrelor de partid i-au permis să distribuie favoruri și să-și creeze legături care s-au dovedit utile atunci când s-a pus problema alegerii Secretarului General. În occident exista convingrea că Andropov îl pregătea pe Gorbaciov să preia funcția supremă în stat. Totuși, deși Gorbaciov a ocupat funcția de adjunct al Secretarului General de-a lungul întregii perioade de boală a lui Andropov, funcția supremă în stat a fost ocupată de altcineva în 1984.


-Sub conducerea lui Constantin Cernenko(1984-1985)

La 72 de ani, atunci când, după lungi discuții, i-a succedat lui Andropov, Constantin Cernenco era deja un om bolnav și incapabil să joace un rol hotărâtor în luarea de decizii. Totuși, perioada scurtă cât a fost la putere a adus câteva schimbări politice importante. Schimbările de personal și investigațiile legate de corupție au încetat. Cernenko a fost apărărtorul unor investiții crescute în domeniile industriei bunurilor de larg consum, serviciilor și agriculturii. În această perioadă, represiunea KGB a disidenților sovietici a crescut.

Deși Cernenko a cerut reluarea politicii de destindere, s-au făcut prea puține progrese pentru apropierea pozițiilor divergente ale principalilor actori de pe scena politică mondială. Uniunea Sovietică a boicotat Olimpiada de vară din 1984 din Los Angeles, ca răspuns la boicotul american din 1980 a Olimpiadei de vară de la Moscova. În vara anului 1984, Uniunea Sovietică a împiedicat o vizită în Germania de Vest a liderului est-german Erich Honecker. Luptele din Afganistan s-au intensificat, dar, târziu în toamna anului 1984, între SUA și URSS a intervenit un acord pentru reluarea discuțiilor pentru controlul armelor la începutul lui 1985.

Starea proastă a sănătății lui Cernenko au pus acut problema succesiunii în fruntea statului sovietic. Cernenko i-a asigurat lui Gorbaciov o poziție înaltă în partid care i-a permis acestuia din urmă să aibă o mare influență în Politburo. Gorbaciov a fost suficient de priceput pentru a câștiga sprijinul influentului ministru al afacerilor externe Andrei Gromîko în lupta pentru succesiune. Când Cernenko a murit în martie 1985, Gorbaciov era cel mai bine poziționat candidat în cursa pentru șefia Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.

[Florinvs]

Asadar, in momentul preluarii puterii de catre Mihail Gorbaciov, societatea si economia sovietica pierdusera deja "cursa" cu occidental, stagnarea afecta grav societatea si economia sovietica, care deja in 1985 mai functionau doar in virtutea inertiei.

Gravele nemultumiri si problem sociale , economice dar si de ordin national-etnic (politica de deznationalizare si rusificare fortata a popoarelor ne-ruse din URSS), faceau ca URSS sa semene cu o oala sub presiunea, la care era sufficient sa ridici capacul, ca sa dea in foc!

Si- fara sa vrea- exact asta a facut Gorbaciov cand a venit cu "glasnostul" si "perestroika": a ridicat capacul !

Gorbaciov credea si dorea sincer reformarea si mentinerea URSS, dar, in naivitatea sa, nu si-a dat seama ca societatea si economia sovietica nu mai puteau fi reformate, fiind puternic anchilozate!

[PetruB]

În prealabil postat de Florinvs

Asadar, in momentul preluarii puterii de catre Mihail Gorbaciov, societatea si economia sovietica pierdusera deja "cursa" cu occidental, stagnarea afecta grav societatea si economia sovietica, care deja in 1985 mai functionau doar in virtutea inertiei.

Gravele nemultumiri si problem sociale , economice dar si de ordin national-etnic (politica de deznationalizare si rusificare fortata a popoarelor ne-ruse din URSS), faceau ca URSS sa semene cu o oala sub presiunea, la care era sufficient sa ridici capacul, ca sa dea in foc!

Si- fara sa vrea- exact asta a facut Gorbaciov cand a venit cu "glasnostul" si "perestroika": a ridicat capacul !

Gorbaciov credea si dorea sincer reformarea si mentinerea URSS, dar, in naivitatea sa, nu si-a dat seama ca societatea si economia sovietica nu mai puteau fi reformate, fiind puternic anchilozate!

Nu au pierdut comunistii concursul cu vestul. Hai sa nu mintim.

Si noi aveam aceleasi produse ca si in vest, numai cu catva ani in urma. masina de spalat si TV si frigiderul au venit mai tarziu.

Comunismul in Russia a cazut odata cu moartea ultimului Comducator al Comitetului Sovietic Central care a mai trait ca copil perioada de sclavie dinainte de Comunism.

Acesti batrini au tinut cu dintii la "Egalitate" intre oameni. Pentru ca au trait "Inegalitatea"

Gorbaciov si Comunistii noi s-au nascut in "Egalitate" si nu stiau ce aduce deschiderea Cutiei Pandorii numita "Inegalitate intre oameni". Acum stim cu totii.

[Bucuriepedrum]

Mai există oameni care cred că socialismul a reprezentat egalitate între oameni? Întreb serios, ca să-mi dau seama cât e de groasă.

[Ali Baba]

În prealabil postat de Bucuriepedrum

Mai există oameni care cred că socialismul a reprezentat egalitate între oameni? Întreb serios, ca să-mi dau seama cât e de groasă.

dupa cum vezi mai sus, exista si nici nu-si dau seama ca "inegalitatea" de astazi este o consecinta a celei de atunci. securistul si politrucul de atunci aveau magazine speciale, hoteluri speciale, tratament diferit oriunde, astazi ei detin totul. bine, mai erau si alte categorii favorizate, dar cu un pic de masura ii putem integra si pe aceia foarte bine in tagma securisto-politrucilor parveniti dupa 89

comparatia capitalism (real, nu ceea ce este inca la noi) vs comunism este o tampenie lugubra.

[Bucuriepedrum]

În prealabil postat de Ali Baba

dupa cum vezi mai sus, exista si nici nu-si dau seama ca "inegalitatea" de astazi este o consecinta a celei de atunci. securistul si politrucul de atunci aveau magazine speciale, hoteluri speciale, tratament diferit oriunde, astazi ei detin totul. bine, mai erau si alte categorii favorizate, dar cu un pic de masura ii putem integra si pe aceia foarte bine in tagma securisto-politrucilor parveniti dupa 89

comparatia capitalism (real, nu ceea ce este inca la noi) vs comunism este o tampenie lugubra.

Subscriu. Totuşi, nu mă pot stăpâni să nu mă înfior. Eu m-am născut după revoluţie, la şase ani după (ca să fiu precisă), şi cu toate astea conştientizez inegalităţile la care faceţi referire. Cum pot cei de mai sus, care precis au peste anii mei - iar unii poate chiar şi-au trăit adolescenţa/tinereţea în comunism - să nu realizeze asta?

[PetruB]

În prealabil postat de Ali Baba

dupa cum vezi mai sus, exista si nici nu-si dau seama ca "inegalitatea" de astazi este o consecinta a celei de atunci. securistul si politrucul de atunci aveau magazine speciale, hoteluri speciale, tratament diferit oriunde, astazi ei detin totul. bine, mai erau si alte categorii favorizate, dar cu un pic de masura ii putem integra si pe aceia foarte bine in tagma securisto-politrucilor parveniti dupa 89

comparatia capitalism (real, nu ceea ce este inca la noi) vs comunism este o tampenie lugubra.

Si cum iti inchipui ca este Capitalismul in alte tari?

In Germania crezi ca Muncitorul castiga de se rupe? Munceste de se rupe. Daca are noroc sa fie angajat si pe post bun isi permite o casa si o masina. Atat.

Au dus-o bine cand noi eram comunisti. Simplu: la Bogati le era frica sa nu se rascoale. De acea l-au dat drepturi si nas.

Acum nu mai avem Comunism, in Europa. Deci strang cureaua zi de zi. Daca fac o strada noua in fata casei tale o platesti dupa dechiderea la sosea. Unii au primit si 190.000 de E.

Bogatii sunt intre ei si saracii intre ei. Stau tinerii unde pot si in conditii grele, pentru ca chiriile sunt mari, viata este scumpa.

Singurul motiv real pentru care cred ca esti fan de Capital este ca chiar crezi ca te poti imbogati. Si atunci tu traiesti pe aceasta lume ca in Rai...si cand mori ajungi pentru mii de ani acolo unde ajung bogatii.

[Florinvs]

În prealabil postat de Ali Baba

dupa cum vezi mai sus, exista si nici nu-si dau seama ca "inegalitatea" de astazi este o consecinta a celei de atunci. securistul si politrucul de atunci aveau magazine speciale, hoteluri speciale, tratament diferit oriunde, astazi ei detin totul. bine, mai erau si alte categorii favorizate, dar cu un pic de masura ii putem integra si pe aceia foarte bine in tagma securisto-politrucilor parveniti dupa 89

comparatia capitalism (real, nu ceea ce este inca la noi) vs comunism este o tampenie lugubra.

De anumite avantaje (magazine ale gospodariei de partid, baze turistice, etc) se bucurau o parte din activistii de partid, nu ofiterii si subofiterii de securitate de dupa 1964!

Au existat doua perioada istorice in evolutia securitatii in Romania dupa 1964, complet diferite intre ele:

-A fost securitatea anilor 50, cand Romania se afla practice pana in 1958 sub ocupatie sovietica, si securitatea din aceea perioada era total aservita intereselor sovietice, si aceea securitatea se face vinovata de crimele anilor 50, de uciderea, torturarea, etc a foarte multor oameni nevinovati, etc.
Multe cadre de securitate din anii 50 erau fie consilieri sovietici, fie de etnie maghiara sau evreiasca.


-Si a fost securitatea romana de dupa anii 1960- 1964, care a fost o institutie nationala romaneasca, care a servit statul si poporul roman, pe linia muncii informative.

Schimbarile fata de perioada anterioara au fost evidente in structura si modalitatile de lucru a securitatii dupa 1960- 1964:

-Au fost eliminati din conducerea DSS-ului toti consilierii sovietici

-Modul de recrutare a cadrelor s-a schimbat semnificativ, fiind preferate personae tinere, cu studii superioare, specialisti in diferite ramuri economice

-Obiectivele DSS-ului s-au schimbat semnificativ, accentul fiind pus pe: combaterea actiunilor dsmanoasa indreptate impotriva Romaniei din partea URSS si Ungariei in special, protejarea secretelor economice romanesti, obtinerea din strainatate de date utile Romaniei, combaterea iredentismului maghiar, combaterea spionajului sovietic, masuri de prevenire antiteroriste, etc.

-In general dupa 1964 daca iti vedeai de service si de familie nu aveai treaba cu baietii de la securitate! La un meci de fotbal, in restaurant, etc, se spuneau glume despre regimul politic, ori nimeni nu a patit nimic din cauza asta.

-In anii 70 la TVR se difuzau celebrele scheciuri cu Toma Caragiu si Amza Pellea- Nea Marin, unde se critica voalat regimul politic (Toma Caragiu- Mefisto, Ca asa-i in tenis, etc) sau Amza Pellea ("Bine ca picasi tu de la Bailesti, ca daca era sa-i astept pe astia de la IAL ramaneam aici in casa zidit de viu").

-In anii 80 si cadrele de securitate si militie se confruntau cu greutati in aprovizionarea cu produse alimentare! Pe atunci tata era seful grupului depozite Husi a cooperatiei de consum (UJCC Vaslui), si inclus baieti de la securitatea si militia din HUsi veneau la el si il rugau- "Nea Valerica, nu ne poti ajuta cu o sticla de ulei, cu un frigider, cu un kil de zahar, etc ?"

-Tot respectul si toata admiratia pentru oameni care au servit cu devotament statul si poporul roman inainte de 1989, indifferent de regimul politic de atunci, cadre de militie sau securitate de dupa 1964: generalul Iulian Vlad , Mihai Caraman (spionul roman care a aflat inclusive secretele NATO), Generalul Jean Moldoveanul (seful IGM-ului, profesionalismul sau fiind recunoscut inclusiv la nivelul Interpol), Dumitru Ceacanica (probabil cel mai renumit criminalist roman), Gheorghe Ardeleanu (comandantul trupelor USLA), etc.