Vorbele care ucid!

[Iorest]

În prealabil postat de Yasmina

Eu nu-i inteleg de fel pe acestia care se plang de self esteem raportat la activitatea pe conturile de socializare. Mai precis care este resortul prin care iti submineaza personalitatea si linistea interioara?Trebuie intradevar sa fi gelos ,rautacios si ofticos din fire ca sa te indispui ca un alt coleg sau"prieten" tocmai a avut un succes.

Nu e nimic de înțeles, când e să se instaleze anxietatea sau depresia nu întreabă pe nimeni și multe tulburări nu au nicio logică.

La urma urmei,tot trebuie sa iesi din casa si sa accepti realitatea ca nu provii dintr-o familie cu bani,de succes si ca trebuie sa infrunti viata cu orice pret posibil.

Când ieși din casă n-ai cum să vezi tot parcursul de viață al diferiților oameni care au o stare de spirit mai bună, din contră mai observi și gafele sau stupizeniile care ridică voalul de pe ei ori în lumea virtuală rareori există hibe la cei versați în a-și șlefui fără cusur profilul și imaginea de sine ce se vrea a fi transmisă.

Și chiar și pe stradă frustrează într-o măsură cocalarii și neatenții care de exemplu produc pericol în trafic conducând mașini scumpe sau care nu sunt atenți la drum din cauza preocupării cu gadgeturi scumpe.
E clar că vreo 90% din cei cu mașini scumpe de exemplu nu le merită, ori pentru că nu le-au produs ei, ori pentru că sunt făcute din escrocherii, evaziune sau dintr-o formă prostituție pe interes.

Până la urmă frustrarea poate veni și dintr-un simțământ al dreptății și al echitabilității în viață vizavi de valoarea muncii individuale a fiecăruia, condițiile de muncă și calitățile intelectuale.
Într-o echitate perfectă nu ar fi normal ca un manelist sau un rapper din Statele Unite care propagă patimile grosolane în milioane de oameni și are un IQ de maxim 100, să câștige mai mult decât un profesor universitar doar pentru că bufonul e urmat de miriade de idioți sugestionabili la publicitate.
.

Eu gasesc chiar un efect constructiv ,in faptul ca oamenii isi dezvaluie momente si activitati din vietile lor care pot fi interpretate drept interesante de urmat sau inspirationale.

Asta e și problema că efectul constructiv ar putea să fie invers, adică dacă nu ai anumite activități considerate inspiraționale în timpul tău istoric, dacă nu ai un anumit statut, dacă nu citești literatură tip Tolkinen, nu frecventezi cafenele culturale scumpe, nu vizualizezi anumite seriale, nu ai copii, familie, casă, excursii dese, mâncat la restaurant zilnic, ceasuri, telefoane, ochelari de soare, ținute și gadgeturi de o anumită cotă, saună, fitness, ștranduri exclusiviste să fi considerat un om care trăiește într-o formă de „mizerie existențială” raportat la posibilitățile vremii pe care alții le au și le exploatează în timpul biologic al vieții lor.

Pe lângă asta multitudinea de informații dă impresia că activitățile se petrec zilnic, pe când poate ele sunt dispersate în timp, dar mediul facebook le comprimă de parcă alții ar avea agenda zilnică atât de încărcată.

Acela care are probleme de adaptare si acceptare a unor oameni de succes ,acela denota niste trasaturi de boala sufleteasca ,care vor duce ulterior la chestii mai grave.
Faptul ca nu poti sa accepti existenta ta mult mai banala decat a altuia ,sa zicem a unui rock star -spune multe despre echilibrul tau interior;spune multe depre ego-ul tau necopt si multe altele.
Ca sa nu mai spunem,ca noi ca si crestini trebuie sa ne cunoastem lungul nasului si sa ne ocupam de chestii mult mai profunde.

Care este diferenta intre viata reala la un colegiu national ,sa zicem,unde invata in pondere mai multi adolescenti cu familii de succes si ceilalti care nimeresc acolo ,din intamplare si care provin din familii marginale?

Un copil din familii marginale nu nimerește la întâmplare la un colegiu de prestigiu unde e competiție, din contră adesea ajunge acolo pe foarte multă muncă și în competiție directă cu alții pentru care părinții trag sfori și influențe să fie acolo și-și permit să le dea și meditații.
Până și Andrei Pleșu spunea că el a învățat în liceu pentru că era un copil de la țară și a vrut să demonstreze.

El poate va fi printre primii, dar statutul social îl va limita mereu de la un nivel maximal de viață până când va ajunge să se pună pe picioare.

Ca să fim bine înțeleși există oameni care au singurul merit în viață de a nimeri într-o familie bună, fără să exceleze la nimic.
Faptul că unuia i-a dat viața o pleașcă de bunăstare nu e deloc de invidiat, dar până să ajungi la nivelul unui astfel de om dacă el nu se autodistruge prin droguri și cheltuieli iresponsabile va fi foarte greu și mult de tras, ba mai mult în școală oricâte acte de indisciplină și dezinteres pentru învățătură ar avea un astfel de ins, mereu va avea propteaua și va cădea în picioare.
Poate va influența și concurența pe posturi ulterior prin relațiile lui și va ocupa din nou un loc direct față de alții care au învățat, va avea întâietate la căsătorie cu fete de nume bun datorită familiei, etc.

Frustrarea nu e că unul are pe merit și muncă, ci că unul fără merit, fără muncă ocupă un loc nemeritat în disprețul legilor, normelor și al legii competiției doar pentru că are o proptă, sau e într-o anumită familie în care părinții chiar au făcut ceva în viață.

Scuze ,pt comentariul cam off topic, insa eu nu inteleg care este treaba cu atata super-protectie ,sa nu ranim sentimentele unor oameni slabi,bolnaviciosi sufleteste ,care sunt atat de centrati in propria satisfactie incat succesul si evenimentele fericite ale altora ,le fac rau si-i nefericeste.

Egoul se exacerbează la maxim pe facebook, un om care are un nivel mare de trai, ar fi fericit pur și simplu n-ar trebui să-i anunțe pe alții ca un disperat cu fel de fel de poze.

Câte poze pune Țiriac(senior) cu privire la distracțiile lui, cei din tagma lui n-au nevoie să-i înștiințeze pe alții despre statutul exclusivist ei îl trăiesc din plin în liniște, nu epatează.

[Jonnyw2013]

"Politicienii își dau cu părerea. Analiștii și comentatorii, invitați în studiourile televiziunilor, își dau cu părerea despre părerile politicienilor.

Editorialiștii și bloggeri își dau cu părerea pe site-uri și platformele digitale despre părerile politicienilor și părerile analiștilor și comentatorilor văzuți la televizor.
Apoi, postacii de pe site-uri își dau cu părerea despre părerile editorialiștilor și bloggerilor. Unele păreri ale postacilor sunt mai bune decât ale autorilor, altele sunt stupide, dar cea mai palpitantă situație este când se încaieră postacii în păreri.
La rândul său, publicul își dă cu părerea despre părerile celor amintiți până acum. Părerile sunt împărtășite vecinilor și rudelor, dar multe sunt făcute publice și pe Facebook. Care generează, firesc, alte păreri.
Astfel, se mișcă un volum uriaș de păreri în societatea românească, care se propagă cu o eficiență mai mare decât circuitul apei în natură. Poți să reziști o zi, chiar două-trei, fără apă caldă la baie, dar dacă n-ai nicio părere despre o părere auzită sau citită este de-a dreptul regretabil și dubios. Chiar nu ești om dacă n-ai o părere! Ori ești fraier ori ești cyborg. Părerea este un drept fundamental al omului.
Cu cât emiți mai multe păreri, cu atât ești mai respectat, câștigi notorietate și, dacă ești norocos, chiar și bani. Se câștigă bani frumoși din păreri, în România. Păreri inutile pentru cei care așteaptă fapte. Nu contează dacă ești competent (termen pretențios!), dacă „ești pe felie” – cum se spune – dacă ești specialist sau ai habar de ceva.

Oricum, „scara valorilor” s-a frânt demult și a devenit o movilă de surcele. În valorile noastre există o mare bulibășeală. Tocmai de aceea, nu strică niciodată să-ți dai cu părerea, ca să fie acolo, cine știe, poate o descoperă cineva și își dă cu părerea pe seama părerii tale.
Trebuie să profiți de această libertate a datului cu părerea despre orice. În „Epoca de Aur”, nu aveai voie să-ți exprimi decât o singură părere: cea a partidului, formulată de „conducătorul iubit”. Dacă aveai o altă părere (călcai pe bec), atunci erai sancționat atât de tare, încât nu-ți mai ardea niciodată să-ți mai dai cu părerea sau îți dădeai cu părerea în șoaptă, să nu te audă cineva și să-ți toarne părerea la Securitate. Bine că am scăpat de vremurile acelea! – e o părere.
În prezent, este imposibil de calculat ori estimat, în decursul unui an, de exemplu, care este raportul dintre volumul de păreri și lucrurile făcute concret în domeniul despre care s-a dat cu părerea. De pildă, care o fi volumul de păreri emise despre autostrăzi și numărul real de kilometri care s-au construit în România? Care o fi bugetul de păreri despre sistemul medical românesc și numărul de spitale construite ori reabilitate? În aceste cazuri, păreri sunt aceleași.
Ar trebui să se organizeze un Campionat Național al Datului cu Părerea. Tot nu prea avem ceva important de făcut în Anul Centenarului Marii Uniri. Să fie mai multe probe: de viteză, de rezistență, chiar și un maraton al părerilor. Campionatul să fie finanțat de Parlament, de Guvern, de televiziuni, sponsori se găsesc, nu intru în detalii. Ce varietate de păreri va crea o astfel de manifestare!
Apoi, dacă tot suferim de lipsă de idei la nivel național, măcar să înființăm o Bursă a Datului cu Părerea, în care să se tranzacționeze părerile oamenilor politici, comentatorilor și analiștilor la diferite cotații. Oare la ce cotații bursiere ar putea urca părerile lui Dragnea? Sau ale lui Firea, de exemplu? Numai brockerii ar putea să formuleze păreri competente în astfel de investiții.
O instituționalizare a datului cu părerea ar oferi românilor iluzia că timpul trece cu folos, că fiecare individ este important, că a făcut ceva (decât nimic!), că situația este sub control și că, până la urmă, viața în România este un izvor nesecat de păreri. Este doar o părere."

Preluat de pe https://www.forbes.ro/datul-cu-parerea-104548

Da, ne dam cu parerea in orice, ne agitam,ne aparam ideile ,chiar daca adevar mare in ele ,nu e de multe ori . Politica e de baza, aici, tot romanul se stie. Chiar daca ar fi bine macar vreo 6 luni sa tacem, dupa niste alegeri (Vorbesc la modul general), sa ii lasam pe noi alesi sa faca ceva ,ne dam cu parerea jignim suntem filosofi.Despre fotbal, a asta nu il mai pun, se intelege ACOLO TOTI NE STIM.
La tenis ,eh aici e mai profund, ce daca baietii poate nu au luat o racheta in viata lor in mana ,dar daca pot s-o jigneasca un pic pe Simona, sa figureze ei putintel???...e OK! De ce NU! La astia domnule sa le ceara parerea, nu la Darren Cahill,ala e varza ce mai(sic);-))!!!

[Jonnyw2013]

Avand in vedere ca social media este manipulata vadit (a dovedit-o si ultimul scandal Cambridge Analytica)si eventuale studii despre impactul Fb asupra familiilor,tinerilor,oamenilor in general nu sunt facute,sau daca sunt facute nu sunt mediatizate corespunzator ca sa nu strice niste afaceri imbecile.DAtoria noastra ca oameni care am trait si inainte de Fb,trebuie sa aratam tinerilor cum a fost si inainte, si eventuale situatii care nu sunt OK sa le scoatem in fata.
Una din situatiile care m-a impresionat ,dar sunt multe situatii care au acelasi tipar:

Poveste adevărată: "Internetul mi-a distrus relaţia şi viaţa!". Află de ce!

Mă uitam zilele trecute pe nişte poze vechi de familie, împreună cu mama. Şi mi-am dat seama că trăiesc în epoca greşită. Îmi doresc o viaţă stabilă şi împlinită lângă un om care să mă iubească până la moarte, să îmbătrânim împreună şi să ne legănăm nepoţii pe genunchi. În loc de asta trăiesc în epoca vitezei, a Internetului, a informaţiei, a fast food-ului şi a fast-love-ului.
Nu mai suntem altceva decât nişte piese de schimb într-un uriaş mecanism de consum. Ne schimbăm partenerii precum garderoba, iar cine nu se adaptează nu are decât să sufere.

Relaţia mea a început frumos, promiţător, şi nu aveam niciun motiv să mă îndoiesc că ea va dura o veşnicie. Eram împreună de trei ani când mă aşteptam ca relaţia noastră să se oficializeze, nu să se destrame. În loc de asta am asistat neputincioasă la înlocuirea mea pe "peretele" de Facebook al iubitului meu cu o alta, mai tânără, mai interesată de "activităţile" lui online, dar aflată la mii de kilometri distanţă. Aparent imposibil de crezut că aşa ceva îţi poate distruge o căsnicie, nu?

La început am luat această activitate frenetică a lui ca pe ceva de amuzament, ca o noutate, aşa cum a luat-o toată lumea. Amândoi aveam activitate de birou la serviciu, dar pe mine niciodată nu m-a prins această socializare online ca pe el. Citesc ştiri pe Internet, mă informez, am email, nu sunt o înapoiată din punctul ăsta de vedere, dar mai mult decât atât prefer relaţiile umane vii şi neintermediate de un ecran şi o tastatură.

Cu timpul însă, relaţia noastră s-a schimbat de am ajuns să aflu de preocupările lui sau de stările lui, dispoziţiile lui de pe Facebook, în loc să mi le spună prin viu grai, acasă. Chiar şi când venea de la serviciu tot pe computer îşi încheia seara. Nu mai stăteam la masă împreună, nu mi ieşeam aproape deloc împreună, pentru că el era mai pasionat de ce se întâmpla pe acel "perete" virtual decât de viaţa noastră.

Mi-am făcut şi eu un cont acolo ca să văd ce e aşa special. Nu m-a prins "microbul", dar am început să folosesc acea unealtă ca să fiu mai aproape de el. Măcar virtual. Am fost astfel martoră la apropierea lui treptată de o domnişoară care trăieşte în altă ţară, a fost iniţial la studii apoi a rămas acolo, şi cu care ajunsese că împărtăşească în fiecare zi impresii despre lucruri aflate pe Internet, muzică, filme, reportaje orice.

Practic relaţia asta a lui cu ea s-a legat virtual şi a ajuns, în cele din urmă, astă vară, când s-au întâlnit pentru prima dată, să fie o relaţie reală. Să se îndrăgostească şi să renunţe la viaţa noastră. Am fost schimbată cu un nume şi o mică poză. Toate amintirile noastre reale, sentimentele noastre, dragostea, promisiunile, visele, toate s-au diluat în faţa unei realităţi virtuale. Chiar când scriu aceste rânduri îmi dau seama cât de artificial sună. Şi totuşi asta e ceea ce mi s-a întâmplat. Eu, o femeie încă tânără – am 28 de ani – frumoasă, gospodină, iubitoare, am fost schimbată cu o idee, nişte scurte conversaţii virtuale, like-uri, share-uri, impresii pe marginea unor evenimente la care niciunul dintre ei nu fusese, doar le citiseră.

Sunt singură de mai bine de jumătate de an, de când el a preferat să aibă o viaţă pe jumătate online în locul vieţii noastre reale, şi mă tot gândesc la ce mă aşteaptă. Ăsta e viitorul? Asta e viaţa la care trebuie să ne adaptăm? Ăsta e progresul? Avalanşa asta de informaţie şi îmbunătăţirea comunicaţiilor, softul ne dăunează la partea hard a vieţii. Înşelatul şi posibilitatea de a schimba partenerul au devenit atât de facile cum, încât e probabil foarte greu să rezişti tentaţiei. Ce şanse mai sunt să ai acum o relaţie normală umană, să-ţi întemeiezi o familie, să faci planuri de viitor, când totul se poate schimba într-o clipă, cu doar un clik pe Internet?

Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.

http://www.eva.ro/dragoste/relatii/p...col-40133.html

[Jonnyw2013]

Sa fii imbecil si nesimtit, a devenit un mod de viata pe Retelele asa zis sociale, Ultima situatie cand Simona Halep este implicata intr-o situatie in care ea nu are nimic de acolo. Dar rautatea unora doare. Domnule daca lui Serena nu ii merge bine, trebuie sa mai sufere nu stiu cine din lumea asta.????... Si pana la urma ce a zis rau si Tiriac, Serena nu are 36 de ani ? Sau nu are 90 de Kg? Sa il cheme la cantar, sa dovedeasca contrariul ,dar sa nu implice nimeni pe Simona, in tot felul de rahaturi.Unii nu inteleg ca varsta unora a cam crescut ,si e cam vremea retragerii. Ma rog locul 450 nu il mai punem la socoteala.

Ce nu inteleg eu cum in lumea asta bloguri de sport, sau de diverse chestii, vorbesc si nu pun un nume concret undeva la vedere. Deci nu ang@4allsurfaces ce e ala ang,care e numele tau la vedere ca e usor sa jignesti de sub pseudonim. Ang a jignit un om, nu un om fara identitate cunoscuta cum este el.

"Comentariul tau e STUPID!" Darren Cahill se implica in schimbul Serena - Tiriac! Replica acida a antrenoruluiShare on TwitterShare on Google+Comentarii (0)
Simona Halep e implicata fara sa vrea in schimbul de replici dintre Serena Williams si Ion Tiriac.
Cahill, antrenor foarte activ pe Twitter, s-a declarat deranjat de implicarea numelui Simonei Halep in disputa dintre Tiriac si Serena Williams.
"Astept ca Simona sa fie intrebata despre acest subiect si sa nu spuna nimic pentru ca Mercedesul sa nu-i fie luat", a fost mesajul de pe twitter catre Simona Halep.
Cahill a intervenit imediat. "Nu e normal si e total nedrept. Asta nu are nicio legatura cu Simona. Ea are doar respect pentru Serena. Comentariul tau e mai stupid decat al lui (n.r. Tiriac). E chiar mai rau", a fost reactia lui Cahill.
Tot mesajul pe adresa: https://www.sport.ro/tenis/comentari...renorului.html

[Jonnyw2013]

Un fost executiv din cadrul companiei Facebook spune că se simte „extrem de vinovat" din cauza muncii pe care a depus-o pentru „instrumentele care distrug bazele modului în care funcţionează societatea", informează ZF.

Acesta se alătură unui grup din ce în ce mai mare de foşti executivi ai Facebook şi Google care critică modul în care produsele acestor companii „se joacă" cu mintea oamenilor.

Chamath Palihapitiya, care a fost vicepreşedinte al segmentului de „creşterea numărului de utilizatori" în cadrul companiei Facebook, a transmis în 2011, înainte de a pleca din companie că „efectul pe termen scurt, condus de dopamină, împreună cu bula de feedback pe care am creat-o, distrug modul în care funcţionează societatea. Nu există discurs civic, nu există cooperare, ci doar dezinformare şi neadevăr".

Preluat de pe https://www.dcnews.ro/oficial-facebo...ea_572769.html

[Jonnyw2013]

"Un troll, care obișnuia să îl hărțuiască online, l-ar fi ucis pe celebrul blogger japonez Kenichiro Okamoto(cunoscut si sub numele de Hagex).

Poliția japoneză l-a reținut pe un bărbat în vârstă de 42 de ani, identificat sub numele de Hidemitsu Matsumoto.
Bărbatul și-a recunoscut fapta și a mărturisit că îl „ura” pe bloggerul Okamoto, transmite cotidianul The Mainichi.
Potrivit sursei citate, Matsumoto obișnuia să posteze comentarii injurioase și pline de ură pe blogul victimei.

La scurt timp după săvârșirea crimei, făptașul a postat un mesaj online: „Mă voi duce acum la poliție să mă predau și să-mi asum responsabilitatea pentru acțiunile mele”.(Jonnyw2013 a scris:"Cam tarziu nenorocitule!")
Mai târziu, Hidemitsu Matsumoto avea să apară la o secție poliție, zicând: „Sunt răspunzător de o crimă”, precizează The Mainichi.
Polițiștii au spus că resentimentele lui Matsumoto pentru Kenichiro Okamoto au început să se adune după mai multe polemici între cei doi în mediul online pe diverse subiecte.
Potrivit blogului său, Kenichiro Okamoto, în vârstă de 41 de ani, a susţinut duminică o conferinţă la Fukukoa, în sud-vestul ţării, despre „certurile pe Internet” în care a vrut „să-şi împărtăşească experienţa din certuri întâlnite online şi despre modul cum să le răspunzi”.
După eveniment, bloggerul a fost găsit mort în toaletă, prezentând mai multe urme de lovituri cu un cuţit.
Internetul japonez este teatrul a numeroase dispute şi hărţuiri, pornind de la persoane care acţionează adesea mascându-şi identitatea reală."

preluat de pe : https://www.digi24.ro/stiri/externe/...japonez-953845

Internetul a ajutat societatea ca nesimtirea sa devina o "norma sociala" ptr unii. Stirea este veche unii poate ati vazut-o . Desi specialist in securitate online,Hagex se pare ca nu a cunsocut toate detaliile unui conflict online. Cand esti un personaj cunoscut si ti-ai dat detaliile personale, poti deveni o victima. Cand ai un conflict cu o persoana necunoscuta si tu ai dat detalii,necunoscutul are un atuu important asupra ta ,la o toaleta publica el stie cand ai intrat, dar tu nu il stii pe el care poate are un cutit asupra lui, si are o pozitie superioara asupra ta ca te ia pe neasteptate.
Pana unde poate degenera o polemica cu o persoana necunoscuta?...

[Jonnyw2013]

"Agresivitatea e în creștere pe internet și nu e de mirare, spun psihologii. Ce te poate împiedica să fii cât de agresiv simți când te ascunzi în spatele unei false identități? Problema e că, la celălalt capăt, nu suntem cu toții pregătiți să facem față acestei agresivități, căreia îi cad de multe ori victime copiii.
Lector univ. dr. Maria Cernat, specialist în Științele Comunicării: Am pornit de la un ideal că vom avea rețele sociale care ne vor conecta pe toți. Nu am luat un calcul simplu: 4% din societate este formată din persoane antisociale, cu grave probleme psihologice. Poate nu este o idee strălucită să fim prieteni cu toată lumea.

Tehnologia este oglinda societății. Așa explică specialiștii agresiunile din mediul virtual, care sunt tot mai frecvente.

Lector univ. dr. Maria Cernat, specialist în Științele Comunicării: Suntem anonomi, este foarte ușor să ne ascundem după o identitate virtuală anonimia și asta ne dă și mai mult curaj să devenim și mai agresivi.

Maria Cernat predă Științele Comunicării la o universtiate din Capitală. Spune că fost chiar ea victimă a atacurilor online după o postare pe care a făcut-o pe Facebook, în care susținea campania #metoo, în care lua apărarea victimelor hărțuirii sexuale.

Lector univ. dr. Maria Cernat, specialist în Științele Comunicării: Eu am fost etichetată o persoană extrem de radicală, o feministă foarte radicală și atunci, dintr-o dată, a fost o reacție de recul. Au început să-mi scrie foarte mult și în privat și comentarii, au fost 2 zile absolut halucinante în care nu mi-a venit să cred cum a putut să explodeze o chestiune mai degrabă minoră.

Uneori se ajunge la ameninţări sau chiar la fapte mai grave: cum ar fi distribuirea de materiale denigratoare în online. Cei mai expuși sunt tinerii: Un studiu arată că 4 din 5 adolscenți cu vârste sub 18 ani au fost victime pe internet.

Tinerii spun că se simt hărțuiți în mediul onluine din cauza înfățișării sau a felului în care se îmbracă. O bună dintre ei au declarat că se simt atacați chiar și din cauza pasiunilor pe care le au.

De teamă, două treimi dintre cei hărţuiţi nu au povestit nimănui nimic despre incident. Unii minori rămân cu sechele după experienţele negative pe internet, explică psihologii.

Cristian Munteanu, psiholog: Izolarea, am cunoscut chiar la cabinet tineri cu problema aceasta. O altă manifestare ar fi furia să răspundă cu aceeași metodă hărțuitorilor.

Cele mai multe valuri de ură se varsă pe Facebook, Messenger şi Instagram. Fenomenul ar putea fi contracarat, cred specilaiştii.

Marian Hurudcaş, specialist social – media: Un robot sau un algoritm sunt în stare să recunoască cuvinte cheie din comentarii și articole și să le elimine dacă sunt defăimătoare sau fac parte din spectrul discursului instigator la ură.

În prezent, Facebook oferă posibilitatea utilziatorilor să raporteze conţinutul abuziv. Pot fi reclamate pagini, comentarii, postări şi fotografii."

Preluat de pe: https://www.digi24.ro/stiri/sci-tech...tinerii-947110