Avort - dilema

[Demetrius]

În prealabil postat de Urbanophon

O sa incerc sa fiu dezinvolt si sa nu aduc subiectul in discutie. Sper ca timpul sa puna pamant macar pe gandul suicid. Incerc sa o imbarbatez, nu vreau doar sa rezonez cu drama. I-am zis ca nimanui nu ii e dat mai mult decat poate duce. Sa aiba rabdare ca inima lucreaza singura, se regenereaza. Momentan e bine. Dilema mea e daca e justificat avortu in asemenea situatie...daca desigur, e totul asa cum zice ea.

O sa intreb un preot cu prima ocazie. Prima data sa gasesc unul in oras la mine pe placul inimii.

Doamne ajuta!

Avortul nu poate fi justificat in niciun fel pentru ca de la Dumnezeu vine zamislirea. Oare nu stia Dumnezeu de problemele ei? Oare nu de aceea i-a dat Dumnezeu sarcina pentru ca ea o putea duce, din moment ce El nu da mai mult nimanui decat poate duce?

Ar fi bine sa stie ca de cancer nu se poate scapa fara convertire, iar avortul indeparteaza convertirea, asta insemnand agravarea "bolii" care va reveni sub alta forma, daca nu-si schimba "conceptiile" de viata si modul de trai.

Nu de la doctorul care"a rezolvat-o" i se trage gandul de suicid, ci de la neimplinirea gandurilor si asteptarilor sale, cu atat mai mult cu cat, femeie fiind, a ajuns sa inteleaga ca sunt sanse foarte mici ca sa devina sotie si mama ca-n filmele americane.
Si totusi, inca poate deveni mama, iar asta ar demonstra ca si-a schimbat conceptia de viata si ca boala o va ocoli fiindca e implicata in viata copilului dat ei.

Asadar(parerea mea), are nevoie de incurajare multa si de spovada neintarziata, iar tu sa-i demonstrezi cat de bucuros esti daca primesti un e-mail, daca ai terminat o zi de post negru, cum dai firimituri de paine pasarilor, cat de bucuros esti ca nu deschizi televizorul... Asta numai pentru a o determina sa vada minunile din jurul ei, nu de la Hollywood.

Un copil ar rezolva toate problemele ei.