Despre sinodul cretan ,pareri

[suslik]

Cristian, Ratoon are in cea mai mare parte dreptate: Preasfanta Nascatoare este Mama, Nascatoarea de Dumnezeu, proclamata dogmatic la al treilea Sinod Ecumenic de catre Chiril I, sfint si doctor al Bisericii, Papa si Patriarh al Alexandriei, Egiptului si intregii Africi.
Biserica e o organizatie umana, inspirata divin in unele momente (nu uita de sinoade tilharesti si de erezii). Stiu, noi ortodocsii, daca e sa facem o statitica a vorbelor cu temei de credinta folosite, rezulta descurajator ca prea mult vorbim de Biserica sau sfinti, in timp ce de Dumnezeu mult mai putin. Cumva, punem mesagerii cam pe un plan de cinste primejdios de aproape de al Celui Care i-a trimis. Sa nu ma fiu inteles gresit: NU atac cinstirea sfintilor, ci eretica inchinare pietist-idolatra la unii din acestia si chiar la persoane nesanctificate (esti constient de multimea inspaimantatoare de subcatehizati si anticatehizati care habar nu au ca la sfinti NU te inchini, si nici la moaste sau la cruce, nu-i asa?), si NU atac considerarea Bisericii ca si comunitate mistica de credinciosi, fereasca Dumnezeu, cu politica ei de inducere a unei forme de cripto-autoidolatrizare de-a lungul vremii, dupa nefasta iesire din catacombe, ca organziatie infailibila. Hai sa avem logica: nu are cum sa aiba ceva format din creaturi, in speta oameni, infaibilitate. Dumnezeu, Maica Domnului, Sfintii deja plecati si proslaviti acolo Sus, Cei Fara de Trup Necazuti (puterile ceresti ramase cu Domnul, anume doua treimi), toti Acestia NU gresesc si NU pot gresi vreodata. Insa o organziatie care a trecut prin trial-and-error sinodal (stii, sinoadele eretice: la momentul la care aveau loc, toti mirenii ziceau "ce bine a facut Biserica ca am scapat de icoane" (un exemplu, ok? erezia iconoclasta), apoi mirenii din eventual aceleasi familii, sau chiar aceiasi, depinde de virsta si momentul nasterii, ziceau, la momentul victoriei iconodule "ce bine ca Biserica e inteleapta si a reintrodus icoanele") nu are cum sa spuna ca nu poate avea erori, fie si de politica ecleziala. Nu poti zice ca succesiv, noaptea e neagra, si apoi ca eluminoasa, doar fiidca Biserica, la timpi succesivi a spus asa. In istoria ecleziala. ca si in cea mundana, invingatorul scrie istoria. Iar asta trece, in si prin ochi habotnici, drept negresalnicie. Nu inteleg de ce a spune, calm si analitic, bazat pe istorie si fapte, toate aceste lucruri trece pentru unii drept blasfemie.
Asa ca, cu toata rezerva fata de subiectivismul gregar acritic organizational, care sigur ca va avea o reactie pe masura citind postarea asta, fireste ca privesc membralitatea in Biserica ca pe o premiza a mintuirii, desi nu singura, evident.

[suslik]

Biserica a fost intemeiata la Cinzecime, cind apostolii au devenit episcopi, primind multe haruri, de la cel al vorbirii in limbi, la cel al ordinarii. De acolo rezulta "succesiunea apostolica". E ceva de catehism elementar: Biserica, ca si comunitate euharistica, este intemeiata de Hristos pe episcopi si credinciosi. Preotii apar mai tirziu, ca delegati ai episcopilor, iar monahii si ieromonahii mult mai tirziu. Deci taman gruparile care caraie la Radeni ar trebui sa isi tina pliscurile schismatice inchise, caci tocmai categoriile din care fac parte sint disposabile. Adica Biserica a mers si poate merge si fara ele (monahi si ieromonahi, sau mireni turbulenti si pietisti).
Recunosc ca postarea anterioara ma vadeste ca de atitea ori ca fiind un intelectualist si un relativist, dar sint si vreau sa ramin ortodox. Cei ca mine sintem incapatinati in a gindi cu propriul cap, dar in schimb nu contestam autoritatea ierarhilor si nu aducem tulburare sau instigam la schisma fata de Biserica, chiar daca avem o staruire in a privi rece, analitic, intelectualist, relativist si umanist Biserica.
Eu am o vorba, si cred ca e evident intemeiata in istoria ecleziastica: "Ereziile sint nascocite de minti reflexive si cu scopuri inalte, iar schismele provocate de firi isterice si cu ambitii marunt-personale". Cu alte cuvinte, in cazul razvratitilor, e vorba de isteria pietista si paseista a unor calugari nespalati si a unor mireni seditionisti si spalati pe creier de bloguri extremiste, isterie autocatalogata "ravna". Ravna, poate, dar a lor ravna nu e, cel mai probabil, pentru Dumnezeu.

[CristianR]

În prealabil postat de suslik

Cristian, Ratoon are in cea mai mare parte dreptate: Preasfanta Nascatoare este Mama, Nascatoarea de Dumnezeu, proclamata dogmatic la al treilea Sinod Ecumenic de catre Chiril I, sfint si doctor al Bisericii, Papa si Patriarh al Alexandriei, Egiptului si intregii Africi.

În parte sunt de acord cu Ratoon şi în parte cu tine. (Iar în Duhul Sfânt, al Adevărului, am fi cu toţii de acord).

Şi Maica Domnului este numită Mamă, atât a Domnului, Născătoare de Dumnezeu, cât şi a noastră, de când Hristos i-a spus lui Ioan: ''Iată mama ta!'' O cinstim şi i ne rugăm ca unei mame ce ne poartă de grijă şi se roagă pentru noi.

Dar ea nu este una din persoanele Sfintei Treimi, aşa cum este Duhul Sfânt, care, instituind Biserica la Cincizecime (precum spui), adică Împărăţia lui Dumnezeu în lume, ne introduce într-un mediu al harului (asemănat unui pântece matern), în care suntem născuţi, hrăniţi şi crescuţi duhovniceşte întocmai ca de o mamă. De aceea Părinţii numesc şi Biserica ''mamă''.

Şi, cum Biserica este alcătuire divino-umană, Sfânta Tradiţie este tocmai acel tezaur dumnezeiesc păstrat de ea şi lămurit în decursul veacurilor (cum se lămureşte aurul prin topire), îndepărtând zgura erorilor omeneşti.

Duhul Sfânt de care spui că a venit peste apostoli (episcopi) a rămas, nu a venit ca să plece. Şi lucrează în permanenţă în Biserică, într-o dinamică mântuitoare. Fără ca aceasta să însemne, bineînţeles, că încetează să mai ''sufle unde vrea''.