Cuvant pentru suflet !

[cristiboss56]

Mare virtute este rabdarea si nadajduirea in milostivirea dumnezeiasca, pe cand deznadejdea este un pacat greu. Diavolul se straduie din rasputeri sa-l arunce in deznadejde pe pacatos, insa acesta trebuie sa se intareasca prin nadejde. Ai cazut? Ridica-te!

***

Inima spurcata, inima necurata! Acum vad eu limpede ca pe buna dreptate a ingaduit Atotbunul, Dreptul si Preainteleptul Domn sa suferi vreme indelungata. Daca si acum esti totusi vicleana, necurata, puturoasa, ce-ar fi iesit din tine daca nu ai fi suferit pentru viclenia ta, pentru necredinciosia ta fata de Dumnezeu, patimiri cumplite? O! Vad ca trebuie sa fii chinuita ca sa iasa din tine raul de care esti plina cu asupra de masura!

《 va urma 》

[cristiboss56]

Iubite frate! Imi spui ca adeseori ca in pofida stradaniilor tale de a trai cu randuiala si de a nu-L jigni pe Domnul cu pacatele de voie si fara voie, si ca tu, simtind in tine un noian al raului, te deznadajduiesti de mantuirea ta, de miluirea ta la Infricosatoarea Judecata dumnezeiasca. Cred insa ca, daca vrasmasul aduce impotriva mantuirii tale o multime de sminteli, de ispite si de caderi, in schimb Domnul, din partea Sa, ca un Parinte preamilostiv, a Carui bunatate este nesfarsit mai mare decat rautatea diavolului, aduce impotriva bantuielilor diavolesti si a caderilor tale o multime de chezasii – in imprejurarile si in lucrurile vietii tale – ca vei fi miluit la Judecata. N-ai decat sa doresti si sa te stradui cu sinceritate sa nu cazi, iar cand vei cadea, straduieste-te sa te ridici. Cand nu se ridica cel care cade? Daca diavolul se straduieste in fel si chip sa te duca la pierzare, in schimb Tatal Ceresc vrea in fel si chip sa te mantuiasca. Iata ce imi insufla credinta si nadejdea crestina. De ce suspinam pentru pacatele noastre, de ce varsam lacrimi la rugaciune? De ce ne apropiem de Taina Pocaintei si de acest infricosator, insa si dulce, odihnitor si veselitor Potir al vietii? Oare toate acestea sunt lucruri zadarnice? Oare Iubitorul de oameni nu aude cum suspinam inaintea Lui? Oare se poate ascunde de El fie si o picatura de lacrima, fie si cea mai mica particica a picaturii de lacrima? Iar suspinele si lacrimile nu curatesc, oare, pacatele? O! Cu ele ne spala Iubitorul de oameni, si dupa lacrimi ne facem mai albi decat zapada! Pe deasupra, oare a devenit neputincios cuvantul Celui credincios si adevarat? Care cuvant? Oricate veti lega pe pamant vor fi legate si in cer, si oricate veti dezlega pe pamant vor fi dezlegate si in cer (Mt. 18, 18). Nu, ci credincios este Cel ce a fagaduit (Evr. 10, 23), Care va si face, si face intotdeauna, cum a fagaduit. Iar Sangele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, oare nu ne curateste de tot pacatul cum spune ucenicul Lui cel iubit? Ba da, ne curateste. Martore sunt inimile noastre, in care atat de des s-au vazut umbletele Dumnezeului nostru, Care curateste intinaciunile inimii. Ia seama, deci, cate imbolduri ai spre nadejdea de mantuire. Niciodata nu trebuie sa te deznadajduiesti, oricat ar fi de mare pacatul. Mantuitorul a luat asupra Sa toate paca*tele lumii, oricare si oricat de mari ar fi acestea. Mila Lui este nemasurata si adancul iubirii Lui de oameni este necercetat, precum spune Biserica. Fiindca toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu, indreptatindu-se in dar cu harul Lui prin rascumpararea cea in Hristos Iisus (Rom. 3, 23-24). Tu doar sa te stradui sa-L iubesti mai mult pe El si pe fratii tai, si ti se vor ierta multe pacate: iertate sunt pacatele ei cele multe, caci mult a iubit (Lc. 7,47), precum curvei care a uns cu mir picioarele Domnului si le-a sters cu parul capului sau.

《 va urma 》

[cristiboss56]

Rugandu-te cu rugaciunile gata alcatuite, trebuie neaparat sa te rogi pentru linistea sufleteasca si pentru sporul la rugaciune cu duhul, nu doar cu limba, si nu trebuie sa-L pierzi din vedere pe Domnul. Altminteri, Domnul te va parasi, daca-L vei parasi mai intai tu, prin lipsa credintei in El si a evlaviei, atunci cand citesti ru*gaciunile – si limba te va trada ca un cal naravas si neinfranat, iar duhul tau va fi lovit de rusine si tulburare. Iar daca atunci cand citesti rugaciuni*le Il vei cauta cu mintea si cu inima pe Domnul, sa nu-L cauti departe: El e aici, in insesi cuvintele rugaciunii. Nu trebuie decat sa iei aminte la ele cu inima infranta si smerita, si Domnul va trece din ele in inima ta.In cuvintele rugaciunii respira Duhul lui Dumnezeu. Nu trebuie decat sa inveti arta de a-L trece din ele in sufletul tau.

《 va urma 》

[cristiboss56]

Prin Preacuratele, de viata Facatoarele Sale Taine, Domnul ajunge fara gres la scopul Sau de innoire a firii noastre stricate de pacat. Daca ma impartasesc cu vrednicie, ma innoiesc in chip vazut, inviez dupa moartea pacatului; in mintea mea este o neobisnuita lumina; in inima mea este pace si bucurie in Duhul Sfant. Cunosc din experienta jugul cel bun si sarcina cea usoara a Domnului meu, care se atinge in chip facator de viata de sufletul meu cel omorat de pacat si cu cata frumusete dumnezeiasca Se arata Domnul intotdeauna in Tainele de viata facatoare! Ca sa ma impartasesc de ele cu vrednicie, in chip facator de viata, trebuie sa ma apropii intot*deauna de Dumnezeu cu credinta, cu smerenie, cu inima simpla si curata. Impartasindu-ma de Tainele Lui, vad ca El este intotdeauna Unul si Acelasi – Atotsfant si Atotdrept, ca marirea Lui este intotdeauna aceeasi in Sfintele Taine; sufle*tul meu se rusineaza daca m-am impartasit cu nevrednicie, iar daca m-am impartasit cu vred*nicie se veseleste. O, ce dulceata, ce pace revarsa in mine primirea cu vrednicie a Tainelor de via*ta facatoare! Ma rog atunci lui Dumnezeu ca El sa ma invredniceasca inainte de sfarsitul meu sa ma impartasesc de ele cu suflet umilit si cu inima infranta, care crede copilareste, asa incat si daca voi umbla prin mijlocul umbrei mortii sa nu ma tem de nici un rau, caci cu mine e Domnul meu (v. Ps. 22, 4). Dar cine este acest vrajmas, care cu atata indaratnicie si staruinta ne impiedica sa ne impartasim de Painea Vietii cu credinta neindoielnica? Cine este acesta care seamana in inima neghinele necredintei atunci cand credinta vie ne este mai de trebuinta decat orice? Cu cine ma lupt cu atata indarjire intotdeauna? Ce vrajmas nevazut se cuibarese in inima mea? O! Este sarpele care si intru inceput le-a insuflat necredin*ta protoparintilor nostri, clevetind cu obraznicie asupra lui Dumnezeu Insusi, cum ca El nu ar fi adevarat intru cuvintele Sale, si i-a omorat pe cei neprevazatori, semanandu-le in inimi otrava ne*credintei si aprinzand in ei pofta trupului, pofta ochilor si trufia. Dar slava Domnului, Care ne-a dat stapanire sa calcam peste sarpe, si peste scor*pion, si peste toata puterea vrajmasului! Ostasii incercati in lupta ai lui Hristos nu vor lasa otra*va necredintei satanicesti sa se verse in inima lor si nu se vor invoi nici o clipa in inima lor cu gandul ca Viata nu este viata, ca Mantuitorul nu este mantuitor, ca Cel atotputernic nu este atotputernic, ca Trupul si Sangele Domnului sunt numai paine si vin.

《 va urma 》

[cristiboss56]

In timpul starii de credinta celei preapline de pace si dupa primirea cu vrednicie a Tainelor de viata facatoare, de ce vrajmas ma tem ca ma va lipsi de starea aceasta? De ne*credinta. Asadar necredinta se da singura in vileag, intrucat este chinuitoare pentru suflet. Dar trebuie, oare, sa ne temem de necredinta atunci cand avem credinta? In noi ar trebui sa fie atata credinta si nadejde in Domnul, incat in aceasta nadejde sa nu ne mai temem de necredinta – dar daca credinta si nadejdea nu au sporit in noi pana intr-atat, trebuie sa ne temem de necredinta din prevedere, ca nu cumva, din neatentia noastra, sa se furiseze ganduri de necredinta si sa lipseasca sufletul de starea de credinta cea prea plina de pace. Pentru omul care nu s-a intarit in credinta si in nadejde frica este neaparat trebuincioasa intotdeauna.

《 va urma 》

[cristiboss56]

Cand se poarta razboi cu un dusman puternic, insusi imparatul merge cu armata, si prin prezenta sa ii imbarbateaza pe ostasi sa navaleasca barbateste asupra vrajmasilor, si zice: „Luptati-va vitejeste; va luptati pentru credinta, pentru mine si pentru patrie; eu sunt rasplata voastra” – si ostasii se arunca asupra vrajmasului vitejeste, fara sa-si crute viata, si adeseori il pun pe fuga cu tactica lor indrazneata. Si Impa*ratul Ceresc, trimitandu-i pe robii Sai credinciosi la lupta cu acesti vrajmasi puternici care sunt duhurile netrupesti ale rautatii, este impreuna cu ei si, imbarbatandu-i, le zice: „Razboiti-va barbateste, privind cu ochii credintei la Mine, Ajutatorul Atotputernic: Eu sunt rasplata voastra”. Celui ce biruieste ii voi da sa sada cu Mine pe scaunul Meu, precum si Eu am biruit si am sezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui (Apoc. 3,21) – si cei ce Il au pe Dom*nul in fata ochilor isi biruie vrajmasii intotdeau*na, pe cand cei care-L pierd din vedere si raman numai cu neputinta lor sunt biruiti. Nu trebuie sa ne deznadajduim insa, pentru ca nu putem in*frange dintr-o data un vrajmas atat de siret si de puternic cum este diavolul, noi care avem intotdeauna cu noi un vrajmas casnic (este vorba de trup, prin care acesta ne si lupta in cea mai mare parte). De altfel, si Domnul stie neputinta noastra; de aceea El ne mana in lupta cu vrajmasul treptat, ingaduind sa fim biruiti pentru ca in felul acesta, prin caderi sau infrangeri, sa ne invete sa ne punem nadejdea numai in El, Singurul Aparator Atotputernic.

《 va urma 》

[cristiboss56]

Ce inseamna icoanele facatoare de minuniale Maicii Domnului si aratarile lor? In*seamna ca Stapana si Maica Izbavitorului nostra aude intotdeauna rugaciunile aduse ei cu credinta, din inima smerita, inaintea icoanelor ei, si ca prin unele dintre ele arata in chip vazut prezenta sa harica. Asadar de cata cinstire trebuie sa se bucure in ochii rugatorilor icoanele Maicii Domnului! Harul ei nevazut este nedespartit de icoanele ei, mai ales daca ele au fost zugravite de mana unui om evlavios.

***

Trebuie sa ne folosim de mancare si bautura cu cea mai mare chibzuinta si strictete. Cel viclean ne intinde curse prin mancare si bautura. Nu degeaba Mantuitorul ne preintampina cu privire la ispitele de felul acesta: lu-ati seama la voi insiva, sa nu se ingreuieze inimile voastre de mancare si de bautura (Lc. 21, 34). Peste tot poate cel viclean sa-l incurce pe cel neprevazator. Si asa m-a incurcat cu mancarea astazi, incat de-abia am putut sa ma rog la rugaciunea de seara, si n-am putut sa-mi inalt fara impiedicare mintea si inima Sus. Mare este legatura dintre stomac si inima!

《 va urma 》