As dori un sfat

[AlinB]

În prealabil postat de Jonnyw2013

Chestia asta ma irita teribil, forte oculte externe care ne baga la inaintare des, chestii tampite ca suntem primii la tot felul de tampenii dinastea. Merge radioul la noi in birou, si cand incep sa spuna la radio, de te miri ce top dinasta cu cei mai prapaditi,betivi,nenorociti le spun dinainte la colegii :"Iara nemernicii ne pun pe podium pe noi". E un sistem ca forte oculte dinafara, sa distruga sufletele oamenilor, sa nu mai creada in nimic .Ne distrug lideri sistematic,sa nu mai crezi in nimic, "Nu mai e bun nimeni domnule!"cam asta e mesajul, toti hoti si prapaditi.

Eu cred ca si noi avem oamenii nostri de valoare, chit ca l-au inchis si pe Becali si au spus te miri cate de el. Eu sunt convins ca e un om credincios,chiar daca inainte cu gura era cam nechibzuit ,prea slobod la gura.Faptele spun despre el, casele ce le-a facut ptr sinistrati,ajutoare ptr bolnavi de cancer etc.
Avem si noi oamenii nostri, care chiar daca forte oculte i-au micsorat ei raman in credinta.
E teribil,DA,efectiv teribil ,cand mai auzi de echipa de handbal a Romaniei sau Simona Halep.Da vesti dinastea mai rar.Si daca sunt, imediat apar fortele oculte ,sa ne puna pe podiumuri dinastea imaginare ca cele de mai sus la care suntem primii .
Daca nu facem nimic sa dam o eplica,sau daca e adevarrat sa ne schimbam ,partea proasta ca incepi sa crezi ca esti asa!

Ca sa nu mai vorbim ca desi este mizeria care este prin spitale, in materie de infectii intraspitalicesti stam printre cei mai bine din Europa

Apropo, interesant de citit:

http://sante-mentale-insertion.org/w...version-RO.pdf

In țările Uniunii Europene (UE), Island, Norvegia și Elveția: 27% din populația adultă,
aproximativ de 83 de milioane de oameni cu vârsta între 18-65 ani, au fost diagnosicați în
ultimul an cu cel puțin o tulburare mintală, de exemplu: utilizarea de substanțe, anxietate,
depresie, psihoze și/sau tulburări de alimentație. În fiecare an, aproximativ 1 din 15 persoane
suferă un episod depresiv major în țările regiunii UE, iar 4 din 15 persoane sunt afectate de
alte forme de depresie, inclusiv anxietate. Problemele sunt complexe, studiile arată că 32 %
din persoanele afectate au avut o tulburare mintală asociată, în timp ce 18% au avut două boli
psihice, iar 14% trei sau chiar mai multe diagnostice de tulburări psihice asociate. Aceste
patologii psihiatrice pot duce, prin implicațiile sociale și profesionale conexe, la un adevărat
handicap de ani de viață (WHO/2015).
Tulburările neuropsihiatrice sunt a treia cauză de invaliditate în Europa și reprezintă
15,2%, după bolile cardiovasculare 26,6% și neoplasmele maligne (cancere) 15,4 %. Trei
dintre primele 15 boli responsabile de handicap de ani de viață sunt tulburările de sănătate
mintală: tulburările depresive unipolare (3,8 %), tulburările consumului de alcool (2,9 %),
boala Alzheimer și alte demențe (1,9 %). (Source: Global Health Estimates 2014 Summary
Tables: DALY by cause, age and sex, by WHO Region, 2000-2012).

Asta pentru tovarasu' proaspat banat, care incerca sa sugereze ca deh, Biserica o fi vinovata si pentru problemele de genul asta la noi, desi crestini practicanti sunt mai putin de 10% din cei delcarati.

Dar ce sa vezi, aproape o 1/3 din aia care o duc bine sunt cu sorcova..

Pai la noi macar exista explicatii, lipsa locurilor de munca, venituri mici, stres la locul de munca, alcoolismul e o traditie, etc. dar bastanii aia ce scuza au?

[Tarantella]

În prealabil postat de AlinB

Ca sa nu mai vorbim ca desi este mizeria care este prin spitale, in materie de infectii intraspitalicesti stam printre cei mai bine din Europa

Apropo, interesant de citit:

http://sante-mentale-insertion.org/w...version-RO.pdf

In țările Uniunii Europene (UE), Island, Norvegia și Elveția: 27% din populația adultă,
aproximativ de 83 de milioane de oameni cu vârsta între 18-65 ani, au fost diagnosicați în
ultimul an cu cel puțin o tulburare mintală, de exemplu: utilizarea de substanțe, anxietate,
depresie, psihoze și/sau tulburări de alimentație. În fiecare an, aproximativ 1 din 15 persoane
suferă un episod depresiv major în țările regiunii UE, iar 4 din 15 persoane sunt afectate de
alte forme de depresie, inclusiv anxietate. Problemele sunt complexe, studiile arată că 32 %
din persoanele afectate au avut o tulburare mintală asociată, în timp ce 18% au avut două boli
psihice, iar 14% trei sau chiar mai multe diagnostice de tulburări psihice asociate. Aceste
patologii psihiatrice pot duce, prin implicațiile sociale și profesionale conexe, la un adevărat
handicap de ani de viață (WHO/2015).
Tulburările neuropsihiatrice sunt a treia cauză de invaliditate în Europa și reprezintă
15,2%, după bolile cardiovasculare 26,6% și neoplasmele maligne (cancere) 15,4 %. Trei
dintre primele 15 boli responsabile de handicap de ani de viață sunt tulburările de sănătate
mintală: tulburările depresive unipolare (3,8 %), tulburările consumului de alcool (2,9 %),
boala Alzheimer și alte demențe (1,9 %). (Source: Global Health Estimates 2014 Summary
Tables: DALY by cause, age and sex, by WHO Region, 2000-2012).

Asta pentru tovarasu' proaspat banat, care incerca sa sugereze ca deh, Biserica o fi vinovata si pentru problemele de genul asta la noi, desi crestini practicanti sunt mai putin de 10% din cei delcarati.

Dar ce sa vezi, aproape o 1/3 din aia care o duc bine sunt cu sorcova..

Pai la noi macar exista explicatii, lipsa locurilor de munca, venituri mici, stres la locul de munca, alcoolismul e o traditie, etc. dar bastanii aia ce scuza au?

ca sa vezi ce chestie, "tovarasul proaspat banat" chiar iti citeste aberatiile si minciunile. din materialul citat de tine reiese exact ceea ce am scris eu, ca suntem pe locul doi la incidenta bolilor psihice, dupa lituania. ar trebui sa te intrebi pe ce loc suntem la chestiuni diavolesti, pentru ca nu sunteti in stare sa nu-l pomeniti macar o data pe o pagina de forum. chiar cititi acest material, este interesant:
http://sante-mentale-insertion.org/w...version-RO.pdf
un altul mai sus il aminteste de bine chiar pe becali, un fanfaron blasfemiator care si-a cumparat literalmente bunavointa bisericii ortodoxe romane. nimic nou sub soare, nu? catolicii ii acuza pe ortodocsi de simonie de vreo mie cinci sute de ani...

[sophia]

În prealabil postat de Jonnyw2013

Sophia mesajul meu de mai sus s-a eferit la mesajul lui Sindbad:
Romania este pe locul 3 in Europa in ceea ce priveste incidenta bolilor psihice.
In ultimi ani am auzit de prea multe ori,efectiv de prea multe ori, de studii dinastea care nu stiu unde le-au facut, in care s-a ajuns la concluzia ca suntem tot primii la ceea ce e rau, si mai in spate la ce e bun.
Vorba unuia mai sugubat "Unde-i bine nu-i de mine,unde-i rau hop si eu!"

Sophia a scris: Pe urma eu nu inteleg cum cineva caruia ii place mult stomatologia, se duce si studiaza medicina veterinara.
Doar sunt profesii cunoscute si la dentist se duce fiecare om.

Nu cazul expus de mine a fost invers, omul a studiat Medicina veterinara,a ajuns la treaba practica, la o Ferma de vaci, unde, te murdaresti,ca nu e cum ai studiat tu la Facultate curat si frumos, trebuie sa scoti(dirijezi) vitelul daca cumva vrea sa iasa cu picioarele in fata la fatare,si alte chestii de genul...si omul a realizat ca nu ii place.Stomatologia i-a placut pe urrma,dupa ce a terminat cu medicina veterinarra.

Si totusi nu inteleg situatia, adica mi se pare ciudata.
Mai intai ca nu a stiut ce-l asteapta cu medicina veterinara (poate ca el s-a asteptat si/sau si-a dorit sa lucreze intr-un cabinet in oras, sau in alte activitati (birou, cercetare, etc.)

Si pe urma mi se pare ciudat ca i-a placut pe urma dintr-o data, stomatologia. A fost ceva, vreo intamplare care i-a deschis mintea si sufletul pentru asta?

In fine pentru mine este clar ca in tara nu exista un sistem de orientare profesionala a tinerilor. In alte tari se incepe de la scoala primara: li se vorbeste despre profesii (ce presupun, ce pregatire solicita etc.), sunt pusi sa faca practica in diverse domenii, tocmai ca sa le cunoasca direct.
Si totusi exista si asa situatii in care isi mai schimba pe parcurs parerea.
Se face asa ceva in tara?

Pe urma este o problema pe care au trait-o si generatiile mai vechi. Macar ei erau trimisi prin repartitie si asta era.
Dar astazi nu ai habar unde poti sa lucrezi cu profesia pe care ai invatat-o/studiat-o.
Nu exista nici o legatura intre profesia studiata si piata muncii, nici ca cerere si oferta pentru absolventi si nici ca formare a lor. Profesia in sine si ceea ce studiezi nu se potriveste la practica.

Eu de ex. as vrea sa stiu cum poti sa ajungi sa lucrezi intr-un cabinet de medic veterinar, sau intr-o gradina zoologica sau intr-o institutie care se ocupa cu controale in piete.
Hai ca inteleg ca in cercetare si invatamant se cer note mari, ca sa primesti post.

Dar pentru restul ce criterii iti trebuie? De ce nu reusesc tineri ca Ioana?

In fine mai este si ideea de omul potrivit, la locul potrivit. Daca nu-ti alegi profesia pe baza unor criterii pamantene (placere/pasiune, capacitati fizice, psihice, posibilitati practice etc.) nu poti s-o practici.
Sau o practici aiurea. Fie ca esti medic, preot, profesor, sau muncitor.
Unii se gandesc poate - vai, imi plac animalele, ma fac medic veterinar, sau ma duc sa lucrez ca ingrijitor la gradina zoologica.
Numai ca acolo nu te duci numai ca sa mangai animale dragute si sa te joci cu ele. Trebuie sa te murdaresti, sa cureti dupa ele, sa locuiesti la tara, sau sa faci naveta etc.

[sophia]

Este foarte greu sa alegi o profesie si mai ales sa o poti face pe aia care-ti place cu adevarat si pentru care esti tu poate potrivit.
In ziua de azi nu poti sa te gandesti la o perspectiva. Nu stii nici maine ce se intampla. Deci nu stii ce va valora profesia ta maine.
Plus ca nu gasesti loc de munca. In schimb in altele este cerinta si nu se duc oamenii din diverse motive (ingrijire batrani/bolnavi, gastronomie, agricultura, constructii etc.)

Cateva exemple:

Inainte vreme (inainte de revolutie) era o problema cu profesorii. Multi isi doreau sa lucreze in domeniu, dar regula era ca erai trimis direct la tara. Si acolo nu aveai sanse.
Si erau tineri care fie aveau talent pentru limbi straine, fie pentru matematica, si trebuiau sa renunte.
Am cunoscut tineri priceputi, talentati, care studiasera matematica si avusesera alte visuri si se vestejeau la tara. Mai erau si departe de casa, de familie, de prietena.
La fel, am cunoscut persoane cu talent la limbi straine si pasiune. Pe atunci nu exista sectie pentru traducatori si deveneai doar profesor. Si tot satul te manca.

Iar cei care ar fi putut sa practice la sat, avand acolo casa si familia, nu se duceau nici ei sa studieze si sa se intoarca in sat, ci culmea, tot spre oras vroiau si ei.

De-alungul vremii se mai schimba conditiile si se schimba si piata. Unele profesii dispar, altele apar noi.
Cerintele se schimba.
La noi in tara inginerii faceau (nu mai stiu acum daca mai este asa) multe. Nu numai parte tehnica. Lucrau in aprovizionare cu piese de schimb si materiale, marketing, import-export, management etc.

In alte tari asa ceva n-ai sa vezi. Un inginer face numai parte tehnica, pentru restul exista economistii cu sau fara facultate.

In alte tari pentru fiecare specializare infim de stricta, iti trebuie o scoala, o hartie la mana.
Pana si pentru ingrijit copii iti trebuie asa ceva (bona). Pentru gradinita iti trebuie oricum pregatire in domeniu.
Pentru a lucra intr-o biblioteca la fel.
Am impresia ca in tara inca se mai poate asta, fara scoli si diplome

In concluzie - cu talente, pasiuni si hobby-uri nu prea poti sa faci o profesie. In cazuri rare nimereste cineva sa lucreze in profesia si la locul potrivit (a) si dorit (a).
Multe profesii nu se platesc bine, nu poti trai din ele. Dar poti sa le practici pe langa o alta profesie, eventual, ca hobby.

Mai exista o profesie care a luat mare amploare de ceva in ani incoace. Inainte vreme era un privilegiu sa fii traducator, erau putini si aveai clienti destui ca sa poti trai modest din aceasta profesie, de sine statator (deci nu angajat).
Acum (cu romana) nu se mai poate. In alte tari, cu alte limbi e altceva.
E plina piata de traducatori fara oferte de job.

La fel era o chestie inainte cu contabilitatea. Faceai pentru 1-2-3 firme si erai bine situat. Si stateai acasa.

Acum nu stiu ce mai functioneaza pe piata, daca nici medicii veterinari nu mai au cautare, psihologi, ingineri, vanzatori etc.

[Ioana88]

Multumesc din nou de raspunsuri! Sunt de acord ca nu exista un sistem de orientare in invatamant, eu sunt de parere ca se invata mult in scoala si practica foarte putin. Sunt multe materii, chiar si in facultate aveam o materie ”biomatematica si informatica”, care era de fapt informatica, ca legatura intre biologie si matematica nu prea o vedeam, sau biofizica. Aveam si biochimie, asta mai intelegeam. In plus de asta, tot ce am invatat practic, nu a fost in facultate, de multe ori eram cate 40 de studenti la cate un caz, sau daca era un caz mai interesant sau o operatie mai rara, veneau toate grupele de studenti, chiar si studentii din anii mai mici. Era greu sa fii atent, sa te ridici pe varfuri sa vezi ceva, nu mereu reuseai sa ajungi primul si nu se nimerea mereu ca operatia respectiva sa fie la grupa ta. Oricum meseria asta necesita invatare continua, cunostinte teoretice solide , dar si practica multa. Era bine sa fie si o perioada de rezidentiat macar 2 ani, asa cum este si la medicina umana, dupa care sa dai un examen practic, sau sa fie 1 semestru teorie si 1 semestru numai practica, sau chiar sa-ti poti alege domeniul din cadrul facultatii: control alimente, cabinet, farmacie, circumscriptie, laborator, etc, sau specia de animale pentru care vrei sa te specializezi si sa practici sub indrumarea unui profesor in domeniul ales. Altfel invatam de toate, ne inghesuiam toti la cate un caz, cand termini nu stii unde sa te indrepti, nu stii ce iti place si ce ti se potriveste mai mult, fiindca nu ai luat contact propriu-zis cu unele domenii. In practica organizata de facultate, care dureaza in medie 3 saptamani, mergi doar in vizita pe la ferme, fabrici de lactate, Dsv-uri, abatoare, ti se explica in general activitatea de acolo, in 2-3 ore, iar la final scrii ce ai vazut in practica, ti se adreseaza 2 intrebari si pleci bucuros ca ai luat 10. Nu incerc sa dau vina pe sistem, intr-un fel nu e foarte bine organizat, dar daca iti doresti, esti motivat si pasionat te straduiesti singur, incerci sa-ti dai seama ce iti place din auzite, de la alti colegi care sunt initiati in domeniu prin parinti si alte rude, sau colegi mai mari. Cum spun parintii mei, uneori e nevoie de compromisuri, de efort sustinut ca sa reusesti, dar acum nu simt decat dezamagire si multumire in acelasi timp. Multumire ca din toate am invatat cate ceva, care sper sa-mi fie spre folosul meu pe viitor. Sper sa revin cu vesti bune! O zi frumoasa!

[AlinB]

Exact, foarte putini sunt constienti de cum functioneaza sistemul de invatamant sau cel economic, se arunca in bratele facultatilor de parca am fi inainte de '89 cand Statul chiar era interesat de potentialul economic al fortei de munca.

Acum Statul e interesat doar sa incaseze cat mai multe impozite si taxe pe care le varsa practic in buzunarele politicienilor si a corporatiilor straine, marginal investind in sistemul public (sanatate, invatamant, etc.) care mai degraba se lupta pentru supravietuire, cu un management de multe ori incompetent, cleptoman, politizat.

Invatamantul in majoritatea domeniilor e dezastru - studentul nu invata mai nimic de ordin practic, cu ceva exceptii e drept, dar care nu sunt cunoscute de viitorii studenti.

Toti merg pe ideea sa studieze ceva placut, facil, crezand ca "sistemul" va gasi automat un loc caldicel pentru ei.

Urmeaza socul in urma contactului cu realitea, cei care se trezesc la timp si cauta o nisa care sa le fie favorabila sau se reprofileaza profesional au sanse sa supravietuiasca, restul risca sa fie prinsi urmatorii 40 ani undeva intre salariul minim si cel mediu pe economie, mai mult spre primul.

Vizavi de nisa, inca ceva care romanul nu intelege este mobilitatea fortei de munca.

Mai ales dacai ai 20+ ani si nu esti casatorit, sau esti si nu ai copii inca, neaparat trebuie sa iei in considerare si relocarea in scopuri profesionale, indiferent ca e vorba in tara sau in afara.

Asta nu inseamna ca trebuie sa pleci ca muncitor necalificat undeva afara in conditii extrem de precare, dar daca ai o profesie si esti dispus sa inveti la nivel mediu engleza/germana sansele profesionale cresc considerabil.

Si desigur, nu inseamna ca relocarea nu o poti face si mai tarziu, chiar avand copii, important e sa nu lasi familia in urma.

[sophia]

1. Inainte de '89 erau locuri de munca. Acum nu mai sunt. Asta este problema. In agricultura s-a desfiintat totul si atunci profesiile aferente au ramas in aer.
Da, mai sunt gospodariile, crescatoriile private.
Un medic veterinar ar trebui sa se reorganizeze putin. Trebuie sa aibe macar o masina, un mijloc de locomotie, ca sa ajunga la client, prin sate.
Trebuie sa poata si sa se stabileasca undeva mai in zona, impreuna cu familia.

In industrie s-au inchis o gramada de fabrici.

2. Problema cu mobilitatea fortei de munca nu este asa simpla. Ca nu trimiti omul cu satra sau cortul. La inceput oi fi si necasatorit si tanar si fara copii, dar cum iti intemeiezi pe urma o familie?
Te duci undeva si iti trebuie cazare, iti trebuie niste conditii acolo, iti trebuie mijloc de transport daca este sa faci naveta.
Aici este problema. Acasa, stai o vreme cu familia, se mai gasesc solutii cand te casatoresti.
Dar pun orasele la dispozitie locuinte pentru tineri si tinere familii?
Trebuie un pic lucrat si la asta si la dezvoltarea oraselor.
Toata lumea se duce la Bucuresti si restul stau abandonate?
Scoli, gradinite, teatre, biblioteci, parcuri, ceva pentru tineret.

Pe vremea noastra se dadeau repartitii prin tara. Dar mai intai ca aveai posibilitatea sa capeti loc in orasul de origine (cu buletin) si pe urma puteai sa-ti iei si eventualul sot/sotie dupa tine.
Daca nu erai din orasul respectiv primeai locuinta.

E drept ca si atunci a existat o discriminare cu cei care proveneau din orasele mari inchise. Aia n-aveau nici o sansa, cu exceptia celor care primeau loc in cercetare sau proiectare.

In vest este altfel. Ei nu sunt asa legati de familie, de parinti. Isi iau traista in bat si pleaca te miri pe unde. Dar gaseai (acum este plin totul) o locuinta cu chirie platibila dintr-un salariu.
Bunicii si asa lucreaza si nu te pot ajuta la copii.
Si mai arata si orasele si satele altfel. In fine, este mobilitate la schimb cu alte renuntari, dar este posibila.

3. Asta cu limbile straine nu mai este asa. In primul rand ca nu cred ca-ti mai cere cineva. Am sentimentul ca a devenit ceva banal sa stii o limba straina. Si pleaca si fara sa stie limbi straine. In plus, ce mai gasesti acum afara? Nu mai este ce a fost. E plin peste tot. Sunt continente intregi care migreaza.
Ba eu ma gandesc la altceva din ceea ce observ - este posibil sa se caute mai mult oameni care sa stie bine romaneste (mai ales gramatica). Va las pe voi sa ghiciti de ce.