Cugetari din Dharma

[stefan florin]

În prealabil postat de florin.oltean75

Este minunat sa iubesti un Dumnezeu pe care sa nu-l poti identifica in niciun fenomen.

si atunci cum poti avea o relatie cu cineva pe care nu-l poti identifica, si mai ales, cum il poti iubi?

Un astfel de Dumnezeu este cale spre adevar. Este cale spre viata vesnica.

asta e parerea ta,nu inseamna neaparat ca ai si dreptate

[florin.oltean75]

În prealabil postat de stefan florin

si atunci cum poti avea o relatie cu cineva pe care nu-l poti identifica, si mai ales, cum il poti iubi?

Suprafiresc. Dincolo de sensibil.

Aceasta iubire nu are nevoie de forma.

Inima trupeasca are nevoie de ochi trupesc, de sensibil.

Dumnezeu este identificabil nu prin discriminare in raport cu alte fenomene ci prin patrunderea naturii lor non-inerente. Astfel iL gasesti pretutindeni, mai cu seama in tine insuti.

[florin.oltean75]

Adica vrei sa spui ca Iisus Hristos n-a fost "sensibil" sau ca Iisus Hristos nu a fost (ESTE) Dumnezeu?

Nu, doresc sa subliniez ce a fost Iisus Hristos inainte de a se naste, ce este acum, ce este in vecie.

[florin.oltean75]

Pai si normal ca existenta in lumea sensorial tangibila este definita de schimbare.

Si inainte de Newton oamenii sesizau ca merele cad in jos. Nu este ceva extraordinar pentru cei ce nu inteleg subtilitatea fenomenului.

La fel este si cu impermanenta Alin.

Adevarul este chiar in fata ochilor nostri, insa nu este usor de vazut.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Si inainte de Newton oamenii sesizau ca merele cad in jos. Nu este ceva extraordinar pentru cei ce nu inteleg subtilitatea fenomenului.

Newton nu a "sesizat ca merele cad in jos".
Ci a dat legea care descrie acest fenomen.

La fel este si cu impermanenta Alin.

La fel cum ?

Ai o "lege a impermanentei", o formula matematica, ceva ? :)

Ca sa nu mai zic de eroarea de logica pe care ai comis-o.

Desi corpul uman are o "impermanenta" de natura biologica sau psihologica, exista "ceva" care il face sa fie de fapt aceeasi persoana pe parcursul intregii vieti.
La fel si in plan spiritual.

[stefan florin]

În prealabil postat de florin.oltean75

Suprafiresc. Dincolo de sensibil.

Aceasta iubire nu are nevoie de forma.

Inima trupeasca are nevoie de ochi trupesc, de sensibil.

Dumnezeu este identificabil nu prin discriminare in raport cu alte fenomene ci prin patrunderea naturii lor non-inerente. Astfel iL gasesti pretutindeni, mai cu seama in tine insuti.

descrie o iubire care are nevoie de forma?

[florin.oltean75]

În prealabil postat de stefan florin

descrie o iubire care are nevoie de forma?

Iubirea se naste prin vederea frumusetii.

Iubirea fireasca are nevoie de forma, de frumusetea formei, de identitatea formei.

Iubirea suprafireasca nu.

Frumusetea Lui Dumnezeu nu se defineste prin contur, linii, culori, nuante, raze, straluciri covarsitoare,....

Acestea apartin de simturi.

Frumusetea Lui Dumnezeu este ascunsa in virtuti.

Desi virtutile se cultiva in relatie cu cele vazute/simtite acestea nu au o forma sensibila. Dreptatea, blandetea, linistea, rabdarea ....au o frumusete fara forma.

Cel ce se nevoieste in adevar, aprins de iubire, nu se lipeste nici de frumusetile descoperite in virtuti ci cauta din ce in ce mai adanc, razbate apofatic catre Cel din care Rasar Toate. Este insetat de Fiinta Lui, nu de altceva.

[florin.oltean75]

Unirea sufletului cu Dumnezeu este posibila pentru ca natura ambilor este lipsita cu desavarsire de o esenta "solida".

Nu exista coliziune ci interpatrundere deplina. Fara amestecare. Pentru ca nu exista "ceva" care sa se amestece.

Cand doua vase se sparg, spatiul interior care era delimitat de cele doua se uneste fara amestecare.

Cele doua vase sunt conceptiile vulgare despre ceea ce este Dumnezeu si ceea ce este sufletul.

Contemplatia este cea care farama peretii de lut si realizeaza minunata unire.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Unirea sufletului cu Dumnezeu este posibila pentru ca natura ambilor este lipsita cu desavarsire de o esenta "solida".

Adica dumnezeul tau e tot un soi de "fenomen" si o contopire a doua fenomene intr-un fel de al 3lea?

Nu exista coliziune ci interpatrundere deplina. Fara amestecare. Pentru ca nu exista "ceva" care sa se amestece.

Am inteles, tu nu existi, Dumnezeu nu exista, si totusi "ceva" din ambele se amesteca.
Logic.

Cand doua vase se sparg, spatiul interior care era delimitat de cele doua se uneste fara amestecare.

Cand ai sa faci niste cursuri de fizica, ai sa afli ca "spatiul" de fapt e ocupat de molecule de aer care da, se amesteca.

Cele doua vase sunt conceptiile vulgare despre ceea ce este Dumnezeu si ceea ce este sufletul.

Pai hotaraste-te pana la urma Dumnezeu/sufletul sunt vasele sau "spatiul"?

Daca sunt spatiile, atunci ce sunt vasele?

Si invers.

Contemplatia este cea care farama peretii de lut si realizeaza minunata unire.

Adica ceva se strica atat de la "suflet" cat si la "Dumnezeu"
Tu cu contemplatia ta il "spargi" pe Dumnezeu.
Wow..esti tare.

[stefan florin]

În prealabil postat de florin.oltean75

Iubirea se naste prin vederea frumusetii.

pai daca iubirea se naste prin vederea frumusetii, acesta frumusete nu este perceputa prin simturile vederii?